"Proba focului"-predica scrisa

Categoria: Predici scrise

,,Iar dacă clădește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” (1Corinteni 3:12-13)

Adesea, mă gândesc, la ziua în care va trebui să stau înaintea Stăpânului, pentru a da socoteală de slujba încredințată. Ca unul care mi-am pus nădejdea în Cristos, știu că am trecut din moarte la viață și nu voi merge la judecata păcătoșilor, de la tronul mare și alb. (Ioan 5:24, Apocalipsa 20:11)

Dar ca ispravnic al lui Isus Cristos, va trebui să dau socoteală de credincioșia dovedită, în îndeplinirea lucrării încredințate. Câteodată, mă întreb, dacă lucrarea mea va rezista la proba focului. Oare cum mă va privi, când voi sta în fața Lui?

Cred că fiecare creștin ar trebui să aibă o astfel de frământare. Dacă întâmpinăm cu emoție, o banală probă pământească, cum am putea să ne gândim cu indiferență la ,,proba focului”.

Biblia vorbește despre o judecată a credincioșilor, în care vom fi trași la răspundere de modul în care am administrat valorile încredințate, (timp, trup, bani, talanți, familie, etc) și cum ne-am îndeplinit misiunea încredințată. Ca ucenici ai lui Cristos, avem un mandat, o misiune, o trimitere, în această lume. Trăim pentru a fi sare și lumină, într-o lume cufundată în întuneric spiritual și stricăciune morală. Am fost împuterniciți, spre a fi martori ai lui Cristos și mesageri ai Evangheliei. Suntem trimiși să facem ucenici din toate neamurile, prin activitate misionară, evanghelizare, botezare și învățare. Domnul așteaptă rod de la noi, care să-L proslăvească pe El. Fiecărui mântuit i s-a încredințat o parte din această măreață lucrare.

Textul biblic citat, ne avertizează asupra faptului că, întreaga noastră lucrare va fi supusă unor teste și exigențe divine severe, numite: ,,proba focului”, pentru a se stabili valoarea lucrării și vrednicia lucrătorului.

Este evident faptul că la judecată nu se are în vedere aspectul cantitativ, deoarece după o zi de muncă reușești să strângi o grămadă mult mai mare de paie decât de aur.

Dar, oare care ar putea fi acele teste, la care Dumnezeu va supune lucrarea noastră. Cu siguranță că ele ne sunt descoperite în Scripturi. Dumnezeu nu ne va pune la niște probe despre care nu ne-a comunicat nimic, în prealabil.

În cele ce urmează, aș dori să identificăm, în Scriptură, patru teste, la care Dumnezeu va supune, în mod cert, lucrarea noastră, în ziua judecății: Testul motivațiilor, manierelor, mijloacelor și mandatului.

1. Testul motivațiilor.

Dumnezeu nu este preocupat doar de ceea ce facem ci și de motivațiile care ne determină acțiunile. Motivațiile greșite demonstrează lipsa de valoare a lucrării înfăptuite.

Spre exemplu, în Filipeni 2:3 ni se spune să nu facem nimic motivați de setea după slavă deșartă. Discutând despre rugăciune, post și milostenie, Domnul Isus atrage atenția asupra pericolului pierderii răsplății, dacă acestea sunt făcute din dorința de afirmare, în fața oamenilor. (Matei 6:1-6)

Realitatea crudă este că eul nostru corupt, va exploata la maxim orice prilej care i se oferă, spre a fura slava lui Dumnezeu. Uneori mândria este atât de subtilă încât numai Duhul Sfânt ne-o poate conștientiza.

Eliberarea nu se obține prin autobiciuire ci prin contemplarea frumuseții Domnului Isus, după rețeta lui Ioan botezătorul: ,,trebuie ca El să crească iar eu să mă micșorez” (Ioan 3:30) Umblarea în închinare și părtășie cu Domnul are ca și efect smerirea noastră. În prezența Sa, motivațiile noastre egoiste se topesc și dobândim adevărata motivație pentru lucrare: dorința de a-L proslăvi pe Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt. De fapt singurele rugăciuni pe care Domnul Isus promite să le asculte, sunt acelea care au ca rezultat proslăvirea Tatălui în Fiul. (Ioan 14:13)

Deci: după cum afirma Tozer: ,,o lucrare ce nu izvorăște din închinare, nu poate fi decât lemn, fân, trestie.”

2. Testul manierelor.

Dumnezeu este preocupat și de manierele cu care lucrăm, nu doar de lucrarea în sine.

Aș dori să vă supun atenției, un text biblic, în care sunt prezentate niște lucrări foarte bune, dar care sunt zădărnicite prin manierele greșite cu care sunt făcute: ,,Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știinţa, chiar dacă aș avea toată credinţa, așa încât să mut și munţii, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.” (1Corinteni 13:1-3) O lucrare făcută fără dragoste, nu zidește pe nimeni, nu conferă nici o valoare lucrătorului și nu va aduce nici o răsplată.

Iată maniera în care trebuie să lucrăm: ,,Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” (1Corinteni 13:4-7)

3. Testul mijloacelor.

Domnul Isus a spus: ,,Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)

Noi putem să facem multe lucruri fără Cristos, dar nimic care să reziste la proba focului. Lucrarea lui Dumnezeu este de domeniul supranaturalului. Nașterea din nou, sfințirea credincioșilor, unirea mădularelor în trupul lui Cristos, sunt minuni, iar minunile nu se pot realiza decât prin mijloace supranaturale. Adevărata lucrare este doar aceea pe care o face Cristos, prin noi.

Iată cum vede apostolul Pavel această chestiune: ,,Și învăţătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 2:4-5) Textul acesta subliniază un principiu simplu dar profund: Tipul de propovăduire ( lucrare) determină tipul de credință. (rezultat) O propovăduire întemeiată pe mijloacele naturale ale înțelepciunii, va produce, în ascultători, o credință, de tip liberal, în lucruri explicabile pe cale rațională. O propovăduire întemeiată pe ,,o dovadă dată de Duhul Sfânt și de putere” va produce în ascultători, o credință în puterea supranaturală a lui Dumnezeu, care aduce morții la viață, și cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi.

Iată deci cât este de important să folosim mijloacele corecte, în lucrarea lui Dumnezeu.

4. Testul mandatului.

Dumnezeu este interesat, nu doar să facem ceva pentru El, ci să facem lucrarea pe care ne-a încredințat-o.

Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu are un mandat, o misiune, un plan. În Efeseni 2:10 citim că: ,, noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Cineva spunea că acest text parcă creează impresia, că la judecată, Dumnezeu va avea într-o mână un pix, iar în cealaltă mână caietul, cu faptele bune, scrise de El, pentru noi, ca să umblăm în ele, și bifând în care am umblat și în care nu am umblat. Dar poate că noi vom zice: ,,Doamne eu am făcut multe fapte bune, care nu sunt scrise în cartea ta.” Răspunsul va fi: ,,ai făcut multe, mai puțin ceea ce trebuia.”

A face altceva decât ceea ce ne cere Dumnezeu, va produce mari dezechilibre în ce privește funcționalitatea darurilor și slujbelor în trupul vizibil al lui Cristos.

Prin urmare, călăuzirea în lucrare este la fel de importantă ca și lucrarea însăși. Lucrarea sub îndrumarea Duhului și prin puterea Lui sunt secretul unei lucrări eficiente.

În concluzie: 

Vă provoc să ne supunem cercetării Duhului: motivațiile, manierele, mijloacele și mandatul lucrării, astăzi când încă avem șansa pocăinței.

Cred că nimic nu ar putea fi mai dureros, decât ca după o viață de muncă și alergare să ne trezim fără răsplată, sau să auzim verdictul: ,,rob viclean și leneș” sau poate cuvintele: ,,depărtați-vă de la mine”.

Iată cuvintele pe care, aș dori să le aud, de la Domnul, în ziua judecății: ,,Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21) De aceea mă cercetez mereu înaintea Sa, în lumina Scripturii, și te provoc și pe tine la aceasta.

sursa: https://predicipredici.wordpress.com/