Să ne încredem în Hristos în "timpul furtunii"

‘El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.’ (Marcu 4:39)

Să se încreadă în Iisus Hristos – așa o sarcină, ucenicii trebuiau s-o îndeplinească în ziua, când au trecut cu barca prin furtună, în mijlocul la lacul Ghenizaret (Marcu 4:35-41). Domnul le-a poruncit să treacă de cealaltă parte, iar El a adormit pe cârmă. Deodată a venit o furtună foarte crudă (foarte puternică), barca a început să se umple cu apă, iar ucenicii s-au înspăimântat. L-au trezit pe Iisus folosind aceste cuvinte: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” (Marcu 4:38). Atunci S-a sculat și doar prin trei cuvinte: „Taci! Fără gură!” a potolit furtuna.

Uneori, toți trecem prin furtuni: prigoane, probleme financiare, probleme de sănătate (boli), dezamăgiri, singurătate. Iar Hristos nu întotdeauna potolește furtunile. Dar El a promis să nu ne lase și să nu ne părăsească!"... El Însuşi a zis: Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi" (Evrei 13:5). În mijlocul furtunii, Iisus va trimite în inimile celor, care nădăjduiesc în El, pacea Sa, care întrece orice pricepere omenească, și convingerea, că El este aproape! Căci și "vântul și marea" se supun Lui!

Să te păzească Cel atotputernic, Cel suveran!

- Slavă Ție, Dumnezeule, Stăpâne, că în furtunile vieții ești credincios, și manifești aceasta! Ajută-mă să trec prin furtunile din viață, fără frică și cu credință că Tu ești atotputernic și milostiv! În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

"Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit." (Psalmul 107:28-29)