Epistola catre Romani - Capitolul XIII

CAPITOLUL 13

Odata nascut din nou crestinul nu mai apartine lumii acesteia (Ioan 15:18; 17:14) dar atata vreme cat Trieste in trup are obligatia de a fi supus stapanirilor si guvernelor societatii in care traieste. Cei mai buni cetateni ai unei tari trebuie sa fie crestinii care traiesc in tara respectiva. Din randul oamenilor lui Dumnezeu s-au nascut de-a lungul istoricii si lideri politici ca Iosif, Daniel, Estera care au fost chemati sa slujeasca in sisteme de guvernamant pagane, totusi Biserica Domnului nu poate fi partizana in lupta politica. In acest capitol Pavel ne da patru motive pentru care trebuie sa fim supusi autoritatilor.

I. De frica pedepsei (13:1-4)

Stapanirile la care se refera v.1 sunt formele umane de guvernamant, care, chiar daca sunt ingadiute de Dumnezeu nu sunt neaparat crestine. Este un prilej de multumire catre Dumnezeu oridecateori Evanghelia atinge persoane oficiale cum a fost Erast care era trezorierul catatii si alti oficiali din casa lui Nero (Filipeni 4:22). Frica de pedeapsa este o caracteristica a celor rai, crestinul nu are de ce sa se teama atata vreme cat face binele. (binenteles atunci cand guvernul unei tari este, in mod deschis, impotriva lui Cristos, trebuie aplicat principiul din Fapte 5:29). Nu este treaba Bisericii sa poarte sabia ci a autoritatilor, treba Bisericii este sa aiba o buna marturie inaintea tuturor. Dumnezeu a stability doar trei institutii pe pamant : Familia (Gen.2); Bisrica (Fapte 2) si Autoritatea omeneasca (Gen.9). Intre functiile acestor trei institutii trebuie sa fie armonie, cand ele se interfereaza apar probleme si confuzii.

II. Din indemnul constiintei (13:5-7)

Frica este probabil cel mai slab dintre argumentele supunerii crestine, o constiinta sensibilizata de Duhul Sfant este un argument mult mai puternic. Crestinul trebuie sa fie atent la soapta Duhului si atunci cand gresim constiinta noastra ne condamna imediat. Exista totusi si oameni care au o constiinta rea si pacatoasa. Crestinul este chemat sa aiba intotdeuna un "cuget bun" (1Tim.1:5). A nu asculta de indemnurile cugetului in mod constant duce la o constiinta pervertita (Tit 1:15), la o insemnare cu "fierul rosu" in cuget (1Timotei 4:2) si in final la pierderea cugetului bun care este echivalent cu caderea de la credinta (1Tim.1:19). Pavel ne atrage atentia asupre importantei platirii taxelor catre statul caruia ii sunt datorate si a respectarii celor care sunt in autoritate. (vezi 1Petru 2:17).

III. Din cauza dragostei (13:8-10)

Acum Pavel largeste cercul si include nu numai pe cei in autoritate dar si pe cei in mijlocul carora ne traim viata de fiecare zi, aproapele nostru. De retinut este faptul ca, termenul " aproapele nostru" nu are nimic de a face cu familia din care facem parte sau strada pe care locuim. In Luca 10:29, invatatorul Legii il intreaba pe Domnul Isus " Cine este aproapele meu " dar Domnul intoarce intrebarea si prin pilda samariteanului milostiv (Luca 10:30-36) il intreba " Care dintre acestia trei...a dat dovada ca este aproapele celui ce cazuse intre talhari ?". Problema nu este "cine este aproapele meu?" ci mai degraba "cui as putea fi un bun ajutor pentru slava lui Cristos?". Aici nu mai este o chestiune de lege ci una de dragoste si aceasta este ceea ce-l framnata pe apostol .
Crestinul nu numai ca traieste sub autoritatea legii tarii incare traieste, dar el traieste sub autoritatea unei legi mult mai inalte in calitate de cetatean al cerului : legea dragostei. De fapt dragostea este implinirea legii pentru ca o inima in care salasluieste dragostea ne oblige sa ascultam de ceea ce ne cere legea. Sotul nu munceste toata ziua pentru ca este obligat de lege sa-si intretina famila, face aceasta din cauza ca-si iubeste familia. Acolo unde este dragoste nu este crima, necinste, jaf, sau alte lucrurri asemanatoare. De retinut este faptul ca apostolul nu pomeneste nimic despre sabat, legea sabatului era parte din legea ceremoniala iudaica si nu se aplica Neamurilor sau Bisericii. Noua dintre cele zece porunci sunt repetate in epistole pentru a fi tinute de crestini, insa porunca cu privire la tinerea sabatului nu este repetata.

IV. Din pricina Mantuitorului (13:11-14)

Dintre toate cele patru motive puse inaintea noastre de Pavel acesta este cel mai important. "Mantuirea este mai aproape" se refera la faptul ca aratarea lui Cristos pentru biserica sa este mai aproape acum ca niciodata. Prin cuvantul "mantuire" Pavel intelege plinatatea binecuvantarilor pe care le aduce cu sine revenirea Domnului : un trup nou si o casa noua in cer cu El.
Crestinii sunt fii ai luminii si nu ai intunericului de aceea ei trebuie sa fie tot timpul treji, traind ca unii care au vazut lumina Evangheliei (2Cor. cap.4) si sa nu fie gasiti "in pacat" la revenirea lui Cristos.
Pavel reda aici un numar de pacate, pacate care nici nu ar trebui sa fie pomenite intre sfinti. Chefurile, betiile si imoralitatea merg mana in mana si rezulta in final in certuri si invidii. Cate caminuri nu au fost destramate de flagelul alcoolului si imoralitatii! Versetul 14 ne da o dubla responsabilitate: una pozitiva: sa ne imbracam cu Cristos – adica El sa fie Domn al vietii noastre in fiecare zi, si una negativa : sa nu purtam grija de fire – adica sa ne ferim de tot ceea ce ne-ar putea ispiti sa pacatuim. Desi si crestinii gresesc, este gresit pentru un crestin sa " planuiasca sa pacatuiasca". Atunci cand David a ramas acasa in timp ce ostirea lui Israel era la lupta el nu facea altceva decat facea "aranjamente" pantru pacat. In lumina apropiatei reveniri a lui Cristos avem responsabilitatea sa ne traim viata in curatie si sfintenie.
Zilele din urma vor fi marcate printr-o inmultire a faradelegii (vezi 2Tim. 3 si 1Ioan 3:4) si va fi din ce in ce mai greu pentru crestin sa-si pastreze viata si marturia neantinata, autoritatea umana va fi din ce in ce mai corupta si va culmina cu aparitia pe scena politica si religioasa a lumii a aceluia pe care Biblia il numeste "omul pacatului" care va lansa o sistem satanic de opresie a adevarului. O analiza atenta a 2Timotei 3:12 – 4:5 ne arata ceea ce Dumnezeu asteapta de la noi in aceste zile din urma.

Stefan Tohatan
[email protected]