text Predici scrise

Redefinirea mântuirii (partea a doua)

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Nelu Pasca

Redefinirea mântuirii(partea a doua).

Siguranţa mântuirii.

Cel ce are siguranţa pentru viitor

Trăieşte sub soare ca un domnitor.

Chiar dacă nu are unde-şi pune capul

El e odihnit în suflet, ca şi împăratul.

Că fără această siguranţă, gându-i tulburat,

Şi atunci când omul trăieşte-n palat.

Daniel 5:6 ,,Atunci, împăratul a îngălbenit şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor şi genunchii i s-au izbit unul de altul”.

Aşa arată omul fără siguranţă

Galben la faţă, şi fără speranţă.

Neânţeleptele fecioare n-arătau aşa,

Că-s roşii la faţă, ca o fată în şa

Bucuria lor nu s-a îngălbenit

Până în ziua în care, mirele a venit.

Ap. 18:7 Pe cât…s-a desfătat în risipă pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei:,,Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea! “

De aceea frate care faci risipă

Nu te lăuda că eşti fără frică,

Că această siguranţă nu o ai numai tu

Ci o au şi cei care iubesc pământu.

1 Tesaloniceni 5:3 Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare. (de pildă)

Mi-a spus odată

O femeie stricată:

Că Domnul o iubeşte

Şi n-o pedepseşte.

Pedeapsa Lui i s-e părea o hulă

La adresa Celui pe care ea î-L înjură.

Ca această femeie, sunt toţi creştinii,

Care trăiesc in lume cum trăiesc păgânii.

Ei mint, înşală, fură….

şi…. cârtesc peste măsură.

După care, vin, se roagă puţin,

Şi nu au probleme, că-s plini de venin.

Ier.7 :9-10 Cum? Furaţi…Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, şi ziceţi: «Suntem izbăviţi!»

,,…nu vom ştii ce e tânguirea,,

E tot ce află omenirea.

Din serviciul lor divin

Care e de snoave plin,

Glume, despre cei ce spun

Că pedeapsa e pe drum. ….

2 Petru 3:3,, Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor….”

Domnul, azi, le spune lor,

Dar şi nouă, tuturor:

,,Tânguirea vine

Pentru orşicine,

Care nu ascultă de al Meu Cuvânt,

Ci se lasă dus, uşor, uşor de vânt”……

………………………………….

Şi înţeleptele fecioare

Au o siguranţă mare,

Că fără ea sufletul-i ,,şod,,

Ca un peşte în năvod.

Siguranţa lor e rodul,

Lipsa ei e ca năvodul.

Rodul este fericirea

Năvodu-i nenorocirea….

Ps.30:6 Când îmi mergea bine, ziceam:,,Nu mă voi clătina niciodată!”(fericire). Ps.116:13 În neliniştea mea, ziceam: „Orice om este înşelător.”.În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!”(agonia pierzări). Dar Tu ai auzit glasul rgăciunilor mele când am strigat spre Tine(din nou fericire).

În apostazie,

Nu e agonie

E NUMAI domnie,

Până în veşnicie.

Nu e frământare

Că ce-l căzut moare…..

Deşi e vremea lepădării de credinţă, cei mai multi dintre noi spunem: că a cădea de la credinţă, e cu neputinţă….!!??

Dacă nu-i cadere

Atunci moartea piere.

Şi e viaţă din belşug

Fără plans şi fără jug.

Cu asemenea poveşti,

N-are rost să te sileşti

Şi nici să te osteneşti…..

Dumnezeu, în planul lui de mântuire, ne-a daruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, dar noi intrăm în posesia acestui ,,TOT”, prin silinţa noastră şi osteneala părinţilor noştri spirituali. Silinţa şi osteneala e un lucru greu, şi devine şi mai greu dacă poţi obţine acest ,,TOT” fără silinţă şi osteneală.

Nu-i uşor să faci ogor

Dintr-o stâncă prinsă în cor.

Mai uşor faci un tâlhar

Dintr-un sfânt născut prin har…

Ca să faci tâlhar dintr-un sfânt născut prin har, e suficient sa nu te ocupi de el după convertire. Că el va uita în curând ca a fost curăţit de vechile lui pacate, şi se va apuca de noile pacate care au întrat în adunare(risipirea harului de exemplu).

În schimb, dacă părintele spiritual i-a în serios planul de mântuire a lui Dumnezeu şi se osteneşte ca părintele Petru, cu un ucenic silitor ca Petru, dar şi greu de schimbat ca ,,stânca” Petru atunci: osteneala părintelui şi silinţa ucenicului e mare.

Sfântul Petru se ostenea

Ca şi după moartea sa,

Eu să cresc ca şi la Carte

Nu cu bucate stricate

Liderii nu ostenesc

Cu poveşti ei mă hrănesc.

Îmi spun că silinţa-i lucru rău

Că nu-i de la Dumnezeu.

Ei numesc silinţa robie,

Nu har în ucenicie!!??

Frate cu trei doctorate

Tu nu vezi ce scrie în Carte,

Da înainte de convertire

Silinţa mea, e numai fire.

Dar după naşterea din nou

Fără ea, ajung un bou.

Că în ucenicie

Silinţa nu e robie,

Că oricât m-aş ruga de des

Fără ea nu am progres.

Că în viaţa de pocainţă

Fără ea n-am biruinţă,

Chiar de sunt din Dumnezeu.

Fără ea nu scap de rău,

Ea, nu-i pentru oameni grei

De asta tu nu o mai vrei.

Dar fără ea eu nu am spor

Şi pe cântar voi fi uşor,

Şi în picioare nu voi sta

Bazat pe doctrina ta.

Ce ve-i face frate atunci,

Că tu m-ai pus pe butuci

Şi am ajuns un rob viclean,

Ca şi cel ce cântă în han??….

Excepţie de la această silinţă, o fac mântuiţii ca tâlharul pocait. Acesta, nu a mai timp nici sa se boteze, nici să se silescă să înveţe să păzească tot ce ne-a poruncit Domnul.

Fraţii noştri din vestul Europei, care sunt mai avansaţi pe calea apostaziei decât noi, au facut din această mântuire de excepţie a tâlharului, calea mântuiri lor, de aceea, urmaşii lor sunt oameni nesilitori pe calea Domnului, care se laudă că ei sunt mântuiţi fără merit ca tâlharul pocăit!!?? Dar despre cei mântuiţi ca tâlharul şi despre lipsa lor de merit(caracter) în următoarea parte a acestui material….

La revenirea Domnului, vom avea multe surprize, de exemplu: Luca 12:37 ,,Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească”!!??