Epistola catre Romani - Capitolul X

CAPITOLUL 10

In acest capitol Pavel explica cum a ajuns Israelul in conditia spirituala in care este in prezent ca natiune.

I. Motivatiile respingerii (10:1-13)

Cuvantul cheie in acest capitol este "neprihanire". Israelul cauta neprihanirea insa a incercat sa o obtina pe o cale gresita. Fariseul descris in Matei 23:15 este un model ideal in a arata cum isi cheltuiau energia in a-si asigura o stare dupa voia lui Dumnezeu, dar faptele lor erau motivate de nestinta. La fel actioneaza si multimea de oameni care se cred "religiosi" crezand ca Dumnezeu ii va accepta datorita faptelor lor "bune".
Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste despre doua feluri de neprihaniri : una a "faptelor" si care vine in urma implinirii Legii; si una a "credintei" care este darul lui Dumnezeu pentru toti care cred in Fiul Sau. Evreii nu au putut sa accepte neprihanirea prin credinta, mandria lor rasiala si religioasa i-a impins la o respingere a acesteia si o continuare intr-o religie a orbirii spirituale. L-au respins pe Cristos si s-au alipit de Lege, nevrand sa inteleaga ca tocmai Legea aceasta era un indrumator spre Cristos si ca pe cruce, la Calavar, Cristos a devenit implinirea Legii. Din acel moment Legea lui Moise nu mai este baza de pe care Dumnezeu se descopera omenirii, pentru ca cea mai desavarsita descoperire a fost facuta prin crucea pe care Cristos murea pentru lumea intreaga. Neprihanirea prin fapte este descrisa de Tora in Levitic 18:5; Neprihanirea prin credinta este si ea descrisa de aceeasi Tora in Deutoronom 30:12-14.
Pasajul din Deutoronom este folosit ca sa arate ca, pentru cel pacatos, Cuvantul lui Dumnezeu este aproape so tot la fel de la indemana este si Cristosul care poate sa-l mantuiasca. Versetele 6-8 sunt o buna dovada a intelegerii pe care Pavel a primit-o asupra relatiei dintre V.T. si N.T. In Deut. 30:11-14, Moise atrage atentia asupre neascultarii Cuvantului lui Dumnezeu. Una dintre obiectii se referea la perioada robiei cand Legea era departe de ei (Deut. 30:1-5), Moise le aduce aminte ca nu aveau nevoie ca sa urce lacer, nici sa coboare in adanc pentru a gasi Cuvantul, acesta era pe buzele lor si in inimile lor. Pavel face aplicatie la Cristos, Cuvantul intrupat (Ioan1:1) si arata ca Israel nu mai avea nevoie sa-L coboare pe Cristos din cer, nici sa se coboare in Adanc ca sa scoale pe Cristos din morti, pentru ca Cuvantul mantuirii era la indemana lor sa-l creada si sa fie mantuiti. Mantuire vine in urma marturisirii pe Isus ca Domn si a credintei din inima ca El a inviat din morti. Credinta din inima este manifestata vizibil prin marturisirea cu gura. Cand pacatosul Il primeste pe Cristos prin credinta si Il marturiseste in mod deschis, public, aceasta dovedeste credinta sa, iar el primeste darul neprihanirii.
In v. 11, Pavel citeaza din nou Isaia 28:16 : " Oricine crede in El nu va fi dat de rusine". Evreii urau acest cuvant "oricine" pentru ca ei credeau ca doar ei sunt poporul ales, dar in v.13 Pavel accentueaza cu un citat din Ioel 2: 32 si spune "oricine va chema numele Domnului va fi mantuit" – nu numai cei din Israel !




II. Remediul respingerii (10:14-17)
Planul este expus dupa cum urmeaza:
1. Propovaduitorii sunt trimisi
2. Ei vestesc Cuvantul
3. Pacatosii aud Evanghelia
4. Cred in Evanghelie
5. Isi pun increderea in Cristos
6. Sunt mantuiti
Argumentul este unul simplu, pacatosul nu poate sa fie mantuit decat prin Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca "credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Cristos.(v. 17). In v 15, Pavel face referire la Isaia 52:7, un verset care isi va avea implinirea in ziua cand imparatia lui Israel va fi restabilita, ce bucurie va avea Israel la auzirea vestii ca Mesia domneste! Pavel extinde acest verset si il aplica si la Evanghelia pacii ( o pace cu Dumnezeu dar, in acelasi timp, pace intre Iudei si neamuri, vezi Ef. 2:13-17). Aceste cuvinte din Romani 10:14-15 sunt folosite adesea ca motivatie pentru misiune, aplicatia este cat se poate de valida, insa intelesul initial este evanghelizarea lui Israel. Dar, si intr-un caz si in celalalt, inaintea ochilor lui Dumnezeu, picioarele celor ce duc Vestea Buna a Evangheliei sunt numite "frumoase".

III. Rezultatul respingerii (10: 18-21)

Rezultatul respingerii lui Israel este de fapt primirea Neamurilor, si Dumnezeu si-a intors privirile dinspre ei inspre noi ca sa_si cute un popor care sa fie al Lui (Fapte 15). Dar pana si aceasta nu ar fi trebuit sa fie o surpriza pentru iudeul care cunoaste Legea, pentru ca in Deut. 32:21, Dumnezeu le promite ca se va folosi de un alt popor pentru a le provoca gelozia, iar in Isaia 65: 1-2, El le spune dinainte ca Israel ve fi neascultator, si ca Neamurile Il vor gasi pe Dumnezeu si mantuirea Sa.
De notat este faptul ca desi V.T. promitea mantuirea Neamurilor, nicaieri nu gasim scris ca Neamurile si Israel vor fi impreuna beneficiare ale acestei mantuiri si ca in Cristos nu va mai fi nici o deosebire intre cei doi. V.T. promitea o mantuire a Neamurilor prin ridicarea lui Israel si restabilirea imparatiei lui David. Dar Israel a falimentat. Si atunci
s-a intamplat ceea ce spune versetul din cap.9:11 si cap.11:11, prin alunecarea lui Israel s-a facut cu putinta primirea Neamurilor. Dumnezeu a inchis tota lumea sub pacat, atat nemuri cat si Iudei, ca sa poata sa aiba mila de toti prin harul aratat la Calvar (11:32).
Versetul 21 se aplica si astazi; Dumnezeu Isi intinde mainile catre un popor aflat in orbire spirituala si necredinta (2cor. 3:15-4:6 ; Rom. 11:25) in acelasi fel cum o face si cu Neamurile. Fara indoiala ca situatia actuala este temporara " pana va intra numarul deplin al Neamurilor" si atunci, printr-o trezire nationala "tot Israelul va fi mantuit" (11:25-26), si in loc sa-I judecam pe evrei pentru neceredinta lor, ar trebiu sa-I multumim lui Dumnezeu ca prin impietrirea lor Cuvantul a ajuns pana la noi, si prin alunecarea lor mantuirea a fost data si Neamurilor.
Inainte de a incheia acest capitol, sa notam cateva puncte practice:
1. A obtine mantuirea nu este greu: " Oricine cheama Numele Domnului va fi mantuit"(v.11)
2. Evanghelizarea este de o importanta covarsitoare. Credinta care conduce pe om la Cristos se capata prin auzurea Cuvantului.
3. Sunt numai doua feluri de religii in lume: una care invata o neprihanire prin eforturi omenesti si una care invata o neprihanire care se capata prin credinta. Nimeni nu poate sa ajunga la neprihanire prin eforturile sale si oricine poate sa beneficieze de darul harului lui Dumnezeu.


Stefan Tohatan
[email protected]