Neprihănirea dată de Dumnezeu prin credință (Romani 3:21-31)

Neprihănirea dată de Dumnezeu prin credință (Romani 3:21-31)

Am văzut în lecțiile precedente ca toți oamenii sunt păcătoși, atât iudeii, cât și neamurile, nimeni nu este neprihănit înaintea lui Dumnezeu. În lecția de astăzi suntem învățați ca înaintea lui Dumnezeu suntem fără vină sau neprihăniți, doar prin ceea ce ne dă Dumnezeu, anume credința in Hristos Domnul.
Pavel folosește cuvântul “δίκαιος – dikaios” (dreptate, îndreptățire) în Romani, când vorbește despre “neprihănirea lui Dumnezeu” și despre faptul că noi “suntem socotiți neprihăniți prin credință”. Acest cuvânt este corespondentul din ebraică “tswadaq”, care înseamnă același lucru.
În limba română neprihănit înseamnă care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat.

Apostolul Pavel ne sublimează în lecția de astăzi câteva adevăruri cu privire la îndreptățirea care ne-o dă Dumnezeu nouă oamenilor ca un dar, în contextul în care înaintea lui toți oamenii sunt vinovați:

1. Neprihănirea dată de Dumnezeu a fost promisă dinainte, prin Lege și profeți
vers 21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
Isaia 51:5. Neprihănirea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, şi braţele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine şi se vor încrede în braţul Meu.
Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. (Isa. 53:11)
Zaharia 9:9. Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.

2. Neprihănirea dată de Dumnezeu nu este prin ținerea Legii Vechiului Legământ
vers 21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
Galateni 3:23-25. Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.
Galateni 5:4-5. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.

3. Neprihănirea este un dar nemeritat (har), de care omul poate beneficia: prin credința în Hristos Domnul
vers 22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.
Efeseni 2:8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom. 6:23)

4. Neprihănirea este gratuită, însă nu ieftină, prețul l-a plătit Hristos Domnul prin jertfă
vers 24-25 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” – (Gal. 3:13)
Isaia 53:4-5. Totuși El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.

5. Neprihănirea este o stare primită prin credința și rămânerea în Hristos Domnul
vers 26-27 pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în asa fel, încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este, dar, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinței.

“Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.” (Filip. 2:12-16)

6. Neprihănirea în Hristos nu desființează Legea, o certifică și o înlocuiește cu Învățătura Noului Legământ
vers 31. Deci prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
1 Corinteni 9:20-21 Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.
Fapte 2:41-42. Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
Fraților, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine și la Apolo, ca prin noi înșine să învățați să nu treceți peste „ce este scris”: și niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt. (1Cor. 4:6)

Aplicația lecției
Avem de învățat astăzi câteva adevăruri legate de îndreptățirea sau neprihănirea noastră înaintea lui Dumnezeu. Ea a fost promisă prin Legea și profeții care au existat înainte de venirea Domnului, a fost oferită omului în Jertfa lui Hristos, El a plătit pentru păcatele noastre cu Viața Lui, poate să fie primită prin credința în Jertfa Domnului și este o stare de care beneficiem doar rămânând în Hristos Domnul.

Întrebări
Ce rol a avut Legea și prorocii cu privire la promisiunea darului neprihănirii?
Cum poate beneficia omul de îndreptățire sau neprihănire înaintea lui Dumnezeu?
Care a fost prețul darului neprihănirii oferit omului și cine l-a plătit?
Omul care a primit neprihănirea în dar, cum trebuie să trăiască după aceea?

Simion Ioanăș