ISPĂŞIREA. EFECTELE EI OBIECTIVE

: ISPĂŞIREA. EFECTELE EI OBIECTIVE

În acest capitol vom studia ispăşirea lui Cristos şi efectele legale, judiciare pe care aceasta le-a produs în relaţia Dumnezeu-oameni. Sunt obiective fiindcă au schimbat statutul omului înaintea lui Dumnezeu, asigurând însă şi schimbarea vizibilă, subiectivă de mai târziu. Întrebarea la care încercăm să răspundem în acest capitol este următoarea: Ce a realizat jertfa lui Cristos înaintea lui Dumnezeu?

1. Noţiuni introductive. Conceptul de jertfă, de sacrificiu, este prezent în conştiinţa omenească din cele mai vechi timpuri, şi a fost instituit de Dumnezeu (Gen. 3:21; 4:4; diferenţierea între animale curate şi necurate din Gen 7:2, 8 arată tot spre jertfă, fiindcă omul nu mânca animale înainte de potop). În Lev. 17:11 se arată că Dumnezeu a dat rânduiala jertfei.
a. Spre deosebire de multe religii inventate de oameni, în care jertfa era privită ca o ofrandă sau dar adus zeilor pentru a-i îmbuna şi câştiga favorul, religia revelată de Biblie arată nevoia unei ispăşiri, a unei plăţi făcute de altcineva în locul nostru, iar plata trebuia să consiste în vărsare de sânge (Rom. 6:23; Lev. 17:11; Evr. 9:22). Diferenţa dintre jertfa ca substitut/ispăşire şi ofrandă este menţionată chiar de la începutul Scripturilor, în Gen. 4:3-7. Jertfa, înţeleasă corect, ne arată mai multe adevăruri:
i. Ispăşirea arată că noi l-am ofensat pe Dumnezeu şi că nu putem să plătim pedeapsa păcatului nostru decât prin moarte. În jertfe, viaţa animalului înlocuia viaţa păcătosului.
ii. Ne arată nevoia de un înlocuitor. Acest înlocuitor este dat de Dumnezeu, nu ni-L alegem noi
1. În religiile care practică/practicau jertfa oamenii îşi alegeau sacrificiul. Vezi şi exemplul lui Cain, în Gen. 4:3-7
iii. Ispăşirea arată că Dumnezeu salvează, că omul nu se poate scoate pe sine din prăpastia în care a ajuns. Ispăşirea arată condiţia omului, incapacitatea sa de a se salva şi suveranitatea lui Dumnezeu.

2. Etimologie. Pentru a înţelege noţiunea de jertfă, de sacrificiu, trebuie să cunoaştem cuvintele pe care Scriptura le foloseşte atunci când descrie actul şi efectele jertfei substitutive, ispăşitoare.

a. Ispăşire:
i. În limba română, definiţia cuvântului ispăşire este aceea de a suferi din cauza unei greşeli, de a o răscumpăra prin suferinţă (conform DEX, 1998). Aceasta este o definiţie incompletă, făcând referire doar la partea de răscumpărare. În Scriptură, termenul are un înţeles mult mai bogat. Următoarele cuvinte şi derivatele lor sunt traduse în româneşte prin ispăşire:
1. În evreieşte: kafar înseamnă a acoperi (kippur – acoperire) – păcatele erau acoperite sau păcătosul era acoperit de sânge înaintea lui Dumnezeu (Lev. 17:11, etc.).
a. Această acoperire însemna acceptarea de Dumnezeu a plăţii substitutive, satisfacerea dreptăţii Sale, temperarea mâniei şi împăcarea Lui cu ofensatorul (Lev. 1:4; 4:26; 5:16; etc.)
2. În greceşte, hilasmos ( + hilaskomai, hilasterion) – propiţiere sau satisfacţie. Mânia lui Dumnezeu este calmată fiindcă cerinţele dreptăţii Lui au fost împlinite (dreptatea Sa a fost satisfăcută) – Rom. 3:25; Evr. 2:17; 1 Ioan 2:2; 4:10
a. În Evr. 9:5, cuvântul hilasterion este tradus prin „capacul ispăşirii”, locul unde Dumnezeu se întâlneşte cu omul şi în care omul este acceptat pe baza sângelui.
3. Definiţie: ispăşirea este actul prin care păcătosul este înlocuit de un substitut a cărui moarte are ca rezultat acoperirea păcatului lui, ştergerea datoriei, ridicarea pedepsei meritate, potolirea mâniei lui Dumnezeu, şi împăcarea lui Dumnezeu cu el.
a. Ispăşirea efectivă şi definitivă s-a realizat prin jertfa lui Cristos, nu prin jertfele animalelor
b. Răscumpărarea este actul prin care Cristos plăteşte datoria păcătosului înaintea lui Dumnezeu, eliberându-l de sub pedeapsa adusă de păcatele comise.
i. În Ebraică, cel mai des folosit este cuvântul Gaal (a fi eliberat prin plătirea unui preţ, Eliberator): Iov 19:25; Ps. 19:14; 107:2, etc.
ii. Cuvinte greceşti:
1. apolutrosis (eliberare) – înţelesul cuvântului este acela de a
plăti un preţ pe un sclav care este eliberat. În sens spiritual, suntem eliberaţi de sub puterea lui Satan, a păcatului, a lumii, etc.: Rom. 3:24; Ef. 1:7; 4:30; Col. 1:14
2. lutrosis (cumpărare prin plătirea unui preţ): Evr. 9:12
3. lutron, antilutron (preţul plătit pentru răscumpărare): Mat. 20:28; Mc. 10:45; 1 Tim. 2:6
4. agorazo, exagorazo (a cumpăra cu un preţ în forum. Exagorazo are sensul de a cumpăra şi apoi a scoate din forum) – Ioan 6:5, etc. În sens spiritual înseamnă a scăpa de sub pedeapsa păcatului prin plătirea unui preţ de sânge (Gal. 3:13; 4:5; 1 Cor. 6:20; 7:23; etc.)
c. Împăcare:
i. În greceşte termenul katallasso (subst. Katallage) înseamnă schimbare de valori echivalente, repararea unei ofense, restaurarea favorului, reconciliere: Rom. 5:8-11; 2 Cor. 5:18-20; Ef. 2:13-18; Col. 1:21-23
ii. Această împăcare este una obiectivă, este realizată de Cristos şi se referă la împăcarea omului cu Dumnezeu în sensul împăcării dreptăţii şi sfinţeniei lui Dumnezeu ofensate de păcat. Cauza indignării şi mâniei lui Dumnezeu a fost îndepărtată aşa că manifestarea iubirii speciale şi a harului Său faţă de cei pentru care Cristos a murit este în perfectă concordanţă cu dreptatea şi sfinţenia Sa.
1. Împăcarea subiectivă a omului cu Dumnezeu este realizată prin Duhul Sfânt şi produce o schimbare morală majoră (Despre aceasta vom discuta în capitolul următor).
d. Termeni noi, teologici:
i. Propiţiere înseamnă satisfacere (este traducerea cuvântului grecesc hilasterion). Prin intermediul propiţierii Dumnezeu poate arăta milă şi dragoste făpturilor păcătoase, rebele (Rom. 3:25).
ii. Expiere este un sinonim pentru ispăşire şi înseamnă o stingere a vinei (datoriei) cuiva prin plătirea unui substitut de aceeaşi valoare