Pazeste-ti inima...caci din ea ies izvoarele vietii - Prov.4:23

Vrasmasii crestinului,se stie,sunt trei: Diavolul,lumea si firea pamanteasca. Si fiecare din acestia cauta,prin tot felul de mijloace,sa biruiasca inima omului,sa imparateasca peste ea. Cuvantul de astazi,prin Duhul Sfant,ne indeamna,pe fiecare dintre noi: "Pazeste-ti inima mai mult decat orice,caci din ea ies izvoarele vietii." Pazeste-ti inima,nu este doar o optiune,ci mai degraba o porunca. Cu ce-ti aprovizioneze inima,aceea vei scoate din ea,aceea va tasni in afara. In Evanghelia dupa Ioan,Domnul Isus a spus:"Daca inseteaza cineva,sa vina la Mine si sa bea. Cine crede in Mine,din inima lui vor curge rauri de apa vie,cum zice Scriptura."(Ioan 7:37-38).Nu este vorba aici numai despre credinta in Domnul Isus ca Persoana istorica,ci de credinta care-L recunoaste ca pe Fiul lui Dumnezeu,care a platit pretul rascumpararii pentru tot ce este pierdut,credinta care-L recunoaste ca Domn si Stapan al vietii. Cine crede in El in felul acesta,cine-L primeste asa cum Il arata Scriptura,din inima aceluia ies izvoare ale vietii,rauri de apa vie. Inca un lucru: pe apele raurilor nu se pot lipi etichete. Nu se poate spune: "Eu sunt al lui Pavel,eu sunt al lui Apolo,eu sunt al lui Chifa"(1 Cor.1:12). Cine bea din Apa vie - Hristos,curge necurmat spre vesnicie,si nu poarta eticheta,cum poarta azi atatea partide religioase. Proverbele de astazi spun ca nu din capul omului,locul mintii,ies izvoarele vietii,ci din inima. Asa a spus si Domnul Isus: "Cine crede in Mine,din inima lui vor curge rauri de apa vie,dupa cum zice Scriptura." Acum intelegem mai bine importanta celor scrise in Proverbe 4: "Pazeste-ti inima mai mult decat orice..."

1 - Pazeste-ti inima de mandrie. David se roaga Domnului: "Pazeste de asemenea pe robul Sau de mandrie,ca sa nu stapaneasca ea peste mine. Atunci voi fi fara prihana,nevinovat de pacate mari"(Ps.19:13). In rautatea lui,omul poate gasi o oarecare indreptatire pentru toate pacatele. Pentru mandrie insa nu. Mandria este pacatul luciferic,care nu are nici o justificare,de aceea,Dumnezeu va pedepsi pe cel mandru,fara drept de aparare: "El zdrobeste pe cel mari (mandri) fara cercetare" (Iov 34:24). Toate pacatele lovesc in Dumnezeu,dar mandria loveste direct in inima Lui. Cei mandri vor sa detroneze pe Dumnezeu,asa ca Lucifer - Is.14:13. Smerenia este antidotul mandriei. Mandria inseamna moarte,smerenia inseamna viata. Mandria te face sa ratacesti,asa cum este scris: "Caci mandria inimii tale te-a dus in ratacire..."(Obadia:3). Sa ne pazim inima mai mult decat orice. Sa ne-o pazim de mandrie,si sa rugam ca si Domnul sa ne pazeasca.

2 - Pazeste-ti inima de murdarie. Dumnezeu nu-Si va turna Apa vietii,Apa vie in niste vase murdare. Apostolul Pavel scrie tanarului Timotei despre astfel de vase murdare: "Deci daca cineva se curateste de toate acestea va fi un vas de cinste, sfintit,folositor stapanului sau,folositor pentru orice lucrare buna"(2 Tim.2:21). David,in Ps.51,se roaga pentru curatire: "Curateste-ma cu isop,si voi fi curat; spala-ma,si voi fi mai alb decat zapada. Zideste in mine o inima curata,Dumnezeule,pune in mine un duh nou si statornic."(Ps.51:7,10). Si in cuvantarea de pe munte, Domnul Isus a apus: "Ferice de cei cu inima curata,caci ei vor vedea pe Dumnezeu."(Mat 5:8). Daca inima nu este curata ci murdara si tulbure,nu poti gandi drept,nu poti crede drept,nu poti merge drept. Inima tulburata si murdara este ca si ochiul tulburat de vreo murdarie: vede totul denaturat. Ochiul se tulbura cand intra ceva in el. Inima,la fel,se tulbura cand intra in ea indoieli,ingrijorari, temeri,si tot felul de pacate. Domnul Isus,a spus: "Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine."(Ioan 14:1).

3 - Pazeste-ti inima de rautate. Despre fii lui Eli gasim scris urmatoarele: "Fii lui Eli erau oameni rai. Nu cunosteau pe Domnul. Iar in Genesa 6,vedem stricaciunea oamenilor: "Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant,si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau." (Gen.6:5). Intelegem acum si mai bine de ce autorul Epistolei catre Evrei scrie cu apas: "Luati seama dar,fratilor,ca niciunul din voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa,care sa va desparta de Dumnezeul cel viu"(Evrei 3:12). Sa ne pazim inima mai mult decat orice,caci din ea ies izvoarele vietii. Sa ne-o pazim si de rautate. "O inima rea si necredincioasa." In relatiile noastre cu Dumnezeu, totul atarna de starea inimii. Cu inima credem si in ea primim mantuirea. Inima i-a fost data omului,tocmai ca sa poata intra in partasie cu Dumnezeu. Credinta este cea dintai functie naturala a ei. Numai prin credinta si prin dragoste,inima traieste in Dumnezeu. Sa fim foarte atenti. Primul lucru pe care-l cauta Dumnezeu in noi este o inima credincioasa. Sa ne pazim,fratilor inima de mandrie,de murdarie si de rautate. Sa veghem cu tarie la aceasta. Cand veghezi esti in lumina. Atunci te poti ruga si stii pentru ce te rogi; atunci poti sa citesti Cuvantul lui Dumnezeu si stii cum sa-l citesti; atunci poti vorbi cu altii si stii cum sa vorbesti; atunci poti deosebi glasul Pastorului cel Bun si stii cum sa mergi dupa El. Cand veghezi,inima ta devine buna si credincioasa,potrivita pentru lucrarea lui Dumnezeu. "Pazeste-ti inima mai mult decat orice,pentru ca din ea ies izvoarele vietii." Izvoarele care curg prin tine,sunt ca tine. Sa ne cercetam sincer,fiecare: Izvoarele care tasnesc din inima noastra,sunt izvoarele apelor vietii,alinatoare si vindecatoare,sau sunt izvoare care ne otravesc pe noi,si pe altii.

Sa nu trecem usor peste cercetrarea aceasta. Sa ne pazim inima mai mult decat orice,caci din ea ies izvoarele vietii.

Amin.