Smerirea si cainta lui Iov

"Iov a luat cuvantul si a zis: "Stiu ca Tu poti totul,si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale"(Iov 42:1-2).

"Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa"(Iov 42:5-6).

*

"Iov a luat cuvantul si a zis." Omul este o faptura vorbitoare,care-si poate comunica gandurile si sentimentele. El ia mereu cuvantul in diferite imprejurari si din diferite pricini. Cu limba binecuvanteaza si tot cu ea blestema; cu ea incurajeaza si bucura fiinte si tot cu ea le descurajeaza si le umple de spaima (vezi Iac.3:9). Si noi luam cuvantul de multe ori,fratii si prietenii mei. Sa fim cu multa bagare de seama cand deschidem gura,"ca sa nu pacatuim cu buzele"(Ps.39:1; Prov.12:13),producand intuneric si desnadejde in jurul nostru. Duhul Sfant ne indeamna limpede si puternic: "Daca vorbeste cineva,sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu..."(1 Petru 4:11). Ca sa vorbim cuvintele lui Dumnezeu,trebuie sa fim plini de Cuvantul lui Dumnezeu (vezi Col.3:16). Sau cum zice proorocul Ieremia: "Daca ar fi fost de fata la sfatul Meu,zice Domnul,ar fi trebuit sa spuna cuvintele Mele poporului Meu,si sa-l intoarca din calea lui rea..."(Ier.23:22). Inainte ca Iov sa se smereasca si sa spuna cuvintele de mai sus,a vorbit Dumnezeu. Si Dumnezeu ii pune o multime de intrebari la care Iov raspunde: "Iata,eu sunt prea mic; ce sa-Ti raspund ? Imi pun mana la gura."(Iov 40:4). Una din intrebarile pe care i le pune Dumnezeu lui Iov,este urmatoarea: "Cunosti tu legile cerului ? Sau ii oranduiesti stapanirea pe pamant ?"(Iov 38:33). Ca sa cunosti ceva,trebuie sa cauti sa cercetezi cu deamanuntul tot ce se poate cerceta,sa cheltuiesti timp si oboseala,sa renunti la alte lucruri. Domnul Isus a spus: "Cine cauta gaseste..."(Mat.7:7). In Sfanta Scriptura sunt lucruri pe care trebuie sa le caute omul,sa le cerceteze adanc,ca sa le poata cunoaste,si prin cunoasterea lor,sa-si schimbe felul de a gandi,si,apoi,felul de a trai si de a lucra,cum zice ap.Petru: "Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia,prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui"(2 Petru 1:3). Dumnezeu il intreaba pe Iov: "Cunosti tu legile cerului ? Imparatia cerurilor are legile ei,pe care cei credinciosi trebuie sa le cunoasca,ca sa poata trai dupa ele,pentru ca aceasta sunt chemati (Efes.2:6; Evrei 3:1).

Iata cateva din legile cerului:

-      In cer nu este pacat;

-      In cer nu sunt alte interese decat voia lui Dumnezeu,iar fapturile ceresti se hranesc cu aceasta voie (Ioan 4:34).

-      In cer este unutate desavarsita si partasie intre fapturi,pentru ca acolo nu mai sunt roadele pacatului; acolo nu mai sunt popoare,fiecare cu interesele lor,nu mai sunt religii,nici partide politice ("nici grec,nici iudeu.." - Col.3:10-11).

Biserica lui Hristos,ca Trup al Lui,prin nasterea din nou,este de natura cereasca si are o lucrare cereasca de implinit pe pamant. Biserica - toti care sunt in Biserica - se sileste sa cunoasca legile cerului (ale Imparatiei cerului) si sa traiasca dupa ele. Peste acest mare om al credintei din tara Ut,patriarhul Iov,au trecut ca un tavalug,necazurile si suferintele. Cand toate au trecut,Iov se apropie de Dumnezeu cu aceste cuvinte de admiratie: "Stiu ca Tu poti totul,si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale." Daca oamenii de azi ar intelege aceasta,multe din relele care bantuie omenirea ar fi inlaturate. Daca tu,prietenul meu,cititorule,poti spune din toata inima aceste cuvinte,multe din ezitarile tale,din starile de nesiguranta si zbucium sufletesc ar disparea si ai avea pace,pace trainica si dulce. "Stiu ca Tu poti totul." El poate sa creeze si sa distruga (Rom.4:17; Mat.3:9; Is.44:24,27). El poate mantui pe pacatosul care se pocaieste (Evrei 7:25). El poate sa ne pazeasca de cadere (Iuda: 24). El poate sa ajute (Evrei 2:18). El poate sa-Si supuna toate lucrurile (Filipeni 3:21). El poate pedepsi si distruge totul ce Ii este impotriva (Is.10:4). Si El poate judeca,a randuit o zi pentru aceasta, cum spunea Pavel in Atena: "Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta,si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; pentru ca a randuit o zi,in care va judeca lumea dupa dreptate..."(Fapt.Ap.17:30-31).

Iov a mai spus: "Urechea mea auzise despre Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa." Ochiul stabileste adevarul mai bine decat urechea. Cel ce a vazut poate sa depuna o marturie adevarata. Cel ce a auzit doar,nu poate fi luat in consideratie,nu este un martor credibil. Ap.Ioan spune ca "viata a fost aratata,si noi am vazut-o,si marturisim despre ea (1 Ioan 1:2). Natanael s-a convins de adevarul mantuitor,s-a convins de Mesia numai atunci cand a venit si L-a vazut.(Ioan 1:46-48). "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa." Adevarata pocainta se petrece in suflet numai cand ajunge la starea de a vedea. Iov a ajuns sa-L vada pe Dumnezeu cu ochiul credintei si abia atunci si-a vazut starea lui nenorocita,si-a vazut goliciunea lui,murdaria pacatului sau,si in urma convingerii prin aceasta cunoastere,s-a smerit si s-a pocait cu adevarat. A vazut si stralucirea sfinteniei lui Dumnezeu, si si-a vazut si intunecimea pacatului in care zacea el. Numai prin comparatie se poate stabili adevarul. Inainte de a-L vedea pe Dumnezeu prin credinta,Iov avea pareri bune despre el. Iata ce zicea: "Tin sa-mi scot dreptatea si nu voi slabi; inima nu ma mustra pentru niciuna din zilele mele"(Iov 27:6). Pana nu s-a intalnit cu Domnul Isus si L-a vazut,Saul din Tars avea pareri foarte bune despre sine. Era unul din cei mai zelosi aparatori ai religiei in care se nascuse. Domnul Isus l-a adus la realitatea adevarului,facandu-l sa-si vada starea de pacatos pierdut,si atunci s-a pocait cu adevarat.(1 Tim.1:15). Domnul Isus vestea Evanghelia mantuirii nu numai cu cuvantul,ci si cu pilda vietii Sale,cu lucrarile Sale (Ioan 10:38). Daca nu se pocaiesc sufletele in jurul nostru,vina e ca nu depunem o marturie cu viata,n-au ce vedea in noi,si atunci nici cuvintele noastre n-au greutatea de a convinge. Numai pocainta poate aduce pe altii la pocainta. Sa nu uitam: ochiul este mai credincios decat urechea. Ceea ce se vede in noi,valoreaza mai mult decat ce spunem noi,sau ce se aude despre noi. Sa luam aminte la adevarul acesta,la felul nostru de vietuire,caci viata noastra este prima Evanghelie citita de oameni. Apoi sa fim cu bagare de seama si la cuvintele ce le rostim. Ap.Pavel,in sensul acesta ii scrie tanarului Timotei: "Fii cu luare aminte asupra ta insuti si asupra invataturii pe care o dai altora: staruieste in aceste lucruri,caci daca vei face asa,te vei mantui pe tine insuti si pe cei ce te asculta."(1 Tim.4:16). Slavit sa fie Domnul !