Baptistii – Biserica Crestina Baptista - Religiile lumii

Categoria: Religiile lumii

( Acest articol nu este menit sa denigreze sau sa apere crezul cuiva. Este doar o incercare de a prezenta obiectiv si fara prejudecati istoria si doctrinele unei grupari religioase, lasand aprecierile la latitudinea cititorilor. )

     Scurt istoric

     Miscarea baptista isi are originile in puritanismul secolului al XVI-lea si, spre deosebire de alte miscari religioase, ea nu are un precursor unic, asa cum s-a intamplat in cazul aparitiei altor biserici ( calvinista, luterana, metodista, etc. ). Spre sfarsitul acestui secol, un grup de puritani radicali, nemultumiti de intarzierea reformelor in Biserica Angliei, se desparte de aceasta. Motto-ul acestor puritani radicali, numiti si „separatisti”, era: „Reforma fara a astepta pe cineva. ”

     Separarea grupului de biserica oficiala a atras in mod inerent persecutia, fortandu-i pe membrii grupului sa emigreze in Olanda, la Amsterdam, sub conducerea lui John Smith, preot Al Bisericii Angliei. Unii istorici il considera pe John Smith drept un deschizator de drum al miscarii baptiste. In 1609, John Smith s-a autobotezat, apoi a botezat alti 36 de credinciosi cu care a intemeiat prima biserica „baptista”.

     Totusi, istoricii ii contesta calitatea de intemeietor al miscarii baptiste. Pe de o parte, datorita faptului ca el a botezat prin „turnare”, nu prin „scufundare”, iar pe de alta parte, deoarece spre sfarsitul vietii el a parasit adunarile baptiste, alaturandu-se Bisericii Mennonite.

     Disputa dintre John Smith, care sustinea unirea grupului sau cu miscarea mennonita ( Menno Simons, 1496-1561, preot romano-catolic ce a imbratisat ideile anabaptiste ) si T. Helwys, care se opunea acestei uniri, a dus in final la sciziune. Cei care l-au urmat pe John Smith au aderat la Biserica Mennonita, iar cei care l-au sustinut pe T. Helwys si John Murton s-au intors in Anglia unde au organizat prima biserica baptista engleza.

     Membrii acestei prime biserici baptiste engleze practicau botezul prin stropire. Erau  supranumiti si „baptisti generali”, datorita invataturii prin care sustineau ca mantuirea este data tuturor prin credinta. Intre anii 1633-1638, in congregatia lui Henry Iacob din Londra s-a produs o ruptura din care au rezultat „baptistii calvinisti” ( sau particulari ), care practicau botezul prin scufundare, fiind adeptii teologiei calviniste.

     Primele biserici baptiste in America de Nord au fost organizate de Roger Williams in Providence, Rhode Island. In cadrul miscarii baptiste exista si o ramura a baptistilor englezi mai putin reprezentativa si anume baptistii de ziua a saptea, care se disting prin respectarea Sabatului biblic ( sambata ). Emigrand in SUA, ei au dat nastere unor comunitati sabatariene.

     Termenul „baptist” a fost folosit la inceput ca o porecla data in batjocura celor care acordau importanta botezului. Cu timpul insa, termenul si-a pierdut sensul batjocoritor, desemnand o confesiune crestina de sine statatoare, una din cele mai mari si mai influente biserici neoprotestante.

     Specificul credintei baptiste

     Baptistii se considera un „popor al cartii”, privind Scriptura drept unica si absoluta sursa de autoritate doctrinala. Aceasta idee, impreuna cu invatatura despre preotia universala a tuturor credinciosilor,  reprezinta doua  principii preluate de la Reforma protestanta din secolul al XVI-lea.

     Bisericile baptiste raspandite pe intreg pamantul cunosc o mare varietate in specificul crezului si in manifestarea credintei, desi au multe lucruri in comun. Dictonul tuturor formelor de asociere baptista este: „Unitate in lucrurile esentiale legate de mintuire si diversitate in toate celelalte.”

     Miscarea baptista contemporana poate fi impartita in trei curente majore; baptistii ecumenici, baptistii evanghelici conservatori si baptistii fundamentalisti. Baptistii ecumenici sunt foarte toleranti in privinta convingerilor si liberali in privinta moralei, militand pentru unirea tuturor bisericilor crestine.  Baptistii evanghelici conservatori pun un mare accent pe moralitate, fiind de departe cel mai reprezentativ grup. Ei se opun miscarii ecumenice. Baptistii fundamentalisti se opun liberalismului si au vederi profund conservatoare. Ei adopta un standard inalt de moralitate si colaboreaza cu alte biserici fundamentaliste.

     Iata „carta celor patru libertati cardinale” ale „separatistilor”, deveniti baptisti prin etapa olandeza si prin sosirea lor pe meleagurile Americii.

     1) Libertatea sufletului

     Noi credem in preotia universala a tuturor credinciosilor, in libertatea si responsabilitatea oricarui om de a sta direct in fata lui Dumnezeu, fara impunerea unui anumit crez si fara interpunerea vreunui cleric sau guvern.

     2) Libertatea Bibliei

     Noi credem in autoritatea Sfintelor Scripturi. Credem ca Biblia, sub directa autoritate a Domnului Iisus Christos, este esentiala in viata fiecarui credincios si in viata Bisericii. Sustinem libertatea fiecarui crestin de a interpreta si aplica Biblia dupa calauzirea personala pe care o primeste din partea Duhului Sfint.

     3) Libertatea bisericii

     Noi credem in autonomia bisericii locale. Credem ca bisericile baptiste sunt libere, sub autoritatea Domnului Isus Christos, sa hotarasca cine poate fi primit in Biserica si cine sa fie cei care o conduc, sa hotarasca formele de inchinaciune si metodele de lucru, sa ordineze pe aceia pe care-i crede inzestrati de Duhul Sfint cu daruri pentru slujire si sa decida cind si cu cine sa colaboreze in activitatea largita a trupului spiritual al Bisericii lui Christos.

     4) Libertatea religioasa

     Noi credem in libertatea religioasa, libertatea pentru religie si in libertatea fata de religie. Orice om este liber sa imbratiseze si sa practice o anumita religie sau sa refuze orice forma de credinta religioasa. Suntem adeptii unei totale separari intre Biserica si Stat.

     Doctrine specifice

    Baptistii au unele doctrine comune cu ale altor biserici crestine, cum sunt cele legate de Trinitate, Biblie, pacat, mantuire, nastere din nou, indreptatire, a doua venire a lui Christos, daruirea sistematica si casatoria.

     Exista insa si aspecte specifice credintei baptiste:

     * Nu se practica botezul copiilor, ci doar botezul adultilor, acesta facandu-se prin scufundare.

     * Nu exista ideea unei singure biserici adevarate, sau a unei „ramasite” de credinciosi.

     * Biserica functioneaza pe principiul independentei bisericii locale, fara a exclude insa posibilitatea dependentei de o organizatie. O trasatura specifica baptismului este toleranta fatza de parerile deosebite existente in interiorul Bisericii.

     * Exista bine conturat principiul separarii Bisericii de stat.

     * Ziua de odihna si cult este duminica.

     *Cu exceptia catorva organizatii baptiste, sistemul zecimii nu este practicat.

     * Baptistii cred in nemurirea sufletului. Dupa moarte, sufletele sunt in asteptarea judecatii fie in rai, fie in iad.

     * In general, la Sfanta Cina nu se practica spalarea picioarelor ca act al umilintei, cu exceptia unor comunitati izolate. Sfanta Cina se celebreaza cu vin fermentat si paine dospita.

     * Invierea va avea loc la revenirea lui Christos. Trupurile inviate vor fi schimbate in nemurire si vor mosteni fie viata vesnica, fie pedeapsa vesnica.

sursa: https://www.loribalogh.ro/