Epistola catre Romani - Capitolul V

CAPITOLUL 5


Acest capitol trateaza pe larg ceea ce Pavel doar enunteaza in ultimul verset al cap 4 : Indreptatirea. Numai o urmarire atenta a argumentarii apostolului ne poate da o oarecare intelegere a acestei taine : Neprihanirea prin credinta.

I. Binecuvantarile ce decurg din Neprihanire (5:1-11)

Sa retinem ca, Indreptatirea este actul prin care Dumnezeu declara, pe pacatosul care crede, neprihanit in Cristos. Este o neprihanire socotita noua, pusa in contul nostru. Sfintirea, este neprihanirea practica, facuta vizibila in si prin vietile noastre de Duhul Sfant. Indreptatirea este statutul nostru in fata lui Dumnezeu, Sfintirea este imaginea acestui statut in fata oamenilor in viata de zi cu zi. Indreptatirea este un act unic care nu se schimba, Sfintirea este un process, in cotinua schimbare. Sa trecem in revista binecuvantarile ce decurg din faptul ca suntem socotiti neprihaniti:

A. Avem pace (v1)

A fost o vreme cand eram vrasmasi ai lui Dumnezeu (v.10), dar acum, in Cristos avem pace cu Dumnezeu. Aceasta inseamna ca problema pacatului nostru a fost rezolvata, odata pentru totdeauna, prin Sangele lui Cristos. Dumnezeu este de-acum Tatal nostru si nu Judecatorul nostru.

B. Avem acces la Dumnezeu (v.2a)

Inainte de mantuire eram in Adam, condamnati, departe de fata lui Dumnezeu, dar acum, in Cristos, am fost apropiati, facuti desavarsiti si putem intra in prezenta Lui. (Evrei 10:19-25)

C. Avem nadejde (v.2b)

In traudcere literala " Ne laudam in nadejdea slavei lui Dumnezeu". Efeseni 2:11-12 ne spune ca cel nemantuit este fara nadejde. Noi nu ne putem lauda cu faptele bune, care sa aduca mantuirea (Ef. 2:8-9) dar, ne putem lauda cu minunata mantuire pe care Dumnezeu ne-a dat-o prin Cristos.

D. Avem incredere (v.3-4)

" ne bucuram chiar si in necazuri". Adevaratul credincios, nu numai ca are speranta pentru viitor, dar este plin de incredere chiar si cand trece prin felurite incercari ale vietii. O eventuala formula a vietii de credinta ar suna cam asa: Necazuri + Cristos =Rabdare;
Rabdare + Cristos = Biruinta; Biruinta + Cristos = Nadejde. De mentionat este faptul ca noi nu ne bucuram de necazuri ci ne bucuram in acestea, pentru ca nu suntem singuri prin ele. Se recomanda o comparatie cu Matei 13:21; 1Tes. 1:4-6; si Iacov 1:3 in jos.

E. Experimentam dragostea lui Dumnezeu. (v.5-11)

Dragostea lui Dumnezeu este turnata in noi si peste noi de catre Duhul Sfant. Dumnezeu Si-a descoperit dragostea Sa la cruce, unde Cristos a murit pentru cei pacatosi, fara Dumnezeu, ba chiar, vrajmasi ai lui Dumnezeu, dovedind astfel ca, in Har, dragostea nu are limite. Argumentul lui Pavel este urmatorul: daca Dumnezeu a facut toate aceste lucruri marete pentru noi pe vremea cand eram dusmanii Sai, cu cat mai mult isi va arata dragostea fata de noi acum, cand suntem copiii Sai. Noi suntem mantuiti prin moartea lui Cristos ( v. 9) dar, in acelasi timp, suntem mantuiti si prin viata Lui (v.10) facand vizibila "puterea invierii Lui" (Flilipeni 3:10) in viata noastra. Am primit impacarea prin D-l Isus (v.11), iar acum experimentam dragostea lui Dumnezeu in vietile noastre.

II. Baza Neprihanirii noastre. (5:12-21)

In aceasta complexa parte a epistolei, Pavel explica faptul ca toti oamenii sunt sub pacat; si cum se face ca moartea unui singur Om poate sa-i faca pe pacatosi neprihaniti in fata lui Dumnezeu.
De remarcat este mai inatii repetitia cuvantului "Unul, unuia, unul singur" pe care il regasim de 10 ori intre v. 12-19, deasemenea cuvantului "a domni, a stapani" in v.14,17, 21. Gandul cheie al apostolului este ca atunci cand Dumnezeu priveste spre rasa umana, El nu vede decat doi oameni – Adam si Cristos. Orice fiinta umana se regaseste, fie in Adam, si in consecinta pierdut, fie in Cristos, si mantuit; nu exista cale de mijloc. Versetul 14 ne lasa sa intelegem ca Adam este o imagine a lui Cristos, el devine cel dintai Adam pe cand Cristos este ultimul Adam (1 Cor. 15:45).
Daca ar fi sa-I punem in antiteza pe cei doi:
1. Primul Adam a fost facut din pamant, Ultimul Adam, Cristos a venit din cer (1Cor. 15:47)
2. Primul Adam a fost facut imparat peste vechea creatie (Gen. 1:26-27), ultimul Adam este Imparat si Preot peste noua zidire (2Cor.5:17)
3. Primul Adam a fost incercat in gradina Eden si nu a ascultat, Ultimul Adam a fost incercat in pustie si a biruit, ier apoi intr-o alta gradina, Ghetsimani Si-a supus voia Lui voiei Tatalui.
4. Nescultarea Primului Adam a adus peste rasa umana pacat, condamnare si moarte, ascultarea Ultimului Adam a adus neprihanire, mantuire, si viata tuturor celor ce cred in El.
5. Prin Primul Adam pacatul si moartea au domnit peste lume (v.14,17,21) prin Ultimul Adam stapanirea a fost data Harului mantuitor (v.21) si celor ce cred (v.17).

V.T. este "cartea neamurilor lui Adam" (Gen. 5:1-2) si se incheie cu cuvantul "blestem" (Maleahi 4:6). N.T. este "cartea Neamului lui Isus Cristos" (Mat. 1:1) si se incheie cu cuvintele "nimic vrednic de blestem" (Apoc. 22:3) si "harul Domnului" (Apoc.22:21). Paradisul pierdut de Primul Adam in cartea Genesei, este recastigat si restaurant de Ultimul Adam, in Apocalipsa.
Ceea ce Pavel ne invata aici este unitatea rasei umane; cand el spune in v. 12 ca "toti au pacatuit" de fapt el arata ca noi toti am pacatuit, in Adam, atunci cand el a pacatuit, vinovatia lui s-a transmis asupra tuturor. Noi suntem identificati cu el ca si "cap" al rasei umane, si pacatul lui devine pacatul nostru, moartea lui devine moartea noastra. Argumentarea lui continua si spune (v.12-14): Stim ca un om moare daca nu asculta de legea lui Dumnezeu, dar, de la Adam si pana la Moise, nu a fost Legea, si totusi oamenii au murit ! Stim ca Adam a calcat porunca si de aceea a murit, dar generatiile de dupa el, pana la Moise, nu au avut o asemenea porunca si totusi au murit. Insemneaza deci ca moartea a survenit din alta cauza, si aceasta cauza este pacatul lui Adam. Toti cati sunt nascuti "in Adam" poarta pacatul si condamnarea lui. Dar in Harul Sau, Dumnezeu ne-a pus la dispozitie un alt Adam, un alt "cap" care prin viata si moartea Sa a desfacut legaturile Primului Adam, generate de neascultare.
In continuare Pavel da cateva contraste:
V. 15-16 – Contrastul dintre Greseala si Dar: Greseala lui Adam a atras dupa ea condamnare si moarte, pe cand darul fara plata al Harului lui Dumnezeu a adus neprihanire si viata.
V.17- Contrastul dintre Moarte si Viata: Moartea a domnit peste toti datorita lui Adam, dar acum, cei ce cred, domnesc in viata ( la timpul present) prin Cristos si au o viata din belsug.
V. 18 – Contrastul dintre Condamnare si Indreptatire: Pacatul lui Adam a atras o condamnare la moarte pentru toti cei nascuti din el, moartea lui Cristos ne pune intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu. Adam s-a ascuns de Dumnezeu, prin Cristos avem intrare sloboda la Tatal.
V. 19- Contrastul dintre nescultare si ascultare: Neascultarea lui Adam ne-a facut pe toti pacatosi; ascultarea lui Cristos ne-a facut neprihaniti.
V. 20 – Contrastul dintre Lege si Har: Dumnezeu nu a dat Legea pentru ca omul sa fie mantuit prin ea, ci mai degraba pentru a scoate la iveala pacatul; Harul abundent al lui Dumnezeu a implinit cerinta Legii, in Moartea lui Cristos, iar prin Invierea Sa, a adus ceea ce Legea nu era in stare: Mantuire din pacat.
Intrebarea care se pune acum este : " Sunt eu in Cristos?" ori "Sunt inca in Adam?" Daca sunt inca "in Adam", atunci pacatul si moartea stapanesc peste viata mea si sunt inca sub pedeapsa, dar daca prin Har sunt "in Cristos", atunci eu sunt slobod si pacatul nu mai are nici o putere asupra vietii mele, ba mai mult eu sunt chemat sa stapanesc impreuna cu Cristos.

Stefan Tohatan, M Th
[email protected]