"Puterea rugaciunii, partea a III-a"

Categorie: Rugaciune

SUBIECTELE RUGĂCIUNII APOSTOLULUI PAVEL

Din conţinutul rugăciunilor apostolului Pavel rezultă mai multe subiecte sau teme. Dacă în spatele fiecărei rugăciuni a apostolului stă un scop, se observă că acestea sunt focalizate şi în jurul unor teme.

1. Rugăciunea pentru sfinţenie

“Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; ...” (1Tesaloniceni 5;23–24).  Apostolul îşi exprimă dorinţa sa ca tesalonicenii creştini să aibă extinsă sfinţirea în ambele părţi ale fiinţei lor: suflet şi trup. Acest subiect avea o deosebită importanţă fiindcă Pavel atingea în rugăciune viaţa creştinilor, cei care erau mântuiţi.

2. Rugăciune pentru creşterea spirituală

“şi–L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, ... în omul din lăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; ... să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, ...; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, ... ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:16–19) Cu această ocazie apostolul Pavel se ruga pentru o creştere spirituală a credinciosului. Dar nu este exprimată idea de a trăi o viaţă perfectă, ci aceasta va fi punctul final. “Niciodată nu am putea fi umpluţi de toată plinătatea lui Dumnezeu, ci aceasta este doar un ţel spre care năzuim.”[1]

3. Rugăciunea pentru intoarcerea necredincioşilor la Dumnezeu

Pavel, fiind un apostol al neamurilor, nu a uitat să facă din lucrarea misionară un subiect al rugăciunilor sale. “Încolo, fraţilor, rugaţi–vă pentru noi ca, Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit ...” (2Tesaloniceni 3:1). Apostolul avea dorinţa arzătoare “ca acest Cuvânt al Domnului să producă pretutindeni aceeaşi revoluţie morală şi spirituală pe care a produs–o la Tesalonic.”[2] Prin excelentă, Pavel a fost misionar deosebit, astfel el se ruga mereu pentru mântuirea celor necredincioşi, fie ca erau dintre israeliţi: “Fraţilor, dorinţa mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi.” (Romani 10:1) Chiar dacă iudeii l–au considerat un trădător şi un duşman al Israelului, Pavel exprimă creştinilor din Roma dorinţa lui arzătoare (“dorinţa inimii mele”) ca Israelul să fie mântuit.

4. Rugăciune pentru cunoaştere

“..., nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, ..., şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu.” Apostolul nu a cerut pentru coloseni ca ei să fie mulţumiţi cu pretenţiile de cunoaştere răspândite de gnostici, ci a dorit ca acei creştini să experimenteze disciplina cunoaşteri voii lui Dumnezeu pentru viaţa lor aşa cum este aceasta descoperită în Cuvântul Său. “Cunoaşterea aceasta nu este de natură lumească ori carnală, ci e caracterizată de înţelepciune şi pricepere duhovnicească ...”[3]

5. Rugăciune pentru putere

“nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, ...” (Efeseni 1:15–20) “F.B. Mayer spune: Este putere. Este puterea Lui. Este o putere mare; nimic altceva nu ar da rezultate. Este puterea nespus de mare, dincolo de orice putinţă a minţii de a–şi imagina.”[4] Apostolul Pavel a făcut din puterea lui Hristos o temă a rugăciunii sale, atât pentru consolidarea credinciosului, cât şi pentru depăşirea slăbiciunilor. (1Corinteni 1:8).

6. Rugăciune pentru perseverare

“Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult ..., ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi ..., spre slava şi lauda lui Dumnezeu.” (Filipeni 1:9–11) Apostolul se roagă pentru perseverarea, conştiinciozitatea filipenilor creştini. Toate lucrurile arătate de Pavel pot fi atinse printr–o stăruinţă pe calea creştină. Pavel se roagă acum ca, prim perseverarea în dragostea creştină, credincioşii să poată discerne lucrurile “alese” de cele nealese, atingând astfel măreţul scop al rugăciunii de a–L lăuda pe Dumnezeu.

7. Rugăciune pentru pace

“Însuşi Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel ...” (2Tesaloniceni 3:16) În această împrejurare Pavel se ruga ca sfinţii suferinzi de la Tesalonic să cunoască pacea pe care o dă Domnul păcii în orice clipă şi în orice fel. Pavel nu se refera la pacea izvorâtă din încetarea prigoanelor, ci la calmul din inima credinciosului, care se bazează pe credinţa în Dumnezeu şi este independentă de împrejurări. Această pace “trebuie să–i conducă pe creştini la o convieţuire armonioasă.”[5]

“Când avem greutăţi este timpul de a ne ruga şi de a–L slăvi pe Dumnezeu. Prea adesea noi ne ridicăm de pe genunchi chiar înainte ca Dumnezeu să ne cutremure inimile. Poate că Dumnezeu nu a răspuns la rugăciune în primele 5 minute ale rugăciunii. Poate că răspunsul nu vine până la miezul nopţii, în cele mai grele ore ale vieţii noastre, când lucrurile par fără speranţă. Fii încurajat şi stăruie în puterea rugăciunii.”[6] Căci Dumnezeu cu siguranţa va răspunde rugăciunii. Nu o va face prea devreme ca să nu fie pierdută valorificarea încrederii în Dumnezeu, însă nici prea târziu, ca să nu fie pierdută credinţa în El.

Apostolul Pavel a privit la nevoile sale şi ale lucrării lui Dumnezeu în care era implicat şi nu a pregetat să le transforme în subiecte de rugăciune. El a crezut şi a experimentat, că împărtăşindu–le lui Dumnezeu, va putea merge înainte.

Va urma

Pastor Ion Damian

[1] William MacDonald, Comentar la Noul Testament, C.L.V., 1998, pag. 754;

[2] Ibidem, pag. 879;

[3] Ibidem, pag. 814;

[4] Ibidem, pag. 736;

[5] Arthur W. Pink, The prayers of the apostole Paul, Moody Press, Chicago, 1967, pag. 46;

[6] John Bisagno, The Secret of positive praying, The Zondervan Corporation, USA, 1986, pag. 104,105;

https://www.baptisti-arad.ro/