Apostolatul femeii creștine

Fapte 11,19-30; Ioan 4,5-42

În pericopa evanghelică după Ioan 4,5-42 ni se arată exemplul chemării la apostolat a unei femei din cetatea Samaria. O femeie păcătoasă și din afara casei lui Israel se face pe sine o solie vestitoare a lui Messia pentru neamul ei. Deci nu înger, nici profet, nici apostol sunt trimiși să propovăduiască evanghelia lui Iisus printre samarineni, ci o simplă femeie care până atunci avusese cinci bărbați și trăia neligitim cu altul. Această femeie care nu-l cunoștea pe Dumnezeu dar își cunoștea bine neamul a fost chemată de Iisus la apostolat printre samarineni care auzind cele spuse de această femeie au crezut.

Din convorbirea pe care Iisus o are cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov de lângă Sichem, în Samaria, unde Iisus era în trecere spre Galileea, aflăm unul dintre adevărurile cele mai de preț ale credinței creștine și anume că „Dumnezeu este Duh, iar cei ce se închină Lui, în duh și adevăr se cade să I se închine”. (Ioan, 4,24) Deci, Dumnezeu este duh, este o ființă pur spirituală și de aceea și închinarea noastră care i se cuvine trebuie să fie tot spirituală. Religia creștină este o religie a iubirii, iar cinstirea și cultul religios trebuiesc săvârșite tot în duh și adevăr. Această înseamnă că Dumnezeu, spiritual fiind el poate fi găsit oriunde dacă îl chemăm și i ne rugăm prin rugăciune smerită și din inimă. „Împărăția lui Dumnezeu este însă în lăuntrul nostru” (Luca 17,21). Deci trebuie să-l avem pe Dumnezeu în noi înșine spre a-L cauta și în altă parte. Spunea Sfântul Augustin: „Doamne nu te-aș cauta dacă nu te-aș fi găsit”. Sau altfel spus, Dumnezeu este acela care ne găsește pe noi, așa cum Iisus o găsește pe acea femeie din Samaria, plină de păcate și în ignoranța religioasă, însă deschisă la cuvântul lui Dumnezeu. Iată de ce Iisus chiar găsea de cuviință să-și învețe și acolo pe apostolii săi despre marea lucrare la care fiecare era chemat, după cum și noi, la rândul nostru suntem chemați: „Iată, spune Iisus, ridicați ochii voștri și priviți holdele ce sunt albe pentru seceriș”, „Unul seamănă, altul seceră” (Ioan 4,35). „Fiecare trebuie să fie credincios în lucrul încredințat lui. (1 Cor. 4,2)

În trecerea prin Samaria, poposind la fântâna lui Iacov, apostolii, oameni fiind, merseseră să cumpere mâncare. Dar mâncarea bineplăcută lui Iisus era să facă voia lui Dumnezeu Tatăl și să vestească Împărăția lui Dumnezeu: „Mergeți de învățați toate neamurile”. „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor ca văzând faptele voastre cele bune, să premărească pe Dumnezeu care este în ceruri.” (Matei 5,16)

Femeia a fost prima vestitoare a învierii Domnului (Mc. 14,3-9), iar femeile purtătoare de mir, apostolii apostolilor,"au plecat de la mormânt, alergând să vestească pe ucenici, însă Iisus le-a întâmpinat spunându-le: Bucurați-vă!" (Mt. 28,8-9) Femeile au venit cele dintâi la credința în Hristos, influențând și pe soții lor care erau păgâni (I Petru 3,1-4) să-l urmeze pe Iisus. Femeile au fost printre primii membri ai comunităților creștine (Fapte 1,14; 5,14; 8,3; 9,2; 22,4, Ef. 5,22; Col. 3,18-4; I Tim. 2,8-15, I Cor. 18,2, Filim. 1,2, Rom. 16,3). Femeile " împreună" cu Sfântul Pavel, apostolul neamurilor, au lucrat," într-un suflet, pentru credința Evangheliei" (Filip. 1,27) ajutându-l pe apostol în activitatea sa misionară ca "împreună lucrători" cu el "în Hristos Iisus" (Rom. 16,3).

Femeia creștină de astăzi este urmașă a femeilor purtătoare de mir, primele ființe omenești iubitoare de Hristos chemate la apostolat. Femeile creștine sunt și urmașele femeii samarinence care prin harul și iertarea lui Dumnezeu sunt chemate să propovăduiască evanghelia într-o lume care nu-l cunoaște nici nu-l recunoaște pe Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca toată lumea să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului. De aceea în misiunea sa pământească Iisus nu a ocolit cetatea Samaria, nici nu a evitat să intre în vorbă cu femeia samarineancă, femeie care după aceea s-a dus în cetate și a zis oamenilor: “Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva Aceasta este Hristos? Și au ieșit din cetate și veneau către El.” “Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile. Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.”

Omul contemporan avansează științific, își perfecționează tehnologiile, își îmbunătățește confortul și viața materială, dar regresează rapid spiritual. El se aseamănă din ce în ce mai mult cu mașinile pe care le crează decât cu Creatorul său. Duhul lui Dumnezeu îl găsim în noi, în lăuntrul nostru, în partea pusă de El în ființa noastră, în sufletul și duhul nostru prin care ne asemănăm cu El: „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” spune Mântuitorul”. (Luca 17,21) Inima omului este altarul și primul tron al lui Dumnezeu. „Preamăriți pe Dumnezeu în trupul și duhul vostru, ca unele care sunt ale lui Dumnezeu.” (I Cor. 6,20)

Lumea de astăzi ne oferă „plăceri”, ne vinde și noi cumpărăm „fun”, „good time” comercializat, dar nu ne oferă bucurii adevărate. De aceea puțini își găsesc fericirea în afara lui Dumnezeu. Apa Vie după care bând nu mai însetam nu mai este căutată și nu mai este prețuită în lumea de astăzi."Bucurați-vă!" este expresia cea mai profundă a fericirii și a vieții trăite întru Hristos. Această bucurie nu poate fi găsită decât cunoscându-l pe Dumnezeu.

Într-o lume care și-a pierdut busola morală și orientarea spirituală femeia creștină este chemată din nou la apostolat. Mama este întâia propovăduitoare a credinței și a virtuților creștine propriilor săi copii. Mai ales prin exemplul personal, prin stilul de viață creștinesc, prin căldura sufletească și prin iubire, prin valorile morale și spirituale trăite în familie. Familiile cu adevărat fericite sunt cele care trăiesc în duhul credinței și al adevărului și care împărtășesc și altora această credință. „Da-ți o generație de mame bune creștine și voi schimba fața lumii”, a spus cândva Sfântul Ioan Gură de Aur.