Un Fiu ni s-a dat

Un Fiu ni s-a dat

Isaia 11:1-5

Într-o vreme în care știrile curg râuri pe toate „canalele” și în care totuși nu găsești nimic bun și nimic pentru hrana sufletului; într-o vreme deosebit de tulbure și de nesigură pentru întreaga lume și fără nici un viitor; într-o vreme ca aceasta, o Scrisoare trimisă de sus ne readuce în memorie, vestea mântuirii prin Cel ce S-a născut în Betleemul Iudeii acum două mii de ani, adică la „ceasul” și în ziua hotărâtă mai dinainte de către Dumnezeu Tatăl.

„Apoi o Odraslă va ieși din tulpina lui Isai, și un Vlăstar va da din rădăcinile lui.

Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul.

Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite,

Ci va judeca pe cei săraci cu dreptate și va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociților țării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.

Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, și credincioșia, brâul mijlocului Său.”

Biblia vorbește despre un „Vlăstar”, care va răsări, va odrăsli, va crește și va ajunge un „pom” foarte mare, care va umple pământul cu roadele Sale binecuvântate: pace și bucurie, cu oameni plăcuți lui Dumnezeu. Aici suntem doar o parte dintre oamenii plăcuți Domnului; dar ca noi Dumnezeu are: milioane, milioane!

În baza „anunțului” ceresc și în baza textului pe care l-am citit, vin și eu astăzi ca un colindător, să bat în „poarta” inimii fiecăruia și să aduc cea mai bună veste din toate timpurile și de pe toate meridianele: „Astăzi în cetatea lui David, ni s-a născut un Mântuitor!”

Un Fiu ni s-a dat. În lume s-au născut mulți „fii”, de la Adam și până astăzi. După cei care citesc în „stele”, s-au născut 90 miliarde, iar pentru cei care citesc Biblia și cred în ea, s-au născut între 9 și 12 miliarde de fii și fiice, dar nici unul dintre ei, nu a fost ca Cel pe care Îl sărbătorim zilele acestea.

Un Fiu ni S-a născut, nouă, sau pentru noi, dar nu orice Fiu, ci Unul venit de dincolo de spațiu; un Fiu venit de dincolo de stele și din afara timpului, în timpul nostru. Nu este un joc de cuvinte, ci este o realitate, care în zilele acestea este evocată în orice limbă, în orice popor, pe toate paralelele și pe toate meridianele.

Parafrazând versetul 13 din Evanghelia după Luca 2 unde se spune că: „…deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu…”, putem spune că, în zilele acestea împreună cu Biserica Domnului, s-a unit într-o sărbătoare glorioasă, avându-L în centru pe Isus, Mântuitorul, lumea văzută și cea nevăzută.

Ce frumos: oameni împreună cu îngeri, înălțând Numele cel mai minunat: Isus! Mesia!

Fiul despre care vorbește Biblia, a primit la naștere un Nume sfânt, curat și cel mai minunat.

Isus, care este Cristosul! Salvatorul! Izbăvitorul!

Este cel mai cunoscut nume din întreaga lume materială și spirituală.

Isus este cel puțin în zilele acestea, pe buzele tuturor oamenilor.

Ar fi atât de frumos, să fie și în inima tuturor și înainte să ne vedem fețele, să-L vedem pe Isus în cel de lângă noi.

Isus a venit, sau ni s-a dat pentru ca să-L sărbătorim pe El și nu ni S-a dăruit ca să ne sărbătorim pe noi în Numele Lui.

Și cu toate acestea, mare parte din lume, a așteptat crăciunul cu zilele libere, cu mese bogate, cu băuturi, distracții…

În zilele acestea este atâta freamăt, atâta agitație pentru că oamenii vor să-și umple mesele cu mâncăruri și cu băuturi, să-și împodobească mașinile, casele, curțile și chiar pe ei înșiși.

Lumea a așteptat crăciunul ca să se sărbătorească pe ea însăși, în Numele Mântuitorului, Isus.

Cu buzele Îl cinstesc pe Isus, dar cu viața, cu trăirea, cu inima sunt departe.

Nu ar trebui să se întâmple așa în poporul Domnului!

Proverbe 15:15 „…cel cu inima mulțumită, are un ospăț necurmat.”

Credincioșii ar trebui să-L sărbătorească pe El, pe Isus în toate zilele, de dimineața până seara și de seara până dimineața.

Pentru că ceea ce oamenii nu au putut să facă, nici îngerii sfinți și nici o altă făptură din întreaga creație a lui Dumnezeu nu a fost vrednică, a făcut „Fiul care ni s-a dat”.

El ne-a salvat de la moarte veșnică și ne-a strămutat în Împărăția Sa, prin credința pe care I-am acordat-o de bună voie.

Și totuși nu de la noi vine credința, ci este darul lui Dumnezeu, turnat în inimile noastre prin Har.

Eram pierduți, sortiți pieirii, ne zbăteam în groapa adâncă a păcatului. Chiar dacă mulți dintre noi ne-am născut în familii credincioase, nu eram scutiți de pedeapsa veșnică și de moarte. Pentru că în păcat ne-am născut fiecare dintre noi.

Dar a venit Fiul care „ni s-a dat”, ca să ne salveze prin moartea, învierea și înălțarea Sa la cer, unde mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu, Tatăl.

Urarea mea pentru fiecare ascultător și pentru fiecare cititor al acestor rânduri este aceasta: Fie ca Cel ce este cu adevărat Sărbătoarea și Sărbătoritul cerului și al pământului, să ne aducă fiecăruia: iertare, mântuire, izbăvire, vindecare a trupului, sufletului și duhului.

Râuri de binecuvântare să se reverse peste fiecare suflet, să ne păzească de orice rău, să ne lumineze viața cu lumina Feței Sale, să se îndure, să-Și înalțe Fața peste noi și să vegheze asupra noastră și nu în ultimul rând, pacea Lui care întrece orice pricepere, să fie în fiecare casă și în fiecare familie în care se cheamă Numele Lui.

Să ne îmbrace Emanuel (Dumnezeu care este cu noi), pe toți cu hainele sfinte de sărbătoare, să ne încingă cu „brâul” neprihănirii și al credincioșiei Sale, Versetul 5, să ne pună pe cap coiful mântuirii, să ne încalțe cu râvna Evangheliei păcii și să ne ajute să ne ducem mântuirea cu frică și cutremur până la capăt.

Dumnezeu să ne binecuvânteze!