Hristos e viu, Aleluia!

Cu mulţi ani în urmă  poporul Italian trecea prin momente de criză. Mi de tineri au fost convocaţi la o mare întrunire în una din marele pieţe romane. Marele reformator Garibaldi a ieşit în faţa mulţimi chemându-i pe tineri Italieni să se înroleze în armată pentru a lupta pentru libertatea naţională a Italiei. Imediat ce Garibaldi îşi termină cuvântarea un tânăr mai îndrăzneţ păşeşte câţva paşi în faţă şi-l întreabă: „Domnule comandant, eu sunt gata să lupt pentru libertatea naţională a Italiei dar spune-mi ce  voi primi în schimb pentru acest sacrificiu?”

Fără să ezite prea mult Garibaldi îi răspunse: „Ca drept recompensă pentru sacrificiul tău tu poţi primi lovituri, răni, zgârâieturi şi poate chiar moarte, dar nu uita că prin rănile sau moartea ta Italia va fi liberă!”

Cu acelaşi preţ am fost şi noi eliberaţi din robia păcatului de Domnul nostru Isus Hristos. Preţul răscumpărări noastre a fost cu însuşi sângele Domnului nostru Isus Hristos. Cu inima sfâşiată de durere El a spus: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca Fiul Tău să te proslăvească pe Tine.” (Ioan 17:1b)

În nemărginita-I bunătate Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu să moară pentru ca prin moartea Lui noi să putem avea parte de viaţa veşnică, o viaţă împreună cu Domnul Isus.

Au trecut peste 2000 mii de ani de la acest mare eveniment şi mulţi din locuitori planetei pământ nu cunoasc adevărata semnificaţie a Paştelui. Pentru mulţi acestă sărbătoare înseamnă doar ouă roşi, iepuraşi de ciocolată, flori de crin, mese incărcate cu carne de miel şi cozonaci, băuturi ameţitoare şi multe altele.

De-a lungul veacurilor oamenii au cătat să de-a fel de fel de răspunsuri cu privirea la invierea Domnului Isus. Aşa cum romani au căutat să cumpere cu bani pe martori oculari ai invierii tot aşa şi filozofii zilelor noastre caută să lanseze tot felul de teorii cu privire la înviere.

Întrebarea vitală care se pune în zilele noastre este: Merită acest eveniment atenţia noastră? Este important pentru creştini şi necreştini? Ne ajută mai bine să ne definim scopurile vieţii?

Un lucru de mare importanţă este că  nimeni până la Isus şi nici după moartea şi învierea sa nu a spus: „Stricaţi Templul acesta , şi în trei zile îl voi ridica.” (Ioan 2:19) Nici cărturari vremurilor de atunci nu a înţeles taina ascunsă a lui Dumnezeu şi ei credeau că le vorbeşte despre Templul lui Solomon în care ei erau adunaţi să facă comerţ dar în realitate el le vorbea despre trupul Său.  Nici Mahomed nici Buda nici alt lider religios nu a putu să spună aceste lucruri din cauză că orginea lor nu era de origine Divină cum a fost Domnul Isus.

Un alt lucru unic din Istoria creştinismului este că tot ce a spus Isus a luat fiinţă. In altă ordine de idei învierea lui este cea care pecetluieşte viaţa Lui. Prin moartea şi învierea Lui se deschide un nou orizont pentru toţi cei care cred în El aşa cum scire în Ioan 11:25-26; „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată.”

Primul lucru pentru care cred că merită să dăm atenţie sărbători paştelui este puterea Divină a lui Dumnezeu de-a învia morţi.  

Primul exemplu al puteri Divine a lui Dumnezeu a fost arătată la mormântul lui Lazăr, mort de patru zile care mirosea greu dar la porunca Domnului Isus, fiul lui Dumnezeu, Lazăr iese afară din mormânt.  (vezi Ioan 11:40)De-a lungul veacurilor oameni de ştiinţă au tot încercat să cunoască acestă taină dar nu au reuşit să învieze nici un mort. Cu toată tehnologia modernă a medicinei din secoulul XXI oameni nu au reuşit să invieze nici un mort de 3-4 zile.

Al doilea lucru de importanţă majoră pentru care merită să dăm atenţie deosebită Paştelui este că învierea este temelia de bază a sfintelor Scripturi.

Nici credinţa, nici viaţa, nici moartea nu au nici o valoare fără ÎNVIERE.  Orice religie sau învăţătură care exclude învierea consider că este on învăţtură moartă, bazată pe principiile oamenilor şi nu pe principiile sfintelor Scripturi. 

Un alt motiv important pentru care trebuie să dăm importanţă evenimentului invierii este că a dovedit tutror necredincioşilor că este Fiul Lui Dumnezeu. Farisei şi preoţii cei mai de seamă şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus şi au zis lui Pilat: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” . Înşelăciunea de care se temeau ei a devenit realitate chiar sub privirile ochilor lor. Nici străjerii şi nici piatra sigilată nu au putu să-L ţină pe Isus în mormînt. Fără prea multe argumente prin acest eveniment al învierii chiar şi duşmani lui au trebuit să creadă că isus a înviat.

În acelaşi timp trebuie să recunoaştem căci prin învierea Domnului Isus s-a încheiat şi ultimul paragraf din viaţa Lui pe pământ dovedind tuturor că lucrarea lui pe pământ a fost reală şi de semenea toate minunile săvârşite de El au fost reale şi nu doar istorirsiri oarecare.

Dacă Isus n-ar fi înviat atunci toate învăţăturile Sfintelor Scripturi ar fi fost fase pentru fiecare dintre noi. De asemenea trebuie să ştim căci crucea pe care a fost răstignit Fiul lui Dumnezeu reprezintă plata finală a lui Dumnezeu pentru păcatele omenirii.

Consider că este o mare greşeală pentru fiecare om pământean să creadă în moartea şi răstignirea Domnului Isus şi să nege învierea Sa. Aportolukl Pavel spune romanilor şi ne spune şi nouă:  „Hristos a murit! Ba mai mult, El a înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! (Rom. 8:34b)

Învierea lui Isus a contat nu numai pentru cei doisprezece ucenici ai Săi ci contează pentru orişice păcătos care vrea să cunoască adevărul Sfintelor scripturi şi care doreşte să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu.

Evenimentul învierii este o realitate pentru toţi cei care vor s-o recunoască dar şi pentru cei care o neagă. Pentru cei care consideră creştinismul o religie falsă dovada învierii Domnului Isus este însuşi moprmântul gol.

Aşa cum pentru fiecare dintre noi moartea este o realitate pentru creştini învierea Domnului Isus este o realitate care îi ajută să scape de frica morţi ştiind de asemenea că veşnicia promisă de Domnul Isus nu este doar un vis ci o făgăduinţă aşa cum scrie în Romani 6:5; „În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”

Pentru toţi cei care cred în înviere, moartea nu este o înfrângere ci este o biruinţă, o victorie asupr îngerului întunericului, este o realitae promisă de însuşi Fiul Lui Dumnezeu.  „Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce împreună cu Isus pe cei care au adormit în El.” 1 Tes. 4:14.

În acelaşi timp pentru toţi cei care cred în El Dumnezeu le promite şi o casă nouă împreună cu Domnul Isus. (vezi Ioan 14:1-3)

O catedrală din Milan, Italia are o intrare cu totul deosebită de altele. Ca să poţi ajunge în interiorul catedralei trebuie să treci prin trei usi succesive. La ficare uşă sunt inscripţionate cu litere mari câteva cuvinte importante pentru vizitatorul curios. La prima uşă de intrare scrie: „All which please is but for a moment” (Totul ce aduce plăcere este doar pentru o clipă sau Plăcerile aduc satisfacţie doar o clipă). Pe uşa a doua scrie: „All which troubles is but for a moment.” (Totul ce aduce probleme este doar pentru o clipă sau Necazurile sunt doar pentru o clipă) Pe ultima uşa mult mai mare înainte de intrarea în sanctuar scrie: „That only is important which is eternal – Aceea este important ce este veşnic”)