text Predici scrise

Om după inima lui Dumnezeu(2)

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: George Cornici

S-a arătat în partea 1-a că om după inima lui Dumnezeu e acela care face voia Lui. E un om bun la suflet, milos dar și curajos. Integritatea îl caracterizează în tot ce face. Da al lui e da. Nu se lasă influențat de cei certați cu pocăința. Un om după inima lui Dumnezeu e generos, plin de iubire, bun la suflet. Dumnezeu e interersat în caracterul omului nu în înfățișarea lui exterioară. Oamenii judecă după înfățișare; Dumnezeu se uită la inimă, este interesat în însușiri sufletești. El a văzut în David un om demn de încredere, pe care te poţi bizui, un om devotat, un bărbat fidel, un viitor rege nestrămutat şi statornic faţă de angajamentul său în faţa Domnului şi Stăpânului lui.

Am văzut trei motivații ale faptului că a fost numit ”om după inima lui Dumnezeu”. Am văzut:

1. Umilința lui

2. Inima neîmpărțită

3. Integritatea

Să mai vedem de data aceasta și altele:

4. Credința lui. Fără credință e cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu. Dar ce fel de credință sălășluia în ființa lui David? O credință ce era în stare să facă pentru Dumnezeu chiar imposibilul. Aspectul acesta iese în evidență din episodul luptei cu uriașul. Să sesizăm aici două aspecte total opuse față de aceeași situație: Saul era robust, bine făcut, solid; avea mușchi puternici. Era normal, așa cum înțelegem noi normalul, ca el să lupte cu Goliat. Dar atitudinea lui a fost aceasta: e prea mare și puternic să mă lupt cu el. Atitudinea lui David a fost aceasta: e prea mare și puternic să scap ocazia. David nu s-a ferit de ceea ce părea imposibil. De ce? Știa că de partea lui era Cel ce e atotputernic. Da, ne trebuie o credință solidă pentru a putea face pentru Dumnezeu lucruri ce par imposibile. De fapt Mântuitorul spune ”dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar....”

5. Răzbunare. Bine-nțeles David a avut ocazia să se răzbune pe Saul care l-a tracasat, care l-a urmărit și voia să-l omoare. David a suferit enorm din cauza lui Saul pe o perioadă îndelungată. Saul i-a făcut lui David multe zile amare datorită faptului că n-a putut să asimileze voia Stăpânului. În episodul din 1 Samuel capitolul 24 vedem cum David ar fi avut oportunitatea să se răzbune. Parcă am zice noi, omenește, că Dumnezeu a vrut să fie așa, adică să-l dea pe Saul în mâna lui David ăn peștera En-Ghedi. Dar iată ce citim în versetul 12: ”Judece Domnul între mine și tine și Domnul să se răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mâna pe tine.” Ce să zicem de o așa atitudine? Ce fel de om a fost David. Era un om cu slăbiciunile lui și totuși era pe placul lui Dumnezeu. El a înțeles că răzbunarea e a Domnului. Când oamenii se răzbună( sau hai s-o zicem mai direct) când credincioșii se răzbună atunci urmează multe probleme și necazuri. Omul după inima lui Dumnezeu nu răspunde unui rău cu rău, ci din contră dacă i se aruncă o piatră el nu ia o altă piatră ci răspunde cu bine. La Romani 12: 21 găsim aceste cuvinte ”Nu te lăsa biruit de rău ci biruiește răul cu bine.”

6. David si-a recunoscut starea de pacatos.

*Dacă citim Psalmul 51 în întregime ne vom convinge de lucrul acesta. ”Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta.”(versetul 4).

*Păcătuirea cu Bat-Seba si Urie 2 Samuel 12:13: ” Am pacatuit impotriva Domnului!”

*Să poposim puțin și la episodul descris în 2 Samuel 24:10: ” David a simțit cum îi bătea inima, după ce facuse numaratoarea poporului. Și a zis Domnului: “Am savarșit un mare păcat, făcand lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iarta nelegiuirea robului Tau, căci am lucrat ca un nebun!”

La doctor dacă mergem cu vreo boală trebuie să mărturisim ce boală avem. Acan și-a acoperit păcatul dar nu a durat mult pînă a fost descoperit. Anania și Safira și-au acoperit înșelăciunea dar au fost descoperriți imediat. Păcatul nemărturisit îl va urmări pe om toată viața. Va fi ca o sabie a lui Damocles deasupra capului lui. David a înțeles viața de credință, relația cu Dumnezeu, s-a încrezut puternic în El, a dus o viață de modestie și inegritate și când a fost cazul și-a recunoscut cu sinceritate alunecările. A fost credincios după inima lui Dumnezeu. NU DEGEABA A FOST ALES SĂ CONDUCĂ DESTINELE UNEI NAȚIUNI.

George Cornici