Le este îngăduit creștinilor să judece pe alții?

Întrebare:

Am o întrebare. În Evanghelia după Luca 22:30 scrie “ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” Întrebarea mea este cu privire la expresia “să judecaţi “… Doar singurul Dumnezeu are acest drept, nu? Și daca e cu putinta, vă rog si trimiterile la acest verset sa le explicati (1 Cor. 6:2; Apoc. 2:26-27, Apoc 3:21, etc)

Cred că textul din Evanghelia după Matei unde Domnul Isus a spus să nu judecăm ca să nu fim judecați v-a făcut să adresați această întrebare. De altfel, ruperea acestei fraze din context îi face pe mulți oameni să interpreteze și să aplice greșit și tocmai ceea ce nu trebuie să judece judecă, iar ceea ce trebuie să judece, ei nu judecă. În textul din Evanghelia după Matei Domnul Isus a spus:

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău? … Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:1-5)

Dacă urmărim cu atenție tot textul, vedem că Domnul Isus prezintă aici o judecată dreaptă și una nedreaptă. Dreaptă este aceasta judecată când vezi mai întâi bârna din ochiul tău și apoi vezi paiul din ochiul tău și doar așa poți să scoți paiul din ochiul fratelui tău, adică așa îl poți ajuta pe fratele tău să se îndrepte în ceea ce ai văzut că nu este bine în viața lui. Judecata rea este atunci când vezi doar ceea ce este rău în viețile altora, dar nu vezi și nu recunoști nimic rău la tine. Cel ce judecă în felul acesta este numit fățarnic și face o judecată nedreaptă.

În Biblie însă există multe pasaje unde scrie că noi, creștini, trebuie să judecăm și chair suntem datori să judecăm. În textul din Evanghelia după Luca este descrisă situația de la Cina cea de Taină, în seara când Isus urma să fie prins ca apoi să fie răstignit a doua zi. Tocmai atunci, în acele momente grele pentru Isus, între ucenici s-a iscat o ceartă ca să știe cine din ei va fi cel mai mare după plecarea lui Isus. Atunci, Domnul Isus le-a spus că așa se poartă împărații lumii acesteia, dar nu trebuie să fie așa între ucenicii Lui, ci cel mai mare să se poarte ca cel mai mic pentru că ei, apostolii, deja au primit o foarte mare poziție și autoritate de la Dumnezeu prin credința lor în Isus Hristos. Mântuitorul le pregătește Împrăția după cum Dumnezeu a pregătit-o Lui. Domnul Isus le-a mai promis că ei vor sta la masa cu El în Împărăția Lui și vor judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Domnul Isus le va da autoritate apostolilor să judece cele 12 seminții ale lui Israel.

Apostolul Pavel era foarte indignat de faptul că creștinii din Corint aveau neînțelegeri între ei, dar și mai mult îl deranja faptul că ei se duceau să se judece la cei nelegiuiți, adică la necredincioși, adică la judecata statului.

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi, şi nu la sfinţi? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? Deci când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă? Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? (1 Corinteni 6:1-5)

Apostolul spune că judecata sfinților este o instanță superioară judecății statului și de aceea, neînțelegerile între credincioși trebuie să fie judecate în cadrul bisericii și tot de către sfinți. Trebuie să existe o judecată bisericească și să nu se facă de rușine sfinții mergând să fie judecați de cei nelegiuiți. În acest context Apostolul spune un mare adevăr și anume că noi, sfinții, vom judeca lumea. Adică, noi, creștinii adevărați, care am întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos, vom judeca pe cei necredincioși și această autoritate am primit-o de la Dumnezeu. Și mai mult, noi am primit autoritatea să judecăm și pe îngeri.

În cartea Apocalipsa, în capitolele 2 și 3 Domnul Isus a adresat mesaje celor șapte biserici din Asia. În mesajul adresat bisericii din Tiatira a spus:

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. (Apocalipsa 2:26-27)

Autoritatea aceasta de a stăpâni și a judeca neamurile va fi dată de Domnul Isus celor care au trăit într-o deplină credincioșie față de El.

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa 3:21)

Dumnezeu să ne ajute să deosebim judecata dreaptă de cea nedreaptă și să-i fim totdeauna plăcuți Lui prin felul cum ne raportăm față de El, față de Biserică și față de toți oamenii.