Întruparea Domnului şi misiunea creştină

Întruparea Domnului şi misiunea creştină

Ne întrebăm dacă Întruparea Domnului are vreo legătură cu misiunea creştină şi dacă motivează în vreun fel misiunea creştină? Cu siguranţă că Întruparea Domnului, este un exempu de împlinire a misiunii Domnului Isus, cu privire la Mântuirea omului. În sensul acesta oare de la cine învăţăm mai bine decât de la El, Cel care este modelul nostru de misiune.
Biblia ne spune prin profetul Isaia că: “ Noi rătăceam cu toţii ca niste oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor”(Isaia 53:6). Atunci când noi eram fără nădejde şi rătăceam sub pedeapsa păcatului, eram pierduţi; El, Isus, a venit la noi, scopul Întrupării Lui a fost clar: Mântuirea noastră.
Planul lui Dumnezeu de mântuire, capăta contur prin Întruparea Domnului Isus, Naşterea Domnului. Acest plan minunat este prezentat într-un mod atât de explicit în vis lui Iosif, de către Îngerul care spune: “Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale."( Matei 1:21)

De fapt, Domnul Isus înainte de-a da porunca apostolilor şi tuturor creştinilor, de-a duce Evanghelia până la marginile pământului, El Însuşi a planificat, început şi împlinit această trimitere, tocmai prin Întruparea şi Lucrarea Lui de pe acest pământ.
În Cer, din veşnicii a fost pregătită taina aceasta a venirii Domnului Isus şi această taină ne-a fost descoperită nouă creştinilor, iar noi suntem datori s-o spunem şi altora: “ Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din vesnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Coloseni 1:26-27)
Haideţi să privim împreuna la câteva adevăruri ale Întrupării Domnului Isus, care ne motivează la misiune şi care ne îndeamnă la o reanalizare a contribuţiei noastre la propovăduirea Evangheliei.

1. Domnul Isus a părăsit slava Sa şi S-a Întrupat, dându-ne un exemplu de smerenie şi renunţare
Biblia ne spune ca: “ Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor”(Filipeni 2:5-7). Prin Întruparea Domnului, Domnul S-a dezbrăcat de slava Sa, pentru ca noi să avem posibilitatea să fim mântuiţi şi să avem parte de slava lui minunată, aşa cum ne spune apostolul Pavel dealtfel: “Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.” ( 2 Tesaloniceni 2:14 )
Împlinirea misiunii planului de mântuire, L-a costat pe Domnul Isus, dezbrăcare de slava Sa, a părăsit Cerul pentru noi oamenii, asta însemnând smerenie şi renunţare. Oare acesta nu este un îndemn pentru noi, ca în lucrarea de misiune la care suntem chemaţi, să fim caracterizaţi de aceeaşi atitudine de smerenie şi renunţare, ca şi Domnul Isus?
Într-o lume ajunsă la un apogeu al păcatului, poate că noi suntem tentaţi de multe ori să-i lăsăm în pace pe oamenii nemântuiţi, să se îngrijeasca altcineva de ei, nu eu, nu tu, nu noi. Este greşit, deoarece modelul nostru este Isus, de aceea confortul, refuzul nostru de-a căuta pe cei nemântuiţi, letargia care ne caracterizează de multe ori, nu-şi are suportul în viaţa noastră de credinţă. Dacă noi ca şi crestini, credem în Întruparea Domnului, acest lucru trebuie să se materializeze prin smerenie şi renunţare, pentru ca alţii să poată să cunoască Evanghelia şi să fie mântuiţi.

2. Prin Întrupare, Domnul Isus ne-a dat un exemplu de neprihănire
Domnul Isus a luat trup de om şi astfel a fost ispitit în toate lucrurile, însă făra păcat, aşa cum ne mărturiseşte cuvântul Scripturii: “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15)
În sensul acesta Domnul Isus şi-a împlinit lucrarea încredinţată în neprihănire, astfel fiind un exemplu pentru fiecare din noi. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune mai mult decât atât, faptul că şi viaţa noastră trebuie trăită aşa, dacă întradevăr suntem născuti din El, doar astfel poate avea impactul necesar în jurul nostru: “Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.” (1 Ioan 2:29)
În vremuri ca şi acestea, noi trebuie să ştim că mărturia noastră poate avea impact înaintea oamenilor, dacă o trăim cu adevărat în sfinţenie, în neprihănire. Domnul Isus ne-a dat un exemplu în sensul acesta şi prin El, prin Duhul Său, ne-a dat şi puterea necesară să trăim o viaţă de sfinţenie. Noi cei păcătoşi, beneficiem de o trăire în neprihănire, în Hristos, aceasta datorită faptului că El S-a coborât aici, trăind pentru noi, împlinind ceea ce noi nu puteam şi fiind astfel neprihănirea noastră. (Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a facut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. - 2 Corinteni 5:21)
În vremurile acestea, cand păcatul şi fărădelegea se înmulţesc tot mai mult, Întruparea Domnului ne îndeamnă la sfinţenie în toată trăirea noastră. Dacă dorim să împlinim misiunea încredinţată de Domnul, aşa cum ne-a dat exemplu însuşi Domnul Isus, atunci trebuie să urmărim sfinţirea, astfel lucrarea noastră va fi eficientă şi după voia Lui.

3. Prin Întrupare, Domnul Isus a venit cu scopul de-a lumina în întuneric

Despre Domul Isus, Cuvântul întrupat, Evanghelistul Ioan ne mărturiseşte că: “ Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume” (Ioan 1:9). Astfel Domnul Isus şi-a împlinit misiunea luminând pe oameni, descoperindu-le Adevărul, dând la o parte întunericul. Misiunea încredinţată Domnului, a fost împlinită într-un mod minunat prin predicarea Evangheliei, descoperirea Scripturilor înaintea oamenilor, prezentarea Luminii în întuneric, chiar cu riscul pierderii vieţii.
Noi ca şi creştini astăzi, vrem ca alţii să împlinească această cerinţă de-a fi lumină, totuşi mărturisim într-un fel că suntem bine cu Dumnezeu şi nu avem mustrări de conştiinţă. Nu este bine, asta datorită faptului că Biblia, Scriptura, ne cere şi ne spune că noi suntem lumina lumii. Dacă vrem să fim eficienţi în lucrarea de misiune trebuie să întelegem că Dumnezeu ne cere să răspândim lumina. În mijlocul acestei lumi stăpânite de păcat, eu, tu, fiecare din noi care ne numim creştini, trebuie să luminăm, predicând Evanghelia, trăind Evanghelia şi având curajul de-a condamna păcatul şi de-a prezenta voia lui Dumnezeu înaintea oamenilor.

4. Prin Întrupare, Domnul Isus a venit ca un copilaş prezentându-ne un caracter deosebit

Când ne uităm la un copilaş, întotdeauna cugetul nostru ne îndeamnă la gingăşie, la puritate, la bunătate, la sinceritate, la nevinovătie ectc, un exemplu deosebit pentru un caracter deosebit. Chiar Domnul Isus îndeamnă în cuvântul Său şi spune: "Lăsaţi copilaşii să vina la Mine şi nu-i opriţi; căci Împarătia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!" (Marcu 10:14-15)
În ziua de astăzi, pentru eficienţa în lucrarea de misiune, la care ne-a chemat Dumnezeu, cât de important este să avem caracterul deosebit cerut de Domnul înaintea oamenilor. Misiunea Domnului Isus pe acest pământ a început de la copilaş, acest caracter minunat, nevinovaţia, gingăşia, puritatea, sinceritatea, L-a urmat pe Domnul Isus în toată umblarea pe acest pămant. Haideti ca să luam exemplul Domnului şi în sensul acesta, atunci cu siguranţă eficienţa lucrării noastre va creşte.

5. Prin Întrupare, Dumnezeu Tatăl ne-a dăruit ce-a avut mai scump, pe Fiul Său

Prin Întrupare, Domnul Isus şi-a început lucrarea pe pământul acesta, împlinind astfel atributul acesta a lui Dumnezeu, de a dărui, de a împlini nevoile oamenilor, în mod special nevoia de mântuire. Cuvântul lui Dumnezeu ne mărturiseşte în acest sens: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” ( Ioan 3:16 )
Dacă noi credem că putem să împlinim lucrarea de misiune fără ca să dăruim nimic, fără să ne coste nimic, ne înşelăm amarnic. Exemplul nostru trebuie să fie Dumnezeu, El a dat ce-a avut mai scump, noi trebuie să fim la fel. Trebuie ca noi să vedem nevoile oamenilor din jur şi astfel să dăruim, să ajutam la împlinirea nevoilor lor, în aşa fel încât, să putem avea eficienţă în lucrarea de misiune la care ne-a chemat Dumnezeu.
Nu se poate misiune fără să ne coste nimic, nu se poate mărturie fară un preţ, aşa că ar trebui să începem să ne uităm în jur, cu siguranţă că Dumnezeu ne va descoperi nevoi ale oamenilor, pentru împlinirea carora El are nevoie de noi.

Suntem în preajma Crăciunului, Sărbătoarea Întrupării Domnului Isus, haideţi să învăţăm fiecare din noi de la Domnul nostru, de la această lucrare minunată. Haideţi ca începând din acest an să trecem de aspectul acesta comercial al sărbătorii, în care mulţi creştini se împotmolesc şi să trăim însemnătatea spirituală a sărbătorii. Astfel putem învăţa, că sărbătoarea Craciunului ne îndeamnă la misiune, la mărturie înaintea oamenilor, la a fi exemplu prin smerenie, renunţare la noi înşine, trăire în sfinţenie şi neprihănire. Totodată din viaţa noastră nu trebuie să lipsească, cunoaşterea Cuvântului şi prezentarea Evangheliei înaintea oamenilor, să fim exemplu prin curajul de-a descoperi păcatul şi de-a prezenta Standardul Evangheliei în mijlocul întunericului lumii acesteia, deasemenea să fim exemplu printr-un caracter deosebit, plini de Duhul Sfânt şi arătând în noi pe Domnul Isus. Dumnezeu să ne ajute pe fiecare din noi ca astfel să sărbatorim Întruparea Domnului Isus, naşterea miraculoasă a Domnului şi nu doar într-o zi, într-o lună, ci în fiecare zi din viaţa noastră.

Simion Ioanăș

Puteți citi materialul și aici.