Indemn la veghere

Indemn la veghere

De-a lungul anilor oameni din diferite culturi au căutat să stabilească data când Domnul Isus se va reîntoarce din nou pe pământ. Unii dintre ei au scris cărţi alţi şi-au cheltuit averile pentru a face publicitate acestui eveniment dar în final totul a fost doar minciună. Mulţi oameni stau şi astăzi complet nepăsători de acest eveniment trăindu-şi în continuare viaţa doar în pofte şi plăceri. Chiar şi unii dintre creştini au aţipit pe cale şi nu mai pun prea mare importanţă pe venirea Domnului. Lucru esenţial pentru fiecare om de pe pâmânt este să ştie că El va veni curând; şi răsplata Lui este cu El, ca să dea fiecăruia după faptele lui. (vezi Apoc. 22:12) Evanghelistul Matei de asemenea ne spune: "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa." (Matei 24:42, 43)

Se spune că un comerciant creștin şi-a trimis o parte din bunurile ce vroia să le vândă spre un oraş mai îndepărtat. Singura posibilitate de a-şi expedia marfa era pe cale rutieră. Din cauza valorii mari a bunurilor s-a hotărât să însoţească caravana pe tot traseul ce trebuia parcurs până la destinaţie.

Drumul era lung şi obositor iar caravana călătorea doar în timpul zilei. Noaptea toți poposeau pentru odihnă. În foarte multe cazuri hoţii atacau aceste convoiuri de noapte furând şi bătându-şi joc de oameni nevinovaţi.

Era târziu în noapte, doar licuricii străluceau în întunericul ce cuprin-se întreaga natură. Greierii îşi începuse și ei serenada lor preferată. Nestingheriţi de liniştea nopţii un grupul de tâlhari se apropie pe neobservate de convoiul care staţiona la marginea drumului. Cu paşi mărunţi şi ochii aţintiţi înspre pradă tâlharii se apropiară tot mai mult de convoiul adormit. La prima aparenţă nimeni nu veghea, toţi adormiseră adânc după o lungă zi de călătorie. Spre surprinderea hoţilor nişte ziduri înalte apăruse deodată în faţa lor. Căutară bâjbâid o spărtură, un loc prin care să ajungă la pradă, dar zadarnic pierdeau timpul. Totul era închis, de nepătruns aşa încât în scurt timp au trebuit să plece cu mâinile goale.

A doua zi convoiul a pornit din nou la drum. După multe ore de călătorie veni noaptea din nou şi au trebuit iarăşi să poposească pentru odihnă. După ce întunericul şi liniştea cuprinse natura, acelaşi grup de hoţi încercară din nou să pătrundă înspre convoi. Aceleaşi ziduri înalte împiedicară din nou acţiunea tâlhărilor. Ruşinaţi şi cu mâinile goale părăsiră în grabă convoiul.

Hotărâți ei au decis să încerce şi a treia noapte. Tiptil s-au apropiat iarăşi de convoi dar aceleaşi ziduri înalte străjuiau în jurul convoiului dar, după câteva minute de cercetare mai amănunţită găsiră o spărtură mică prin care au putut pătrunde spre locul mult dorit. Plin de mânie şeful bandei de hoţi căutară pe şeful convoiului dar el dormea liniştit alături de camarazi lui şi de bunurile sale. Speriat de zgomotul pașilor omul deschise ochii mari şi imediat și-a dat seama că este atacat de hoţi. Fără prea multă introducere şeful bandei de hoți se adresă omului care abia se trezise: "-Dacă ne vei spune secretul acestor ziduri care-ţi înconjoară convoiul pe timpul nopţii promit că nu-ţi facem nimic şi te lăsăm să pleci cu bine mai departe."

Buimăcit de somn şi neştiind exact despre ce ziduri e vorba comerciantul făcu o pauză, apoi răspunse: "-Prietenul meu, eu singur nu am făcut nimic cu aceste ziduri înalte care te-au împiedicat să pătrunzi spre caravana mea. Un singur lucru ştiu: în fiecare noapte m-am rugat lui Dumnezeu pentru ocrotire. Mi-am încredinţat bunurile mele şi tot personalul care mă însoţeşte în mâna Lui şi eu cred că El poate face orice lucru pentru cei care se încred în El. Seara aceasta însă am fost foarte obosit şi somnoros şi mi-am spus rugăciunea doar pe jumătate şi cred că acesta a fost motivul că tu şi cu banda ta aţi putut pătrunde până la noi" Auzind cuvintele omului care conducea caravana, întregul grup de tâlhari a fost cercetat de puterea lui Dumnezeu şi împreună şi-au predat vieţile în braţul Domnului.

Călătoria noastră continuă zi de zi, kilometru după kilometru, pas cu pas până în ziua când vom ajunge la destinaţie. Suntem urmăriți la fiecare pas, la fiecare mişcare. Tâlhari de tot felul sunt la fiecare colţ de stradă căutând doar o mică spărtură să pătrundă în familie, în biserică, la locul tău de muncă, în sufletul şi-n viaţa noastră. Ei nu renunţă ușor la pradă ci insistă mereu. Caută doar o breşă foarte mică pe unde să pătrundă şi să ne fure comoara ce cu greu am dobândit-o.

Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să fim treji, să veghem, să avem făcliile aprinse. Timpul când hoţul vine să fure este noaptea, atunci când nimeni nu veghează. Vine atunci când credinţa noastră slăbeşte, când există spărturi, atunci când ne bizuim pe înţelepciunea noastră, când ne credem complet în siguranţă în locul în care suntem.

E vremea când se caută un om ca Neemia care a zidit toate spărturile cetăţii Ierusalimului. El a chemat poporul să rezidească zidurile dărâmate și ia îndemnat să vegheze asupra dușmanului. El a "pus, în locurile de jos, dinaintea zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, (…)" apoi le-a zis: "Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!" (Nemia 4:13-14)

Vedem și astăzi cu ochii noştri că familia este ţinta numărul unu al satanei. El ştie că familia este locul unde se formează, caracterele copiilor nostrii și nucleul bisericii lui Hristos. De aceea el caută orice spărtură ca să pătrundă în viața familiei ca să fure pacea, dragostea, timpul de rugăciune și credincioșia. În aceste condiți noi sutem chemaţi să ne unim şi să zidim toate breşele pe unde ar putea diavolul să pătrundă. Trebuie să luptăm pentru salvarea fiilor noştri, a nevestelor noastre, a fraţilor noştri, a familiilor noastre.

Nu trebuie să ne fie frică de nimic căci avem un Dumnezeu mare care ne ocroteşte. Suntem chemaţi la veghere și luptă împotriva vrăjmașului nostru cel mai mare diavolul. Să ţinem într-o mână poverile zilei iar în cealaltă Cuvântul lui Dumnezeu și să fim gata în orice moment să birum atacul celui care vrea să ne fure comoara. E timpul să fim atenți la sunetul trâmbiţei știind că Dumnezeu este cu noi şi se va lupta pentru noi.

Să nu lăsăm ca oboseala și îngrijorarea să pună stăpânire pe fiinţa noastră, să veghem căci se lasă iarăşi întunericul, să zidim toate breşele prin care păcatul ar putea pătrunde înspre sufletul nostru, viaţa noastră, familia şi Biserica noastră. Cu ajutorul Lui vom fi mai mult decât biruitori.

Celor ce se încred în El "… le dă mântuirea ca ziduri şi întăritură. (…) Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor." (Isaia 26 1-4)

Gicu Cotlet

Millersburg, Ohio

Iulie 23, 2015