Legea și Făgăduința (Galateni 3:15-29)

Legea și Făgăduința (Galateni 3:15-29)

Epistola aceasta a fost scrisă Galatenilor, iar unul din scopurile pentru care apostolul Pavel a scris-o a fost intrarea ereziilor iudaizatorilor în biserică, cei care îndemnau pe cei din Biserică să țină Legea și să se taie împrejur.

Galateni 1:4. El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. 5. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin. 6. Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie. 7. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. 8. Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

Haideți să privim împreună la câteva lămuriri privitoare la acest subiect, lămuriri care ne îndeamnă și pe noi astăzi să avem parte din plin de Făgăduința lui Dumnezeu și să nu alergăm din nou în închisoarea Legii:

1. Legea îi aduce omului la cunoștiință ca-i blestemat datorită păcatului, făgăduința îi dă omului eliberare de păcat în Hristos Isus, prin Duhul Sfânt

Legea îl ține pe om sub blestem, însă omul este liber de blestem, prin credința în făgăduința eliberării, în Hristos, prin Duhul Sfânt.
Galateni 3: 10. Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” 11. Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi.” 12. Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.” 13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” – 14. pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.

– Legea este ca un cod Penal care-ți arată pedeapsa pentru încălcarea poruncilor din Lege, însă nu-ți dă eliberare, ci pedeapsă, închisoare, moarte.
De aceea trebuia să vină cineva care să ne elibereze de acel blestem, de închisoare și să ia blestemul asupra Lui, pentru ca noi să fim liberi.
– Legea este ca o mahramă care-l ține pe om închis, să nu vadă, prin orbire spirituală, până în momentul în care vine Cel ce poate ridica mahrama, Hristos Domnul, care prin Duhul Sfânt dă la o parte mahrama.
2 Corinteni 3:12. Fiindcă avem, dar, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală 13. şi nu facem ca Moise, care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător. 14. Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15. Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16. Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. 17. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

Omul prin credința în Evanghelie (Hristos răstignit pentru păcat) are parte de Duhul Sfânt, Cel care dă mahrama la o parte, îl face pe om conștient de păcat și-L naște din Dumnezeu.
Galateni 3:1. O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2. Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei? 3. Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?
În Galateni 4:3-5 Pavel afirmă că Iudeii au fost robi ţinuţi în sclavie sub lege până a venit Hristos ca să îi răscumpere pe cei ce se aflau sub lege.

Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii. Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni 4:3-5)

2. Legea nu poate da viață omului, nu poate mântui, omul poate avea viață (fi mantuit) doar prin făgăduința data in Hristos, făgăduința facută înaintea Legii.

Legea a venit după ce-a fost făcută făgăduința lui Avraam, după patru sute treizeci de ani, așa că Legea nu poate desființa făgăduința, ea n-are puterea să mântuiască, să dea viață.
Galateni 3:17-18. Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. Căci, dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.
Galateni 3:21. Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
Gen 12:3. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema; și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.
Sistemul legal rânduit de Dumnezeu la Muntele Sinai, nu poate să înlocuiască, sau în vreun fel să schimbe, prevederea legământului facut cu Avraam.
Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos; ați căzut din har. (Gal. 5:4)

3. Legea a avut un rol limitat, de-a ne arăta cât suntem de vinovați, odată ce Hristos a venit și-a pierdut rolul, El este neprihănirea noastră.
Legea a fost dată din cauza călcărilor de lege, pană va veni Hristos, împlinirea făgăduinței și Cel care-i neprihănirea noastră.

Galateni 3:19. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa” căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor. 20. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu este unul singur.
El spune că legea a fost „adăugată” până când avea să vină sămânţa (Hristos) (Galateni 3:19).
Atunci când cineva adaugă ceva, înseamnă că aceasta nu a fost acolo anterior. Cuvântul „până” înseamnă că ceea ce a fost adăugat a fost mai apoi luat.

Legea era un îndrumător pentru a ne conduce la Hristos (Galateni 3:24,25). Acum însă de odată ce a venit credinţa nu mai suntem sub îndrumarea legii (v. 25).
Galateni 3:24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. 25. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.

Exemplu:
Tăierea împrejur:
Sa va tăiați împrejur în carnea prepuțului vostru: și acesta să fie semnul legământului dintre Mine și voi. (Fac. 17:11)
În El ați fost tăiați împrejur, nu cu o taiere împrejur făcută de mana, ci cu taierea împrejur a lui Hristos, in dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pamântești, (Col. 2:11)
Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; și taiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu iți scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. (Rom. 2:29)

Sabatul
Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va calcă va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare in ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului sau. (Exod. 31:14)

Evrei 4:4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” 5. Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!” 6. Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, 7. El hotărăşte din nou o zi: „astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” 8. Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9. Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11. Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare. Cu privire la Neamurile care au crezut, noi am hotarat si le-am scris ca trebuie sa se fereasca de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie.” (Fapt. 21:25)

Adventiștii învaţă că Sabatul este sigiliul lui Dumnezeu și că cei care se închină Duminica vor primi Semnul fiarei, făcând astfel din Sabat o chestiune strâns legată de mântuire.
În cadrul fundamentelor lor de credinţă oficiale #17 citim următoarele: „Unul din darurile Duhul Sfânt este profeţia. Acesta este un semn de identificare al bisericii rămăşiţă şi a fost manifestat în lucrarea lui Ellen G. White. În calitate de mesager al Domnului, scrierile sale sunt o sursă continuă şi autoritară de adevăr…”
Unele dintre afirmaţiile lui Ellen White, ca „autoritare ale adevărului”:
Numele de Adventist de Ziua a Şaptea este o mustrare deschisă pentru lumea Protestantă. Aici se află linia de distincţie dintre închinătorii la Dumnezeu şi cei care se închină fiarei şi primesc semnul ei… [EGW, Spiritual Gifts (Daruri Spirituale, n. tr.), Vol. 4, p. 54]
Apoi mi s-a arătat o mulţime care striga în agonie. Pe hainele lor era scris cu litere mari: „Ai fost cântărită în balanţă şi ai fost găsită vrednică”. Am întrebat cine era această mulţime. Îngerul mi-a spus: „Aceştia sunt cei care au ţinut odinioară Sabatul şi au renunţat…” [EGW Early Writings (Scrieri Timpuri ale lui EGW), p. 37]
Am văzut că Sfântul Sabat este, şi va fi, zidul de despărţire dintre adevăratul Israel al lui Dumnezeu şi necredincioşi. [EGW Early Writings, p. 3]

Legea îl ține pe om sub blestem, Hristos Cel făgăduit a luat blestemul asupra Lui și ne-a eliberat
Legea este neputincioasă să mântuiască, Hristos Cel făgăduit a murit pe Cruce pentru păcatele noastre ca noi prin El sa fim mântuiți
Legea ne-a arătat cat de vinovați suntem, Hristos Cel Făgăduit a luat vina noastră asupra lui, dăruindu-ne în schimb Neprihănirea Lui.
Legea a fost un îndrumător spre Hristos, odată Hristos venit pe pământ nu mai suntem sub acest îndrumător, ci avem credința dată prin Duhul și umblăm pe urmele Domnului Hristos.

Cu iudeii m-am facut ca un iudeu, ca sa castig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am facut ca si cand as fi fost sub Lege (macar ca nu sunt sub Lege), ca sa castig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fara Lege m-am facut ca si cum as fi fost fara Lege (macar ca nu sunt fara o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca sa castig pe cei fara lege. (1Cor. 9:20-21)

Simion Ioanăș