Grija pentru mântuire şi Împărăţia Cerurilor

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Olga Bucaciuc

Grija pentru mântuire şi Împărăţia Cerurilor

Matei cap. 6:31-34

“Nu vă îngrijoraţi dar zicând: ”Ce vom mânca?” sau “Ce vom bea?” sau “Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”

Dacă ne conformăm acestor învăţături ale Domnului Hristos şi ajungem să le punem în aplicare, dând întâietate lui Dumnezeu în ocupaţiile noastre zilnice prin gânduri îndreptate permanent spre El şi la legea Sa (Psalmul 1), rugăciune, gânduri curate, fapte bune, făcând bine aproapelui nostru, lucrând pentru Domnul în vestirea Evangheliei, nelipsind de la programele de închinare din Casa Lui şi făcând tot ce este plăcut Lui, neluând parte la lucrurile întunericului acestei lumi şi împlinind toate poruncile lui Dumnezeu, în felul acesta nu-L uităm pe Dumnezeu. Dovedim că-L iubim şi dorim să-I slujim cu toată lepădarea de sine. Dumnezeu şi preocuparea noastră de a-I sluji şi a avea o relaţie vie cu el, trebuie să fie pe primul loc în viaţa noastră zilnică. În felul acesta dovedim că avem teamă, credinţă şi respect pentru Dumnezeu şi pentru cuvântul Său cel Sfânt şi dorim mântuirea şi întâlnirea cu Domnul Isus Hristos în Împărăţia Sa. Grijile, necazurile şi problemele vieţii le aducem înaintea Domnului prin rugăciuni făcute cu credinţă şi cu încrederea că El ne va trimite ajutorul necesar (Matei cap 13:33).

Unii oameni, îngrijorându-se prea mult pentru agoniseala celor pământeşti, chiar dacă au cele necesare pentru traiul zilnic, nu mai au timp de a cugeta la Dumnezeu şi de a-L sluji cum I se cuvine. Viaţa acestora este nefericită, apăsată de grija celor pământeşti şi nu simt prezenţa lui Dumnezeu care le aduce pace şi linişte în suflet. Sunt ca cei din pilda semănătorului din Matei cap. 13:22 “Sămânţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.” Suntem îndemnaţi de Domnul să ne adunăm bogăţii şi comori în ceruri în Împărăţia lui Dumnezeu. Acestea sunt toate faptele bune de slujire lui Dumnezeu. Orice sacrificiu al nostru făcut pentru lucrarea Domnului şi credincioşia noastră faţă de legământul încheiat cu El. Acolo în ceruri sunt înregistrate faptele noastre pe care Dumnezeu nu le uită. Trebuie să fim conştienţi că noi aici pe pământ, în viaţa aceasta dăruită de Dumnezeu Tatăl fiecăruia, suntem călători. Toate bunurile pământeşti de care ne folosim zilnic, pentru a ne menţine viaţa şi sănătatea ne sunt dăruite de Dumnezeu Creatorul.

Pentru aceasta se cuvine să-I mulţumim cu recunoştinţă în permanenţă. Domnul ştie ceea ce noi avem nevoie şi, ca drept recunoştinţă pentru tot ce ne dă Dumnezeu, pentru darul mântuirii şi făgăduinţa vieţii veşnice pentru tot ajutorul şi călăuzirea, să ne dăm tot interesul şi să-L slujim cu scumpătate în ascultare de toate poruncile Sale, pentru a fi oricând gata să întâlnim pe Domnul Isus Hristos (Luca cap. 12:15; Ioan cap. 6:27).

Să ne ajute Domnul să ne punem toată încrederea în El.

“Cu inima şi gura mea eu cânt lui Dumnezeu

Mărire, cinste, laudă, ca să-L slăvesc mereu.

Noi ştim că eşti fântâna şi izvorul harului

Din ea ne curge în orice zi un dar din darul Lui.

Ce suntem noi că stăpânim atâtea pe pământ

Nu-s toate daruri ce primim din partea Celui Sfânt?

Tu ne hrăneşti din an în an, în grija Ta suntem,

Şi chiar când nu am nici un ban, cu Domnul nu mă tem.

Ne pedepseşte ca Păstor cu milă, când greşim

Şi apoi ne iartă-ndurător, când noi ne pocăim.

Din inimă eu cânt voios Mântuitorului