text Predici scrise

Comoara iertării

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: George Cornici

Se vorbește mult despre iertare și puterea de a ierta. Probabil că în 90 la sută din mesaje și predici se menționează iertarea. Puterea de a ierta nu vine din vreo sursă umană, ci din Dumnezeu. E un subiect vast; s-au scris cărți multe care tratează acest subiect. Cartea cărților, Biblia, tratează pe larg acest subiect. Mântuitorul a abordat acest subiect. Să încercăm să punem în evidență câteva gânduri, idei, principii importante privitor la această temă.

I. DIVINITATEA ȘI FRUMUSEȚEA IERTĂRII

Despre Dumnezeu se spune că nu obosește iertând. Nici credincioșii n-ar trebui să obosească iertând. Cel mai frumos dar din Univers e harul Lui. Este o legătură intimă între iertare și har. Rasa umană iertată poate intra în relație cu divinitatea. Vorba populară(universală chiar) ”te iert dar nu te uit” este o anomalie, e în contradicție cu ceea ce aflăm în Scriptură. Nu poate exista seninătate lăuntrică fără iertare. Sora iertării este dragostea. Ar trebui mai mult să vorbim despre frumusețea iertării.

II.NECESITATEA IERTĂRII

Viața pe planeta Terra nu este ușoară. Sunt atâtea dificultăți în pelerinajul spre eternitate. Mântuirorul a rostit aceste cuvinte: ”În lume veți avea necazuri...” În relațiile dintre semeni apar răni; asta denotă că relațiile s-au stricat. Unde a fost odată armonie acum e supărare și leziune. Nimeni nu este scutit de rănile provocate de frustrări, de deziluzii, dezamăgiri, supărări, de tot felul de preocupări, de trădări etc. Ne îndreptăm spre o lume perfectă dar deocamdată trăim în una imperfectă. Toţi avem nevoie de a ierta şi de a fi iertaţi pentru a restabili pacea şi relaţiile cu ceilalţi şi pentru a putea să trăim împreună. Necesitatea iertării derivă din faptul că produce o eliberare, o descătușare. Dacă omenirea ar aplica legile divine ale iertării nu ar mai fi atâtea războaie și atâta vrajbă pe planeta noastră.

III. APARENTA DILEMĂ

Cred cu convigere că evangheliștii care abordează tema iertării au două opțiuni:

1)Să treacă cu explicații prin principalele pasajele biblice care vorbesc despre iertare și atunci când sunt aparente neconcordanțe să încerce să le deslușească, să le lămurească.

2) Sau să nu abordeze de loc acel subiect. Altfel , se pot naște confuzii, neînțelegeri

Hadeți, deci, să punem față în față două pasaje biblice foarte cunoscute:

A)LUCA 17:3-4

Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!

B) MATEI 18

21. Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: "Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?"

22. Isus i-a zis: "Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

Se pare că între aceste două pasaje există o neconcordanță. Primul text, e clar, promovează idea iertării condiționate(dacă îi pare rău). În al doilea text nu găsim condiție pentru iertare(e necondiționată). CE FACEM ÎN ASFFEL DE SITUAȚII?

*Datoria evanghelistului e să aducă clarificare

*Biblia se explică prin Biblie.

IV.PROCESUL IERTĂRII

Iertarea e un proces iar la sfârșitul acestui process se restabilesc relații rupte.

CRED CU CONVINGERE că trebuie să pornim de la o întrebare profundă: IARTĂ DUMNEZEU O FIINȚĂ CARE NU E GATA SĂ SE POCĂIASCĂ? Sau : CUM IARTĂ DUMNEZEU?

Răspunsul corect, logic e că Dumnezeu nu acordă iertare fără pocăință, fără ca cel ce a înfăptuit abaterea să se mărturisească. Dacă ar face-o și-ar nega caracterul divin. Cum trebuie să iertăm noi? Ca Dumnezeu.(”Urmați, dar, pilda lui Dumnezeu…” Efeseni 5:1)

La fel ca și iertarea ce ne-o oferă Dumnezeu, iertarea ce trebuie noi să o oferim este condiționată de un factor foarte important și anume: corectarea celui ce a greșit. Să luăm un alt text foarte cunoscut, Matei 18:15

”Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.”

”Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta iartă-l….” Așa scrie acolo? Nu, ci du-te la el. Avem deci, datoria de a-l avertiza pe cel ce a greșit. Acest lucru trebuie făcut cu multă atenție și dragoste creștină. Scopul final este corectarea și restabilirea relațiilor astfel ca Dumnezeu să fie onorat în toate. E clar, El nu vrea conflicte îngropate, ci conflicte rezolvate.

Martin Luther King Jr. a spus: ” Iertarea nu este un act de ocazie ci o atitudine constantă”

V. CONSECINȚELE IERTĂRII

Când se înfăptuiește iertarea așa cum vrea Dumnezeu consecințele sunt minunate. Fiul risipitor a intrat în procesul pocăinței din moment ce și-a venit în fire. Atunci a început să-i pară rău de ceea ce a făcut; a fost primul pas spre pocăință. Iertarea din partea Tatălui a fost încununarea deciziei lui de a termina cu lume și tot ce oferă ea. Când iertarea se face după voia lui Dumnezeu o pace trainică inundă ființele implicate. Sunt unii care își cer iertare foarte ușor; așa e temperamentul lor. Își cer iertare de multe ori, dar nu se vede prea multă îndreptare în traiul lor. De aceea e bine să avem în vedere, întotdeauna, scopul iertării: repararea legăturilor pe verticală și orizontală.

Apostolul Pavel a fost iertat de toată progoana dezlănțuită împotriva creștinilor. De fapt el lupta contra lui Dumnezeu. După experiența de pe drumul spre Damasc a aflat că a fost total iertat. Ce a urmat? 14 epistole scrise sub inspirația Duhului care hrănesc și azi milioane de credincioși din toată lumea.

Să nu ne așteptăm să fie uşoară iertarea. Nici Domnul Isus nu a făcut ceva uşor, nu a plătit un preţ mic pentru noi. Dacă era vorba de un preţ mic probabil găsea un om să facă asta dar iertarea noastră a fost foarte costisitoare şi uitaţi ce bucurie ne-a adus. Iertarea are un preţ mare dar şi consecinţe pe măsură.

Să fie din nou pacea și bucuria care au fost odată e o realizare care doar iertarea o poate produce.

George Cornici/Iulie, 2015