Strigăt din adânc

Strigăt din adânc

Psalmul 130

„Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!

Doamne, ascultă-mi glasul!

Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!

Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?

Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.

Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește, și aștept făgăduința Lui.

Sufletul meu așteaptă pe Domnul, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața, da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.

Israele, pune-ți nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, și la El este belșug de răscumpărare!

El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.”

Cuvintele acestui Psalm pot fi traduse sau pot fi considerate ca fiind mărturisirea disperată unui suflet apăsat, copleșit, sau împovărat de putregaiul greu mirositor al păcatului.

„Din fundul adâncului te chem, Doamne!”

Din adânc, din fundul gropii mocirlei greu mirositoare, de acolo de unde nu mai pot să mă ridic și din adâncul din care nu mă mai poate salva nici un om, oricât de multă bunăvoință ar avea, de acolo strig cu glasul meu, către Tine Doamne.

Tu ești singura mea nădejde. De aceea mă prind, mă agăț de Tine cu disperare!

Ce frumoasă rugăciune!

Tu ești singura mea speranță de viață și singura mea nădejde de scăpare, de aceea, cu disperare chem Numele Tău în ajutor.

„Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost.” Prov. 18:10.

Oamenii își fac adăposturi pentru vremuri grele și pentru vremuri de necaz; vin șuvoaiele și toate se năruie, dar cine se adăpostește sub aripile ocrotitoare ale Domnului, nu se clatină și nu se teme de vești rele.

Să strig cu „glasul meu”, înseamnă că nu trimit „mesaje” pe rețelele de socializare și nu trimit „bilețele”, altora să se roage pentru mine, ci eu însumi mă proștern în genunchi, eu însumi mă închin cu smerenie înaintea lui Dumnezeu și mă rog cu lacrimi de pocăință.

Matei 6:6 „ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.”

Tu, Doamne ești singurul Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și numai Tu mă poți salva și numai Tu poți să-mi redai liniștea, pacea și viața.

Credința în Domnul înseamnă să-ți pui toată nădejdea în El și să crezi cu tărie că El este cu adevărat Mântuitorul tău și Salvatorul tău și nimeni altul nu este ca El.

Versetul 4 „Căci la Tine Doamne, este iertare, ca să fii de temut.”

De aceea, Doamne, eu îmi mărturisesc păcatul înaintea Ta și nădăjduiesc; am credința că mă asculți, că mă ierți și nu îți mai aduci aminte de păcatul meu.

Versetul 5 „Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește, și aștept făgăduința Lui.”

„Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” Isaia1:18.

Este cu putință, așa cum de altfel s-a întâmplat de atâtea ori, ca răspunsul lui Dumnezeu să nu vină imediat și să întârzie, uneori foarte mult.

Pentru că Domnul Dumnezeu vrea uneori să ne încerce credința și răbdarea, de aceea trimite răspunsul și ajutorul cerut, peste zile, săptămâni, luni sau chiar ani.

Eu îmi aduc aminte că am avut probleme grave cu ochii.

Vedeam în tinerețe foarte bine, dar mă dureau foarte tare ochii și mă deranjau în fiecare zi timp de 33 de ani. Am fost la fel de fel de consultații, însă medicii nu mi-au găsit niciodată nici cauza durerilor și nici leacul vindecărilor.

După mai mulți ani de suferință, îmi scăzuse și vederea și de acum, purtam ochelari pentru citit de aproape, dar și pentru distanță.

Dar după 33 de ani de suferință, Domnul s-a îndurat de mine și m-a vindecat complet, dăruindu-mi chiar și vederea ca la început.

De atunci sunt ani și eu nu mai folosesc ochelari și pot să citesc cele mai mici înscrisuri cu ochiul liber.

Tot cam în aceeași perioadă, am avut probleme de inimă: stenoză mitrală, suflu sistolic și chiar aritmii, și după aproximativ 25 de ani de boală, Domnul s-a îndurat din nou de mine și m-a vindecat fără să iau în toată perioada aceasta, nici măcar o pastilă din „farmacia filistenilor”.

Domnul a luat „medicamentul”, potrivit din „farmacia cerului” și m-a vindecat la clipeala ochiului.

Surorile lui Lazăr au trimis să-L cheme pe Domnul pentru că Lazăr era foarte bolnav.

Și Isus nu a răspuns chemării lor, numai după ce Lazăr a murit și a stat în mormântul rece, timp patru zile.

De ce se întâmplă ca uneori Domnul să mai întârzie cu răspunsurile la rugăciunile copiilor Săi?

Poate că de multă vreme aștepți un răspuns de la Domnul Isus!

Cauza este cât se poate de simplă!

Pentru că în felul acesta, Domnul ne învață pe de o parte să ne ancorăm de El prin credință, să învățăm ce este răbdarea; și în al doilea rând și cel mai important lucru este, ca să Își proslăvească Numele prin împlinirea făgăduințelor Sale. Pentru că, dacă ne-ar răspunde imediat, am zice că înțelepciunea noastră, sau știința noastră, sau poate știința omului cu înțelepciunea lui ne-a scăpat de dureri, de necazuri, de suferință.

Însă, oricine rămâne credincios promisiunilor Domnului, știe că oricât de mult ar dura „noaptea” durerilor, sau „întunericul”, suferințelor și ale întristărilor, după toate acestea, negreșit vine o „dimineață” a odihnei și a bucuriei în Duhul Sfânt, când poți să-I mulțumești Domnului pentru izbăvire și când poți să strigi din toată inima: „Lăudat să fie Domnul!”

Vine dimineața în care norii negri ai durerilor și ai necazurilor se vor risipi din viața ta și vor apărea „razele” strălucitoare ale Soarelui dreptății veșnice.

Dă-I slavă Domnului!

Psalmistul David știe lucrul acesta și ne cheamă și pe noi la mărturisire și la așteptare în nădejde.

Versetul 6 „Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât așteaptă străjerii dimineața, da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.

Oare realizăm noi astăzi și înțelegem cât de mult își dorea David prezența lui Dumnezeu în viața sa?

Cu o rugăciune sfâșietoare, David îl cheamă pe Dumnezeu în ajutor: „Din fundul adâncului, Te chem Doamne…!”

În vechime, oamenii religioși își sfâșiau hainele ca să-și arate regretul, părerea de rău pentru păcat; dar David își sfâșie sufletul sub povara păcatului săvârșit împotriva lui Dumnezeu.

Oare mai este cineva în zilele noastre, atât de înfometat după Dumnezeu ca și David, despre care Biblia declară că este omul după inima lui Dumnezeu?

„Sufletul meu așteaptă pe Domnul, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața…”

Îmi aduc aminte de vremea în care eram militar în termen. Făceam de gardă noaptea și abia așteptam să treacă timpul, să ies din gardă ca să-mi pun și eu capul pe pernă să mă odihnesc puțin.

Pot să spun că știu ce însemnă să aștepți dimineața, după ce ai făcut o „strajă”, noaptea.

David aștepta să treacă „noaptea” păcatului, să fie iertat și să vadă fața lui Dumnezeu.

Mai este cineva astăzi, atât de nerăbdător să se întâlnească cu Isus, Mântuitorul?

Mai strigă cineva când îl apasă povara păcatului care-i provoacă dureri? Sau ne-am obișnuit cu păcatul atât de mult încât nici nu mai băgăm de seamă că ne duce spre Iad!

Se pare că foarte puțini creștini mai așteaptă Împărăția lui Dumnezeu și pe Mirele Isus venind pe nori. Cei mai mulți sunt interesați de ziua de mâine, de afaceri, de vacanțe, de concedii; Mulți își fac planuri de viitor, de parcă viața s-ar rezuma la anii trăiți pe pământ.

Astăzi, ca și în vremurile vechi, oamenii au păcate, au suferințe, au probleme de tot felul pe care nu le pot rezolva singuri; oamenii au lipsuri și nevoi de tot felul, însă oricine și-a mărturisit păcatul și s-a încrezut în Domnul a fost ascultat și Domnul i-a trimis ajutor de sus.

Versetul 7 „Israele, (scrie-ți aici numele tău), pune-ți nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, și la El este belșug de răscumpărare!”

Dumnezeu are putere, dragoste și dorință nelimitată de iertare și răscumpărare.

El va răscumpăra pe Israel (…) din toate nelegiuirile lui.”

Dacă ai ajuns în „fundul adâncului”, nu te da bătut! „Strigă către Domnul, orișice te apasă, strigă către Domnul, căci El nu te lasă.”

Amin!