Există o răsplată pentru inimile zdrobite

„Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați.” (Matei 5:4)

Hristos nu promite aici mângâiere și un viitor fericit pentru aceia, care se întristează în felul lumii, celor care sunt întristați din cauza că au pierdut careva lucruri lumești, sau au falimentat în calea vieții.

Încă cu 700 de ani înainte de Nașterea Lui Hristos, proorocul Isaia a numit păcatul, o răscoală împotriva voii Lui Dumnezeu, și o declarație, că fiecare om are dreptul să se ducă acolo unde își dorește. „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui.” (Isaia 53:6)

Plânsetul despre care se vorbește în această poruncă a Lui Hristos, trebuie să aibă loc din cauza aceasta, din cauza că fiecare dintre noi rătăceam ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui. Acestea sunt lacrimile pocăinței – (ai părăsit: mândria, egoismul, păcatele comise), ai plâns din cauza păcatelor comise în trecut și ai decis să trăiești corect mai departe.

Acest plânset, această întristare apare atunci, când omul se dezamăgește din cauza că s-a răsculat, și din cauza că s-a încrezut în sine, apoi vine cu păcatul său și cu inima sa zdrobită la Iisus, și recunoaște că are o mare nevoie de Domnul, ca El să fie Păstorul lui, și are o mare nevoie ca Domnul să-l mângâie. Căci anume „întristarea după voia Lui Dumnezeu aduce pocăință, care duce spre mântuire” - așa precum spune apostolul Pavel. Anume la așa oameni, care plâng în așa fel, Domnul le promite, că vor primi ca răsplată, mângâiere: vor primi iertare de păcate, iar prin aceasta, o pace desăvârșită în interior, și o bucurie veșnică.

De asemenea, ne este folositoare întristarea de tipul acesta, când avem compasiune față de aproapele, care a ajuns în necaz. De asemenea nu putem să rămânem indiferenți, când vedem cum alți oameni fac fapte rele. Când printre oameni se mărește răul, aceasta trebuie să ne întristeze. Această întristare izvorăște din dragoste față de Dumnezeu și față de bine. O astfel de întristare este folositoare pentru suflet, căci o curăță de pasiuni rele. „Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.” (Eclesiastul 7:3)

Domnul să te binecuvânteze cu mângâierea Lui, atunci când ești întristat(ă) și când plângi! Să ținem minte, că vine acea vreme, când „Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii noștri” (Apocalipsa 7:17)! Slavă Lui pentru toate acestea! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele, ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.” (Isaia 44:22)