"Petru şi Iuda: doi oameni în vremuri de criză"-predica scrisa

Categorie: Predici scrise

1.În vremuri de criză se vede cel mai bine cine eşti.

Iată două caractere diametral opuse. Iată doi oameni care într-o situaţie de criză au reacţionat total diferit. Iată două personaje aparţinând a două lumi paralele, dar care pentru câţiva ani au părut a fi la fel. Petru şi Iuda: doi ucenici ai lui Isus, care mai bine de trei ani s-au comportat aproximativ la fel, dar până la urmă unul s-a dovedit a fi fiul lui Dumnezeu iar celălalt fiul Diavolului. În vremuri obijnuite, doar Domnul a cunoscut diferenţa radicală de natură dintre ei, însă în criză această diferenţă a fost dată pe faţă înaintea tuturor.
Criza este cadrul cel mai potrivit în care lucrurile ascunse sunt scoase la lumină. Când floarea este zdrobită, ea nu poate emana decât parfum, dar când gunoiul este zgândărit prezenţa lui se face imediat simţită. În criză, ,,carnavalul religios” ia sfârşit şi începe să se arate adevărata spiritualitate. În criză, măştile purtate multă vreme cu atâta grijă, sunt date la o parte, lăsând să iasă la lumină lucruri ascunse care până atunci au fost cunoscute doar de către Domnul. În criză Dumnezeu scoate la lumină, în public, neprihănirea unora şi nebunia altora. Aşa că, fii lui Dumnezeu n-au nici un motiv să se teamă de crize. Criza reprezintă o problemă doar pentru Iuda, pentru că acolo i se îneacă toate corăbiile. Pentru Petru criza nu este altceva decât o trambulină spre o dimensiune superioară a vieţii.
Aşa stând lucrurile, înseamnă că ar trebui să ne temem mai mult de vremurile liniştite decât de crize. În vremurile de linişte ni se formează caracterul, care poate fi ca al lui Petru sau ca al lui Iuda, şi care poate fi mascat foarte bine, ani de zile, sub straie bisericeşti. În criză nu facem altceva decât să lăsăm jos masca şi să ne arătăm adevărata faţă. În criză ne arătăm adevăratul certificat de identitate. Criza nu îl înrăieşte pe om, ci doar îl demască. În Proverbe 24: 10 Cuvântul lui Dumnezeu spune: ,,Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea.” Necazul nu îl secătuieşte pe om de putere, ci doar arată că n-a avut-o niciodată. Cât despre Petru şi Iuda, amândoi au ajuns în grea încercare, însă în criză unul s-a întărit iar altul a murit, deoarece unul era ucenic iar celălalt drac.

2.Pentru criză te pregăteşti în vremurile paşnice.

Aici se potriveşte foarte bine zicala din popor, cum că: ,,porcul nu se îngraşă în ajun”. În criză eşti exact ceea ce ai cultivat în vremurile paşnice. Iarna mănânci doar ceea ce ai adunat toată vara. Fratele Emil Bartoş afirma că în momentele de criză faci ceea ce şti să faci cel mai bine, adică lucrurile pe care le-ai practicat cel mai des, fie pe faţă, fie în ascuns. Dacă cel mai bine mă pricep la înjurături, în criză voi înjura. Dacă sunt specialist în a striga, în criză aceasta voi face. Dacă ani de zile am cultivat în viaţa mea minciuna, ura, şi răutatea, chiar dacă m-am controlat foarte bine până atunci, în criză acestea vor ieşi la iveală. Dacă mă pricem cel mai bine să mă rog, atunci în criză mă voi ruga. Câteodată suntem şocaţi să vedem, manifestându-se în mod demonic, nişte oameni pe care o viaţă întreagă i-am ştiut icoane bisericeşti, numai bune de pus pe perete. Adevărul este că niciodată n-au fost aşa, ci doar că în criză s-au legitimat în mod corect. Domnul Isus în grădina Gheţimani s-a rugat, deoarece aceasta ştia cel mai bine să facă.
Pentru criză te pregăteşti în vremurile paşnice. În criză, Petru s-a pocăit deoarece s-a deprins cu acest obicei cu mult timp înainte. Pe El îl găsim pocăindu-se încă din Luca 5:8 când a spus Domnului Isus: „Doamne, pleacă de la mine, căci Sunt un om păcătos.” Despre Iuda nu găsim scris să se fi pocăit vreodată. Cine se pocăieşte în vremurile bune se pocăieşte şi în situaţii de criză. Cine nu se obijnuieşte cu pocăinţa în vremurile bune, în crize se va pierde pentru totdeauna. Petru a fost reabilitat deoarece în vremurile bune s-a deprins cu sinceritatea, chiar dacă mai dădea uneori şi cu bâta în baltă, pe când Iuda, diplomat desăvârşit, în exterior chiar mai echilibrat decât Petru, când a fost demascat n-a avut puterea să-şi asume adevărata identitate şi să se pocăiască. Petru s-a deprins în timp, cu un anumit gen de obiceiuri, pe când Iuda cu altele. Petru era obijnuit să fie mereu lângă Domnul, pe când Iuda s-a obijnuit să stoarcă bani din orice lucru. Acestea sunt lucrurile care le-au marcat soarta diferită a celor doi în săptămâna mare. De fapt modul în care te comporţi într-o situaţie de criză contează puţin, pe lângă importanţa comportamentului din ani de zile, înaintea apariţiei crizei respective. Acesta trage mult mai greu la cântar, decât anumite strategii improvizate pe moment.

3.O cădere de moment nu anulează ceea ce ai fost o viaţă întreagă.

Nimeni nu poate să spună că Iuda ar fi păcătuit mai grav decât Petru. Amândoi L-au vândut pe Domnul Isus. Iuda L-a vândut pentru bani, iar Petru pentru a-şi scăpa propria piele. Amândoi erau la fel de vinovaţi înaintea lui Dumnezeu, şi în acelaşi timp, cu şanse egale şi la iertare. Diferenţa dintre ei a fost dată de altceva. Iuda avea deja un obicei să-L vândă pe Isus pentru bani. El şi-a format acest obicei oridecâte ori băga mâna în pungă şi lua din banii grupului. Pe când Petru şi-a format un altfel de obicei. El dorea ca totdeauna să fie cât mai aproape de Domnul Isus. Astfel a ajuns să facă parte chiar din grupul intim al Domnului Isus. Chiar dacă în viaţa lui a apărut un moment de criză, când datorită fricii de moarte, s-a lepădat de Domnul Isus, acesta n-a putut anula experienţele sale cu Domnul, trăite de-a lungul anilor. Cât despre Iuda, dacă în timp i-a intrat în cap ideea că nu-i atât de mare păcat să pună mâna pe ceva ce nu-i aparţine, a putut lua cu mai mare uşurinţă decizia să-L vândă şi pe Domnul Isus.
Da întradevăr, copilul lui Dumnezeu poate fi pedepsit pentru o greşală de moment, săvârşită din neveghere, dar aceasta nu-l poate duce în rătăcire, nici la distrugere totală ca şi pe Iuda. Moise a fost pedepsit de către Dumnezeu pentru ieşirea lui necontrolată de la apele Meriba, dar această greşală nu i-a anulat mântuirea şi dreptul de a rămâne până astăzi unul dintre cei mai mari oameni ai istoriei. Pe când copiii lui Israel, care o viaţă întreagă au ţinut-o doar în cârtiri şi nemulţumiri, au pierdut totul.
O cădere de moment nu anulează ceea ce ai fost o viaţă întreagă. Acest adevăr este o mare încurajare pentru cei care s-au silit o viaţă întreagă să-I fie plăcuţi Domnului, dar într-un moment de criză au dat-o în bară. Ei au putere să se ridice, şi chiar dacă vor primi o anumită pedeapsă, rămân în picioare şi merg mai departe.

În concluzie:

Iată doi oameni care o bună bucată de vreme s-au asemănat mult între ei, la fel ca grâul şi neghina. Era o vreme în care încă nu se ştia care dintre ei va ţine predica de la rusalii, care va vindeca ologul de a templu, nici care va scrie mai multe epistole. Lucrurile aveau să se lămurească în timp. Noi însă nu mai avem nici un dubiu în privinţa lor.
Astăzi personajele s-au schimbat. Este rândul nostru să ne asemănăm între noi. Toţi vorbim despre Dumnezeu, ne rugăm, cântăm, predicăm, şi aşa mai departe. Marea întrebare este următoarea: Ce se va spune despre mine şi despre tine peste douăzeci, cincizeci, o sută de ani, sau la judecată? Cu care din aceşti doi vom fi identificaţi?

sursa: https://predicipredici.wordpress.com/