Priveşte în jur...

Priveşte în jur şi atrage atenţia, cum se descoperă în creaţie slava Lui Dumnezeu. Cerul albastru reflectă frumuseţea hainelor Lui împărăteşti. Norii arată la prezenţa Lui (Exod 19:9), ei – carul Lui, cu care străbate creaţia Sa (Psalmul 104:3). Soarele iese ca un mire, din odaia lui de nuntă (Psalmii 19:5). Cerurile laudă minunile Lui (Psalmii 89:5), spun slava lui Dumnezeu (Psalmii 19:1). Animalele, care beau apă din izvoarele din văi, sau, care pasc pe pajişte, primesc mâncare din mâna Dumnezeului Preaînalt (Psalmul 104:10-14). Nu fermierul creşte iarba. Roada – darul Lui Dumnezeu. Ploaia – manifestarea că ne poartă de grijă, trăsnetul – dovada puterii Lui.

Totul depinde de voia Creatorului: ''Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale. Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor. Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului. '' (Psalmul 104:27-30)

Mai mult de atât, creaţia aparţine Lui Dumnezeu, El o deţine pe deplin. ''El ţine în mână adâncimile pământului şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. '' (Psalmul 95:4)

Noi umblăm pe proprietate privată! ! !

Cântăreţul de psalmi, privind la măreţia creaţiei şi dorind cu smerenie să se închine Lui Dumnezeu, a cântat sfinţenie Domnului. ''Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale –, luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? '' (Psalmul 9:4-5)

Eşti preocupat(ă) de slava ta însuţi, sau de slava Lui Dumnezeu? ? ?

Ţine minte, că Lui Dumnezeu îi pasă de viaţa ta! Smereşte-te sub mâna atotputernică a Lui Dumnezeu, ca El să te mângâie cu harul Său. De aceea, durerea umilirii, smeririi – anume ceea, de ce avem nevoie. Ea este mult mai plăcută, decât auto-lăudarea.

''În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! '' (Psalmul 104:31)