Cuptorul!

Cu lacrimi fierbinți strâng Cuvântul Tău în inima mea și aștept să vină izbăvirea. Greu este cuptorul încercării, greu este când în cuptor ești doar tu și Domnul, căci toți te părăsesc și vorbesc pe la spate și zic: Uite ce l-a pedepsit Dumnezeu. Dar cuptorul nu înseamnă numai decât pedeapsa Domnului din cauza neascultării, cuptorul poate să mai însemne, un plan măreț de la Domnul în viața ta, să se folosească de vasul tău și să te curățească. Poate însemna multe un cuptor încins, dar când suntem în cuptor avem nevoie de sprijinul fraților în rugăciune. Unde sunt acești frați? Nu mai sunt azi în biserici, se bălăcesc în noroi, au picioarele pline de noroi. Avem nevoie să ne susținem în rugăciune în vremurile de azi căci sunt vremurile din urmă și nu puțini dorm. Cuptorul poate să vină și peste tine care nu vrei să te pocăiești, acest cuptor va fi unul al durerii, al neascultării, o nuia forțată de Tatăl nostru căci nu ai vrut de bună voie, dar și aici este dragostea Lui destul de mare, o, cine o poate cuprinde? Sau cine-o poate înțelege? Lui ii pare rău de răul care ni-l trimite. Deci, să nu-L forțăm să ni-l trimită căci o face tot din cauza noastră. Dumnezeu este dragoste și nu una oarecare, este cea mai mare dragostea care nu există pe pământ și nimeni nu poate iubi ca și El.