Mesaj catre Biserica din Efes

Mesaj catre Biserica din Efes




As dori sa privim putin la mesajul transmis de Domnul Isus catre Biserica din Efes si sa vedem care a fost situatia bisericii de atunci, motivul mesajului, cat si cu ce ne ajuta pe noi astazi acest mesaj (sau ce putem invata din el).


I. Istorie.

Pentru a intelege mai clar situatia bisericii din Efes este necesara o calatorie in timp pentru a vedea mai clar ceea ce s-a intamplat.
In primul rand fac apel la imaginatia dumneavoastra si as dori sa calatorim impreuna intre anii 90-96d. Hr. Si descoperim o cetate deosebita, mare si infloritoare din toate punctele de vedere. Denumita si suprema metropola a Asiei, era una din putinele cetati libere ale Imperiului Roman cu drept de autoguvernare.
Nu putem evita Templul zeitei Diana (gr. Artemisa), care era slava acestei metropole cat si una dintre cele 7 minui ale lumii la acea vreme.
La Roma domnea imparatul Domitian, care a pornit o noua mare prigoana pentru crestinii din acea vreme, autoproclamandu-se si avand pretentia sa fie apreciat ca Domines et Deus. Asadar, avand pretentia sa fie proclamat si apreciat ca Dumnezeu nu suporta sa fie venerat sau sa se vorbeasca despre un Dumnezeu sau despre vreun cult. Motiv pentru care Ap. Ioan se afla pe insula Patmos unde i-a si fost descoperita Apocalipsa.
Pentru ca Efesul era o metropola atat de infloritoare se spune ca de la un timp au inceput sa se stranga in aceasta cetate foarte multi depravati, criminali, care au ponegrit “slava” Efesului.

De asemenea mesajul incepe in felul urmator “Ingerului Bisericii din Efes scrie-I”. Acum stim cine era era cel care a trims mesajul (expeditorul), dar cine era cel care l-a primit (destinatarul)?
Destinatarul il gasim mai sus, “Ingerul Bisericii”, dar cine este acest inger?
Pentru a intelege mai bine, mergem la scrierea originala a textului biblic si descoperim un lucru esential, si anume, ingerul il gasim scris in textul grecesc angelos ( ro. Inger= gr. Agelos), care inseamna mesager. ( Ingerul Bisericii= Agelos Ekklesia, sau mesagerul bisericii).
Biblia folosete acest cuvant (gr.angelos) atat pentru mesageri omenesti cat si ceresti. In acest mesaj cat si in celelalte mesaje scrise celorlalte 6 biserici, mesagerul este pastorul bisericii respective sau prezbiterii bisericii.


II. Trei lucruri de admirat.

a) Energia credintei membrilor (“stui faptele tale, osteneala ta”);
Vedem cateva lucruri deosebite, si anume, Domnul vede faptele credinciosilor si osteneala lor, El vede si osteneala mea si faptele mele cat si pe ale tale.
Este de apreciat ca biserica avea fapte, adica era implicate in lucrare si de aici mai vedem un lucru deosebit.
Cum poate un credincios sa aiba fapte?
Raspunsul este simplu, trebuie mai intai sa cunoasca.
Cum ajunge un credincios sa cunoasca?
Raspunsul este iar foarte simplu, si anume, trebuie asculte, sa se documenteze.
Asadar este evident ca acesti crestini au dat importanta Cuvantului lui Dumnezeu si au fost plini de dragoste si ravna in al implini.
Domnul sa ne ajute sa facem la fel!
b) Rabdarea membrilor.(“stiu…rabdarea ta”);
A avea rabdare este de asemenea un lucru esential, fiecare credincios trebuie sa aiba rabdare.
Apoi daca am arunca o privire in Galateni 5:22; gasim indelunga rabdare ca roada a Duhului Sfant.
Un credincios fara rabdare face dovada in primul rand a lipsei Duhului, si in al doilea rand a lipsei de pocainta. Doar un pocait, un om credincios cu adevarat poate avea rabdare si inca o indelunga rabdare.
Altfel nu vei putea si nu voi putea face fata ispitelor si incercarilor lui Satan. El va profita de aceasta lipsa a ta sa te loveasca.
Domnul sa ne umple cu Duhul Sau, ca sa putem avea aceasta roada!
c) Statornicia membrilor.(“…ai pus la incercare pe cei ce zic ca sint apostoli si nu sunt, si i-ai gasit mincinosi.”) (priviti si vs 6.);
Vedem niste credinciosi care nu au fost usor de clatinat, care au tinut cont de advertismentele celor alesi de Dumnezeu sa-i carmuiasca.
Biserica ne fiind in necunostinta de cauza fiindca Ap. Pavel ii avertizase pe prezbiterii bisericii in aceasta privinta. (F.A. 20:29-30;).
Domnul sa ne ajute sa luam bine seama la ceea ce ni se predica de la amvon, la ceea ce ne vorbeste Domnul de fiecare data!


III. Trei lucruri condamnabile.


a) Parasirea dragostei dintai.
Vedem ca aceasta biserica si-a parasit dragostea dintai, un lucru condamnabil (autocondamnare).
Am auzit de asemenea multe predici in care se vorbea despre pierderea sau racirea dragostei cat si cantari, ceea ce este fals, adica dragostea aceasta nu se pierde undeva pe drum sau se raceste de la sine.
Aceasta dragoste se abandoneaza, ceea ce au facut si membrii bisericii din Efes. Asa ca nu exista scuza ca s-a pierdut si asa mai departe, aceasta dragoste s-a parasit pentru ceea ce spuneam la inceput, pentru o viata mai lumeasca, pentru acordare timpului mai mult pentru cele lumesti decat pentru Dumnezeu. De aceea era necesar sa vedem in ce stare se afla cetate, pentru ca aceasta le oferea multe conditii pe care altii nu le aveau.
Astazi avem libertate in Romania si in multe tari, ce facem cu aceasta libertate, mai avem noi dragostea dintai, mai suntem noi in clocot pentru Hristos?
Daca nu, acum este timpul sa ne trezim, si sa ne luam aceasta dragoste fiecare de pe unde am abandonat-o, sa ne ridicam in numele Domnului si sa ne punem in negot talantul. Si Domnul sa ne ajute pe fiecare!
b) Cadere si lipsa de pocainta.( “adu-ti dar aminte de unde ai cazut,pocaieste-te…”);
Evident odata cu parasirea dragostei dintai au urmat si consecintele acesteia, si anume, caderea spirituala, incetarea faptelor pe care le facea atunci cand era la dragostea dintai (adica o dragoste infocata pentru Domnul si lucrarea Sa), mai exact biserica se afla intr-o stare deplorabila din punct de vedere spiritual.
De aceea Domnul facea un apel la constiinta lor si le amintea de starea lor initiala, sa se intoarca, sa se ridice din pacat si sa se pocaiasca.
Si Domnul sa ajute la aceasta pe fiecare suflet care se afla intr-o situatia asemanatoare. Domnul vrea pocainta noastra, trezirea noastra si nicidecum moartea si pedeapsa vesnica. De aceea el ii advertizeaza intr-un mod foarte serios pe cei din Efes si nu doar, ci si pe tine daca te aflii intr-o astfel de situatie.

c) Parasirea faptelor dintai.(“…intoarce-te la faptele tale dintai”);

Aflandu-se in aceasta stare, nu aveau cum sa mai aiba faptele pe care le-au avut. Nici un credincios care incet incet se apropie de o stare de apostazie nu mai poate avea fapte.
Nu-l mai poate proclama pe Domnul, nu se mai poate ruga, nu mai posteste, nu mai ajuta pe cei in nevoie, nu mai este lumina pentru cei din jur si lista continua.
Si acum poate un astfel de om se intreaba, cum imi pot reveni?
Ei bine, se ia pas cu pas, prin ascultare de Domnul, pocainta sincera, renuntare la pacat (daca nu poti roaga-te si Domnul te va ajuta), apoi dedicare totala lui Dumnezeu, lupta-te ca El sa fie mereu pe primul plan in viata ta indiferent ce ar insemna aceasta.
Poate va intrebati dece am spus lucruri condamnabile (autocondamnare), pentru ca este mai bine sa ne revizuim comportamentul acum, sa ne autocondamnam si sa ne pocaim decat sa ne condamne Domnul la judecata.

IV. Rasplata celui biruitor.

“ Cine are urechi sa asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
Cel care asculta, si cauta sa faca ceea ce i-a spus Domnul va fi rasplatit. Domnul promite in aceasta scrisoare ca cine va tine cont de aceste advertismente ii va da sa manance din pomul vietii care este in raiul lui Dumnezeu.
Domnul spune aici (vs,7), “celui biruitor”, si poate va intrebati ce inseamna acest “biruitor”. Acest cuvant pentru al intelege mai clar ce inseamna ne este de folos textul original si il gasim astfel (ro. biruitor=gr. nikon) care inseamna, acela care prin Harul lui Dumnezeu a cunoscut nasterea din nou,este statornic, si ramane credincios pana la sfarsit.

Domnul sa ne ajute pe toti sa fim adevarati biruitori, si sa avem parte de rasplata Domnului!

“ Succesul in mare parte sta in vointa de a invinge; Sa ne straduim deci si sa staruim.” (Seneca)