Moartea lui Hristos

1 - O MOARTE DE OCARA. "Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre,adica la Isus,care,pentru bucuria care-I era pusa inainte,a suferit crucea,a dispretuit rusinea,si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu." (Evrei 12:2).

2 - O MOARTE DE JERTFA. "Traiti in dragoste,dupa cum si Hristos ne-a iubit,si S-a dat pe Sine pentru noi,ca un prinos si ca o jertfa de bun miros,lui Dumnezeu."(Ef.5:2).

3 - O MOARTE ISPASITOARE. "El a purtat pacatele noastre in trupul Sau,pe lemn,pentru ca noi,fiind morti fata de pacate,sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati."(1 Petru 2:24).

4 - O MOARTE DE BUNA VOIE. "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila,ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau,si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca,pe care am primit-o de la Tatal Meu."(Ioan 10:18).

5 - O MOARTE BIRUITOARE. "Astfel,dar,deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii,tot asa si El Insusi a fost deopotriva partas la ele,pentru ca,prin moarte,sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii,adica pe diavolul."(Evr.2:14).

     Calea Domnului Isus pe pamant a fost calea suferintei pana la  capat,pana la cruce; El este Capetenia credintei noastre,dar numai pe calea pe care a parcurs-o El Insusi. Prin viata Sa de renuntare de sine,de ascultare,si prin moartea Sa,ne-a facut sa vedem ca nu exista alta cale pentru a ajunge la Dumnezeu,decat calea jertfei,impotrivindu-ne lumii si noua insine pana la moarte. Nu e nici un alt mijloc de a scapa de firea decazuta decat sa murim fata de noi insine. Domnul Isus este Desavarsirea credintei noastre. Sa alergam pe calea cea noua si vie cu privirile indreptate spre Domnul Isus,nu spre noi insine,ori spre credinta noastra,fie ca e slaba sau tare,ci spre Cel a carui prezenta e insasi viata credintei noastre. Nu spre noi insine sau spre pacatele noastre,ci spre Cel ce a ridicat pacatele. Nu spre lume si spre tentatiile ei,ci spre Cel ce a zis: "Eu am biruit lumea." Nu spre Satan si amenintarile lui,ci spre Cel ce i-a luat puterea. Nu spre oameni de teama parerilor lor sau pentru a cauta aprobarea lor,ci spre Isus,Omul-Dumnezeu,spre Emanuel-Dumnezeu care este cu noi,Fratele nostru,Imparatul nostru. Ap.Pavel scrie: "Traiti in dragoste,dupa cum si Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi..." Numai dragostea se poate darui si jertfi.

 Orice jertfa adevarata are la temelie dragostea. Si in privinta aceasta,Domnul Isus este modelul nostru. El a purtat pacatele noastre,in trupul Sau,pe lemnul crucii. De pacat este legata suferinta,mizeria,moartea. Omul este un rob al pacatului si al mortii. Fiind cazut in prapastia pacatului,omul nu se poate mantui singur. Atunci,cum poate fi salvat din aceasta prapastie ? Raspunsul este simplu: numai cineva din afara prapastiei il poate sava. Si cum pe pamant nu se afla nimeni in starea aceasta,a trebuit sa vina cineva din afara pamantului.  In cer s-a tinut sfat. Dumnezeu,in dragostea Lui,a vorbit despre mantuirea creaturii Sale de pe pamant -omul- care se afla sub osanda pacatului. Cine se va cobori in adancul caderii omului,ca sa-l ridice ? Atunci se auzi o voce. Era glasul singurului Fiu nascut din Tatal,Domnul Isus,care a zis: "Eu Ma voi cobori si voi lua asupra Mea pacatul omului,si astfel va fi mantuit." Iata-L pe Domnul Isus de buna voie dandu-Se la moarte,ca ispasire pentru pacatele noastre. Mintea noastra este prea slaba ca sa poata pricepe in intregime aceasta lucrare a dragostei dumnezeiesti. "El a purtat pacatele noastre in trupul Sau,pe lemn." Noi nici nu existam,dar dragostea Lui ne-a cuprins si ne-a pregatit o mantuire asa de mare. Toate pacatele noastre le-a luat Domnul Isus asupra Sa,platind El in locul nostru,ce se cuvenea dreptatii dumnezeiesti,caci moartea este plata pacatului.(vezi Rom.6:23). Aici este la lucru nu numai dragostea lui Dumnezeu,ci si atotputernicia Lui,care a facut din Domnul Isus purtatorul si ispasitorul pacatelor noastre. Desi mintea nu poate sa patrunda adancul acestor cuvinte, inima totusi le poate crede. Este destul sa stiu ca asa spune Dumnezeu in Cuvantul Sau,iar eu trebuie sa iau totul prin credinta. Cand am ajuns sa cred Cuvantul lui Dumnezeu,sa primesc pentru mine,prin credinta,,ceea ce a facut Domnul Isus pe crucea de pe Golgota,se face in mine o mare schimbare. In lucrarea pe care a facut-o Domnul Isus pe crucea de pe Golgota,in faptul ca a purtat pacatele noastre in trupul Sau,pe lemn,se afla ispasirea si iertarea noastra,se afla impacarea noastra cu Dumnezeu. Ce poate fi mai dulce si mai pretios,ca sangele ispasitor al Domnului Isus,pentru un suflet care isi recunoaste pacatul ? Ap.Petru scrie: "Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare,cu argint sau cu aur,ati fost rascumparati din felul desert de vietuire,pe care-l mosteniserati de la parintii vostri,ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana." Indemn staruitor si sincer pe toti cititorii acestor randuri: priviti la Jertfa Domnului Isus. Aici este ispasirea,aici este impacarea cu Dumnezeu. Dumnezeu nu ne mai vede pacatosi,daca primim prin credinta ceea ce a facut Domnul Isus pentru noi,pe crucea Golgotei. Dumnezeu nu pedepseste pacatul de doua ori. Domnul Isus a luat pedeapsa in locul nostru. Sa credem lucrul acesta. Mantuirea se primeste numai prin credinta in Jertfa Domnului Isus. Fiecare suflet pacatos trebuie sa vina personal la Mantuitorul si sa ia Cuvantul lui Dumnezeu pentru sine. Domnul Isus a purtat pacatele noastre,in trupul Sau pe lemn,si lucrul acesta l-a facut de buna voie. Nimeni nu La silit sa-Si dea viata. El a spus: "Nimeni nu mi-o ia cu sila,ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau,si am putere s-o iau iarasi...",si El a mai spus: "Tatal Ma iubeste,pentru ca Imi dau viata..."(Ioan 10:17). Prin nimic nu ne aratam mai desavarsit dragostea pentru Dumnezeu,decat prin viata pe care ne-o dam pe altarul de jertfa al propasirii Lucrarii Sale pe pamant.  Ap.Pavel spune (dar si noi sa spunem): "Am fost rastignit impreuna cu Hristos,si traiesc...dar nu mai traiesc eu,ci Hristos traieste in mine. Si viata,pe care o traiesc acum in trup,o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine."(Gal.2:20).

 Slava vesnica Tatalui si Fiului,acum si in vecii vecilor,amin. Amin.