Sentimentele nu trebuie să fie mai presus decât Credința

Noi trăim în epoca, când discutăm despre lucruri duhovnicești, și în mod specific despre Dumnezeu, dar rareori menționăm principiile fundamentale: “V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi, şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece... ” (1 Corinteni 15:3-5). Cel mai important interes al omului, a devenit el însuși. Măreția personalității Lui Hristos, lucrarea Lui răscumpărătoare, și smerenia profundă față de El, nu atât de mult îi captivează pe creștini, precum declarația lor, despre nevoile și sentimentele personale, îngrijirea doar de nevoile proprii, și de bunăstarea personală... Pentru unii, sentimentele personale, au devenit „ghidul dumnezeiesc.” Ei zic, că dacă vor urma îndemnurile interioare, atunci niciodată nu vor greși. Ei cred, că acceptarea sentimentelor personale, va contribui la bunăstarea lor.

• Dumnezeu mi-a zis să mă mărit cu Gheorghe – a mărturisit Alexandra. Ea este încântată și foarte mult speră, că pastorul se va bucura pentru ei.

• Te rog, povestește-mi puțin despre el.

• Deci, până când este necredincios. Ca atare, el încă refuză să vină la biserică, dar știu că la urma urmei va veni.

• Alexandra, de unde știi, că trebuie să te măriți cu el? Cum Dumnezeu ți-a descoperit?

• Pastore, pur și simplu simt aceasta. Eu știu, că aceasta este corect.

Discuția s-a încheiat. Alexandra s-a adresat la autoritatea „supremă” – sentimentele ei. Peste vreun an, doi, ea din nou va proceda aproximativ așa:

• Pastore, eu nu cred, că Domnul dorește să mă țină într-o căsătorie nefericită. Iar eu am fost nefericită cu Gheorghe tot anul precedent. El nu dorește să umble la nicio biserică, el petrece la muncă mai mult timp decât este nevoie, și este preocupat mai mult de sport, și aproape că nu întreținem relații sexuale. Pur și simplu nu simt față de el măcar puțină dragoste. De aceea, am decis să divorțez.

Sentimentele, fie bucurie, fie întristări, nu trebuie să fie principala sursă a adevărului! ! ! Căci este scris, că cel neprihănit va trăi prin Credință. Hristos, obiectul acestei credințe, El este Acela, Care a murit pentru păcatele tale, a fost îngropat, și a treia zi a înviat, El trebuie să fie autoritatea cea mai înaltă în viața ta! Nu emoțiile, ci Domnul și Cuvântul Lui! Nu te onora pe tine însuți, ci aruncă-te cu fața la pământ și cu smerenie înaintea Lui Iisus, Care a biruit moartea, și Care este în stare să te ajute să ieși biruitor (-oare) din situația în care ești! Durerea din viața ta, nu trebuie să te ducă la aceea, ca să te lași controlat(ă) de sentimentele tale rănite. Întoarce-te la Domnul, și încearcă să te aprofundezi în înțelegerea suferințelor Lui pentru tine, pe care nu le-a meritat. Bizuie-te pe Domnul în rugăciune, și pe făgăduința Lui, ci nu pe emoțiile tale, care au izbucnit. Sentimentele nu trebuie să fie mai importante decât credința în Domnul. Sentimentele tale să nu fie temelia alegerilor tale. Hristosul, Care a fost răstignit, și Care a înviat, să fie în centrul încrederii tale! ! !

Când sentimentele devin mai importante decât credința, atunci oamenii devin mai semnificativi, decât Domnul! Dar „Hristos a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.” (2 Corinteni 5:15) Hristos a pătruns cu harul Său, care aduce vindecare, în lumea noastră a egoismului, în universul nostru mic. El a făcut aceasta, pentru ca să ne elibereze nu de „problemele” de lângă noi (în chipul soțului, sau a soției, anumitor împrejurări... ), ci de problema serioasă, din interiorul nostru. Harul Său este suficient, pentru ca să facă aceasta. Când Îi vei da locul de cinste, locul central din inima ta, când te vei închina Lui, atunci, atitudinea față de cei, care sunt aproape de tine, va fi corectă. Vei începe să trăiești pentru El, iar El va începe să-i binecuvânteze pe cei, care sunt aproape de tine, cu dragostea Lui prin tine. Va avea loc o schimbare interioară, vei fi scăpat(ă) de domnia amară a egoismului, de autonomia din interiorul tău. Iar aceasta din cauza, că relațiile pline de dragoste, unitatea și înțelegerea reciprocă, viața din plin, nu are temelia în sentimente și în emoții, ci în închinarea ta înaintea Lui Iisus Hristos!

Onorează-L! El este vrednic de aceasta! El este vrednic, ca tu să-I dedici viața ta!

1 Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas 2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi, 5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece... (1 Corinteni 15:1-5)

Hristos a fost răstignit pentru noi! ! ! Hristos a înviat! ! !

Rugăciunea noastră să fie:

Îți mulțumesc, Doamne, pentru că Tu ai murit pentru mine, și ai înviat, pentru ca să mă salvezi de la mine însumi, pentru ca să distrugi domnia egoismului în mine, și să-mi îndrepți privirea de la mine însumi, și de la sentimentele mele, spre Tine. Îți predau inima mea. Ocupă tronul vieții mele și primește închinarea mea înaintea Ta. Restabilește relațiile mele distruse, și ajută-mă să trăiesc pentru Tine și să iubesc pe cei din jurul meu, cu dragostea Ta, care nu caută folosul său. Te rog pentru acestea în numele Domnului Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca