"Făcând lucrările pe care le-a făcut Isus"-predica scrisa

Categorie: Predica scrisa

,,Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: și orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14:12-14)

Acest text biblic conține una dintre cele mai incredibile promisiuni făcute de către Domnul Isus urmașilor Săi. Textul începe prin cuvintele: ,,Adevărat, adevărat vă spun” ca să ne atragă atenția asupra faptului, că ceea ce urmează, deși pare incredibil, este cât se poate de adevărat: Cei ce cred în Isus, vor face lucrările pe care le-a făcut El, ba încă mai mari decât acestea.

Iată deci, una dintre cele mai uriașe, dar în același timp, mai neexplorate, promisiuni ale Scripturii. În cele ce urmează, aș dori să studiem aceste cuvinte ale Domnului Isus, în contextul lui Ioan 14, și să descoperim câte ceva despre: Miezul sau conținutul acestei promisiuni, Mențiunile sau condițiile împlinirii acestei promisiuni și Mecanismul sau coordonatele după care funcționează această promisiune.

1. Miezul sau conținutul acestei promisiuni.

Oare ce înseamnă că ucenicii Domnului vor face și ei lucrările pe care le-a făcut Isus? La ce fel de lucrări se referă textul și la ce fel de lucrări nu se referă? Vom răspunde la aceste întrebări privind la două perspective:

Perspectiva mărimii lucrării.

Când Domnul Isus a promis că cine crede în El va face lucrări ca ale Lui, ba chiar mai mari decât acestea, s-a referit la aspecte cantitative în legătură cu: mărimea, amploarea, amplitudinea sau anvergura unei lucrări. Însăși faptul că Domnul Isus și-a desfășurat activitatea pe teritoriul Palestinei, în timp ce urmașii Lui au ajuns până la marginile pământului, demonstrează acest lucru. Din punctul lui Dumnezeu de vedere, toți avem posibilitatea să fim implicați în lucrări de mare anvergură.

Perspectiva mandatului lucrării.

Spre a nu ajunge de la Ioan 14:12 la o mare erezie, este esențial să afirmăm că: urmașii Domnului pot face lucrări de mare amploare, dar în acord cu mandatul încredințat.

Există lucrări pentru care a fost mandatat doar Fiul lui Dumnezeu, cum ar fi: obținerea mântuirii. La această lucrare noi nu putem adăuga absolut nimic. Există lucrări la care au fost mandatați doar apostolii și prorocii, cum ar fi: consemnarea revelației. Nici aici nu putem adăuga nimic.

Mandatul nostru este prezentat în Matei 28:19-20: ,,Duceţi-vă și faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” Ei bine, în acord cu acest mandat, putem face lucrări de mare anvergură.

2. Mențiunile sau condițiile împlinirii acestei promisiuni.

Condiția este una singură: ,,cine crede în Mine”

Deși sună simplu, nu este deloc așa. Ni se pare simplu deoarece am bagatelizat credința, golind-o de conținut. Pe bună dreptate s-a întrebat Domnul Isus în Luca 18:8: Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Potrivit cu Ioan 14, credința presupune să-mi aliniez mintea, sentimentele și voința în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Credința și intelectul.

,,Știţi unde Mă duc și știţi și calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărulși Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl veţi cunoaște; și L-aţi și văzut.”„Doamne”, i-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns!” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nule spun de la Mine, ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine; credeţicel puţin pentru lucrările acestea.” (V4-11)

Vă rog să observați în text legătura dintre: ,,știți” și ,,credeți” sau dintre: ,,nu M-ai cunoscut Filipe” și ,,nu crezi..”

Cunoașterea Cuvântului și cunoașterea Domnului Isus generează credința. ,,Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)

Deci: Dumnezeu nu va face niciodată prin mine lucrări mai mari decât credința mea, iar credința mea nu va fi niciodată mai mare decât cunoașterea mea de Scripturi și de Cristos. De aceea Pavel își propune ca scop principal al vieții, cunoașterea lui Cristos. (Filipeni 3:10)

Credința și sentimentele.

,,Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu și aveţi credinţă în Mine…Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte…Și v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeţi.” (V1, 27,29)

Vă rog să obdervați în text legătura dintre: ,,să nu vi se tulbure inima” și ,,aveți credință” sau între: ,,vă dau pacea mea” și ,,să credeți”.

Credință înseamnă să rămâi netulburat și plin de pace în mijlocul celor mai cumplite situații. Dar tocmai frica, rușinea și tulburarea, adică necredința ne țin departe de lucrările lui Dumnezeu. Fricoșii trebuie să plece acasă. Domnul nu va da nici o biruință prin ei. ,,Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuinţă.” (2Timotei 1 7)

Credința și voința.

,,Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: și orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. (12-13)

Observați vă rog legătura dintre: ,,cine crede” și ,,va face”. Credința nu stă cu mâinile în sân. Credința pornește înainte. Ghedeon, pentru a câștiga biruința, a trebuit să-și învingă frica și să pornească la război. David a trebuit să facă pași ai credinței spre Goliat. Israel a trebuit să pornească spre marea încă nedespicată, ca să vadă minunea.

Lucrări ca ale Domnului Isus, nu vor face niciodată creștinii fricoși și leneși, ci cei care îsi înving frica, rușinea și pornesc spre vecinii și semenii lor care au nevoie de Cristos.

3. Mecanismul sau coordonatele după care funcționează această promisiune.

În special noi bărbații, ori de câte ori vedem o mașinărie, suntem curioși să aflăm cum funcționează. Dar care este procesul de funcționare al promisiunii din Ioan 14:12? Să-l urmărim, în primul rând, exemplificat în viața Domnului Isus, iar apoi descris cu privire la noi.

,,Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.” (V10)

Din acest verset, descoperim faptul că două lucruri au fost determinante, în declanșarea lucrărilor Domnului Isus: Relația Lui cu Tatăl și rostirea cuvintelor Tatălui. Practic, Tatăl care era în Fiul, a făcut aceste lucrări, folosindu-se de Cuvântul proclamat.

În cazul nostru, principiul este tot același: ,,Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” (15, 16, 21, 23)

Relație cu Dumnezeu și Cuvânt. În măsura în care împlinim poruncile Domnului și păzim Cuvântul Lui, întreaga Trinitare vine să locuiască în viața noastră, ca să onoreze acest Cuvânt, iar lucrarea pe care o înfăptuim nu mai este opera noastră, ci a Trinității care locuiește în noi. Noi devenim canalul prin care Harul divin se revarsă, dinspre Dumnezeu, spre alții.

În concluzie:

Singura barieră care stabilește limitele, între care vom putea fi folosiți, de către Dumnezeu, în lucrarea Sa, este credința noastră.

Credința crește odată cu cunoașterea Cuvântului și a Domnului Isus. Ea se purifică în măsura în care subordonăm Scripturii și sentimentele noastre, înlocuind frica și tulburarea cu pacea Lui, iar testul credinței veritabile este acțiunea voinței în acord cu promisiunea lui Dumnezeu.

Rămâneți în Cristos! Rămâneți în Cuvânt, și cu Dumnezeu la lucru! Nu-i vreme de pierdut!

Avem făgăduințe extraordinare!

sursa: https://predicipredici.wordpress.com/