Partea Fiului în Legământul Harului

. Partea Fiului în legământ
a. Fiul era Unica persoană din Univers care putea să facă ispăşire. De intrarea Sa voluntară în legământ depindea întreaga mântuire a oamenilor. Lucrarea Lui era de ascultare, de împlinire a condiţiilor Tatălui. De aceea, cuvintele Fiului din Ps. 40:7-8 citate în Evr. 10:7 reprezintă fundamentul veşnic al mântuirii noastre.
b. Rolul pe care l-a avut Fiul în legământ este atât de important încât se spune că El este legământul însuşi (Isa. 42:6). Importanţa Lui reiese din următoarele slujbe:
i. Reprezentantul, Capul aleşilor (Ef. 1:22). Există o uniune vitală între Cristos şi aleşi, El este Capul, iar noi membrele Sale. Într-un sens, noi existam în El. Relaţia aceasta specială dintre Cristos şi aleşi reiese din versete care vorbesc despre Cristos ca fratele nostru (Mat. 12:48-50; 25:40; 28:10; Ioan 20:17; Rom. 8:29; Evr. 2:11), sau ca părinte (Evr. 2:13), noi fiind numiţi „sămânţa” Lui (Isa. 53:10)
1. Atunci când Tatăl a făcut un legământ cu Fiul, în El a făcut legământ cu fiecare ales (Gal. 3:13-17)
2. harul le-a fost dat aleşilor înainte de a fi lumea în Cristos (2 Tim. 1:9)
3. toate binecuvântările de care avem parte ne vin prin Cristos (Ef. 1:3-6)
4. promisiunile gloriei şi vieţii veşnice au fost făcute aleşilor prin Cristos (Tit 1:2; 2 Tim. 1:1; 2 Cor. 1:20, Gal. 3:16)
5. Cristos a împlinit Legea şi a suferit pedeapsa ei nu pentru Sine, ci în locul aleşilor, reprezentându-i pe ei (Rom. 8:4, Rom. 10:4; 2 Cor. 5:21)
6. Când a înviat din morţi, şi noi am înviat, fiind în El, una cu El (Ef. 2:5, 6; Col. 2:12; 3:1)
7. Cristos – Capul poporului Său şi reprezentantul lor în legământ este clar manifestat atunci când este comparat cu Adam, Capul, reprezentantul întregii umanităţi (Rom. 5:14)
ii. Mijlocitorul legământului (Evr. 8:6; 9:15; 12:24).
1. Mijlocitorul este cel care stă între două părţi şi încearcă să le împace. Cristos este mijlocitorul împăcării (Rom. 5:10, 11; 2 Cor. 5:18-19; Ef. 2:16; Col. 1:21; Isa. 49:6).
2. Pentru a putea fi un mijlocitor pentru ambele părţi, Cristos trebuia să fie atât om cât şi Dumnezeu.
a. Trebuia să fie om pentru
i. A fi asemenea celor pentru care mijlocea, a avea drept de răscumpărare, ca ruda cea mai apropiată (Lev. 25:48).
ii. Ca plata păcatului să fie plătită în aceeaşi natură în care păcatul a fost comis (Rom. 8:3-4)
iii. Mediatorul trebuia să se supună întru totul legii. Ca Dumnezeu nu putea. Doar ca om, născut din femeie, putea să se supună (Gal. 4:4; Rom. 5:19)
iv. Să poată suferi moartea (Evr. 2:10, 14, 15; 8:3)
v. Chiar dacă a fost om, la fel ca noi, în El nu era păcat, fiindcă nu putea păcătui (Evr. 7:26; 9:14, 1 Ioan 2:1; 3:5). Numai aşa putea să se jertfească în locul aleşilor.
b. Trebuia să fie Dumnezeu, pentru
i. A se putea apropia de Dumnezeu (un om, oricât de bun ar fi fost, nu putea) (Ier. 30:21)
ii. Pentru a fi adorat de fiinţele pe care le-a răscumpărat – omului îi este interzis să primească închinare (Isa. 42:8)
iii. Garantul (chezaşul) legământului. Un garant este cineva care garantează pentru o datorie făcută de altcineva, cineva care îşi ia o răspundere în locul altcuiva.
1. Cuvântul grecesc pentru garant, eguoos, este folosit o singură dată în Noul Testament, în Evr. 7:22
2. Cristos nu a garantat înaintea Tatălui că aleşii îşi vor plăti datoria, ci a luat întreaga lor datorie asupra Lui (Iov 33:24), astfel încât păcatele aleşilor nu le mai erau imputate lor, ci lui Cristos (2 Cor. 5:19; Isa. 53:6; Ps. 40:12).
3. Nu doar că păcatele aleşilor au fost trecute în contul lui Cristos, ci neprihănirea lui Cristos a fost trecută în contul aleşilor (2 Cor. 5:21)
4. ca garant Cristos s-a angajat:
a. să plătească datoriile poporului Său
b. să aducă pe toţi aleşii în glorie (Evr. 2:13)
iv. Testatorul legământului. Legământul harului este numit şi testament, fiindcă are natura şi proprietăţile unui testament (conţine promisiuni, clauze, care intră în vigoare la moartea testatorului)
1. Există trei martori ai testamentului (1 Ioan 5:7)
2. Cristos este testatorul (Evr. 9:15-17)
3. Tot ce este dat în testament, este dat mai întâi lui Cristos, ca El să le confere oamenilor (Mat. 11:27; Ef. 4:8)
4. Tot ceea ce a fost dat în testament, a fost dat numai pe baza morţii lui Cristos (Isa. 53:10-12)
5. Moartea lui Cristos a fost necesară pentru ca acest testament să intre în vigoare (Evr. 9:16, 17)
c. Rolul Fiului lui Dumnezeu în legământul harului trebuie să ne arate totala noastră dependenţă de El, de lucrarea Lui, în ceea ce priveşte mântuirea noastră, în toate etapele ei.