Iahweh este suveran asupra intregii creatii

Biblia ne descoperă că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor. El este cel care ţine întreaga creaţie, iar aceasta Îi este supusă (Ps. 135:6; Rom. 11:36; Evr. 1:3).

a. Dumnezeu stăpâneşte materia: Gen. 1:1-3, 6, 9, 11, etc.

b. Dumnezeu controlează legile şi fenomenele naturale: Iov 37:2-13; 38:8-14; 19-30; Ps. 135:6-7; 147:16-18

i. Fenomenele necesare vieţii:
1. ploaia (Gen. 2:5; 1 Împ. 18:1, 41-45; Iov 5:10; Iov 28:25, 26; 37:6; 11-12; Ier. 14:22; Zah. 10:1; Mat. 5:45)
2. zăpada (Iov 37:6; Ps. 147:16)
3. vânturile (Iov 28:25, 26; Ps. 135:7)
4. căldura (Mat. 5:45)

Astfel, Dumnezeu este activ implicat în creaţia Sa, Lui i se datorează bunul mers al acestor fenomene, traseul precis al planetelor, ciclul exact al anotimpurilor, circuitul apei în natură, fenomene fără de care viaţa ar fi imposibilă.

ii. Fenomenele care periclitează viaţa: Ps. 148:8
1. furtuni (Iov 37:2-5; 9; Ps. 107:25; Ier. 10:13; Iona 1:4)
2. grindină (Iov 37:10; 38:22-23; Ex. 9:23-25)
3. secete (Amos 4:7-8; Hagai 1:11)
4. incendii (Gen. 19:24)

5. Foametea, provocată de lipsa ploii, este determinată de Dumnezeu (Gen. 41:54; Ioel 1:4-12)
6. Potopul a venit de la Dumnezeu (Geneza 6:17; 7:11-12)
7. Urgiile din Egipt (Ex. 9:23-26; 10:21-23)

c. Dumnezeu este suveran peste legile naturale şi le poate încălca, nefiind supus lor.
i. Trecerea Mării Roşie (Ex. 14:21-22)
ii. trecerea Iordanului (Iosua 3:15-17)
iii. oprirea timpului (Iosua 10:12-14; 2 Împ. 20:9-11)
iv. cei trei în cuptorul aprins (Dan. 3:20-28)
v. potolirea furtunii (Marcu 4:36-39)

d. Dumnezeu stăpâneşte peste regnul animal:
i. Aducerea animalelor la Adam (Gen. 2:19)
ii. Aducerea animalelor la Noe (Gen. 6:19-20);
iii. Aducerea broaşelor, a insectelor asupra Egiptenilor (Ex. 8:13, 22)
iv. Călăuzirea vacilor care duceau chivotul (1 Sam. 6:7-12)
v. Corbii hrănindu-l pe Ilie (1 Împ. 17:2-4)
vi. Măgăriţa lui Balaam (Num. 22:28)
vii. Peştele care l-a înghiţit pe Iona (Iona 1:17)
viii. Pescuirea minunată (Luca 5:4-7; Ioan 21:4-6)
ix. Daniel şi leii din groapă (Dan. 6:22)

e. Dumnezeu stăpâneşte îngerii
i. Îngerii sfinţi, slujitorii Săi (1 Cr. 21:15, 27; toate versetele care vorbesc despre îngeri ca fiind trimişi de Dumnezeu)
ii. Dumnezeu stăpâneşte peste îngerii rebeli (Jud. 9:23; 1 Sam. 16:14; 1 Împ. 22:23; toate exorcizările din NT)
iii. Satan (Iov 1:12; Mat. 4:10, 11; Apoc. 20:1-3, 10)

f. Dumnezeu stăpâneşte asupra oamenilor în general:
i. Viaţa tuturor oamenilor este în mâna lui Dumnezeu (Iov 12:10; 34:14, 15; Isa. 42:5; Fapte 17:25, 28)
ii. Dumnezeu controlează zilele omului, El permite ca cineva să se nască cu vreo boală sau handicap (Ps. 139:13-17)
iii. Dumnezeu hotărăşte timpul şi locul în care se nasc şi trăiesc oamenii (Fapte 17:26)
iv. Dumnezeu le creează condiţii favorabile de a trăi (Mat. 5:45)
v. Dumnezeu conduce viaţa omului în aşa fel încât omul ajunge să împlinească voia lui Dumnezeu (Prov. 16:9; 19:21; 20:24; Ier. 10:23)
vi. Dumnezeu pedepseşte popoare pentru nelegiuirea lor
1. Canaaniţii (Gen. 15:16  Lev. 18:24, 25, vezi cucerirea Canaanului)
2. Amaleciţii, (Deut. 25:17-19  1 Sam. 15:3)
3. Egiptenii, (Ge. 14:14  vezi urgiile din Exod)
4. Israelul (Lev. 18:28-30; 1 Cr. 9:1)
vii. Dumnezeu ridică şi răstoarnă liderii (Prov. 21:1; Dan. 2:21); El controlează cursul politic al naţiunilor, deciziile pe care le iau conducătorii:
1. Împietrirea lui Faraon (Rom. 9:17)
2. Nebucadneţar şi cucerirea lui Iuda (Ier. 25:8, 9)
3. Cirus şi porunca de a ridica Ierusalimul şi Templul (Isa. 45:1, 13)
4. Pilat şi hotărârea de a-L răstigni pe Isus (Mat. 27:17-26)
viii. Nimeni nu i se poate împotrivi (Iov 23:13; Prov. 21:30; Isa. 14:27; 43:13; 46:10)
ix. El se poate împotrivi acţiunilor oamenilor, le poate dejuca planurile: (Gen. 11:7; Ex. 15:4; Ps. 2:1-4; Mat. 2:12-18; Fapte 12:5-11)

g. Dumnezeu este suveran în mântuire:
i. El este sursa mântuirii (Iona 2:9; Apoc. 7:10; Fapte 4:12; Os. 13:4)
ii. Suveranitatea sa în mântuire constă în dreptul de selecţie al celor care vor fi mântuiţi, în faptul că El mântuieşte pe cine vrea (Rom. 9:14-23; Ex. 33:19; Mat. 20:15)

iii. Tatăl este suveran în mântuire
1. Actul alegerii (Rom. 8:29-30; 9:21-23; Ef. 1:4-6)
2. Tragerea la Cristos (Ioan 6:44, 65)
iv. Fiul este suveran în mântuire. Cristos a murit în locul celor pe care Tatăl i-a ales (Ioan 10:18; Rom. 8:33-34)
v. Duhul este suveran în mântuire:
a. Duhul Sfânt este Cel care regenerează (Ioan 3:6)
b. dă viaţă spirituală (Ioan 6:63).
c. 2 Tes. 2:13 – El separă sau sfinţeşte astfel persoana, făcând posibilă „credinţa adevărului”.

Aşadar, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu sfânt, drept, suveran. El este unic în tot universul. El nu cunoaşte schimbarea sau limita. Doar Lui i se cuvine cinstea, lauda, mărirea şi gloria. Întreaga creaţie trebuie să Îl laude! Oamenii trebuie să vină înaintea Lui cu o teamă sfântă, cu reverenţă deplină. El este judecătorul cel drept şi tot ceea ce spune este Adevăr suprem. Iubirea Lui este veşnică. Nimeni nu poate să o cuprindă! El nu este obligat să dea socoteală nimănui pentru ceea ce face, nu este obligat să fie îndelung răbdător faţă de oameni, nu este obligat să mântuiască pe cineva. Dar o face din bunătate, milă şi compasiune faţă de cei ce îi sunt vrăjmaşi. El îşi arată iubirea şi harul măreţ faţă de cei pe care i-a ales pentru a fi cu El pentru veşnicie. „Cine este ca Tine, minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi făcător de minuni?” „Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer; Tu ai săvârşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?” – Ex. 15:11b; Ps. 71:19