Epistola catre Romani - Capitolul I

CAPITOLUL 1

I. Saluturi (1:1-7)

Toate cele 13 epistole ale lui Pavel incep cu numele apostolului. Era un obicei comun al acelor timpuri ca o scrisoare sa inceapa prin prezentarea autorului si a saluturilor in loc ca acestea sa fie la sfarsit asa cum se procedeaza astazi. Pavel se prezinta ca fiind rob si apostol a lui Isus Cristos chemat prin harul lui Dumnezeu (v.5) si pus deoparte pentru aceasta minunata slujba. (face referire la Fapte 13:1-3)
Imediat apoi afirma ca misiunea lui este legata de Evanghelie, pe care o numeste "Evanghelia lui Dumnezeu" (v.1); "Evanghelia Fiului Sau" (v.9) si "Evanghelia lui Cristos" (v.16). El continua si spune ca aceasta Veste Buna nu contine ceva nou, proaspat inventat, ci este ceea ce Dumnezeu fagaduise mai dinainte inca din V.T. privind venirea lui Cristos, moartea si invierea Lui. Prin conectarea Evangheliei la V.T. Pavel nu face altceva decat sa trezeasca interesul credinciosilor dintre evrei care vor citi epistola sa.
Aceasta Evanghelie Il priveste pe Cristos : dupa trup din samanta lui David (v.3), dar dovedit ca este Fiul lui Dumnezeu prin invierea din morti (v.4). Aceasta pune bazele umanitatii si in acelasi timp divinitatii lui Cristos (Omul – Dumnezeu) care singur poate fi Mijlocitorul nostru. Care este scopul acestei Evanghelii care l-a costat pe Cristos insasi viata Sa ? Versetul 5 ne spune : ca sa aducem toate Neamurile la ascultarea credintei. Cand o persoana crede cu adevarat in Cristosul inviat, aceasta credinta genereaza ascultarea de El.
In versetele 6 si 7 Pavel isi descrie destinatarii, sfintii din Roma. Si ei sunt chemati insa nu sa fie apostoli ci sa fie sfinti. Remarcati ca un sfant este un credincios viu in Isus Cristos. Numai Dumnezeu poate sa transforme un pacatos intr-un sfant ! Deasemenea ei sunt prea iubiti de Dumnezeu cu toate ca locuiesc intr-un oras plin de nelegiuire ca Roma! Ce minunat sa stim ca Dumnezeu ne numeste "prea iubiti" la fel cum L-a numit pe insusi Fiul Sau in Matei 3:17 !
Deci in aceasta scurta introducere Pavel identifica:
a. scriitorul - el insusi
b. destinatarii - sfintii din Roma (si nu cei necredinciosi)
c. tema epistolei - Cristos si Evanghelia Mantuirii.


II. Explicatii (1:8-17)

Pavel da, in cele ce urmeaza, o indoita explicatie in ceea ce priveste:
a. de ce scrie epistola (v. 8-15)
b. ce contine epistola (v. 16-17)

De multa vreme Pavel a vrut sa viziteze sfintii din Roma. Marturia lor se imprastiase prin tot Imperiul Roman (v.8, vezi si 1Tes. 1:5-10) si apostolul avea o vie dorinta sa-i viziteze pentru mai multe motive:
a. ca sa-i intareasca in credinta v.11
b. ca sa fie imbarbatati laolata prin credinta ce le era comuna v.12
c. ca sa culeaga vreun rod printre ei ca si printre celelalte neamuri v.13

Este de mentionat ca Pavel este mesagerul ales de Dumnezeu pentru Neamuri si in aceasta calitate, cu siguranta ca isi dorea foarte mult sa isi exercite misiunea in cel mai mare oras al vremii si capitala a Imperiului Roman. El explica in continuare ca a fost impiedecat, insa nu de satan, asa cum a spune in 1 Tes. 2:18, ci de datoria pe care el o are si fata de Greci si fata de Barbari. Acum insa, cand lucrarea sa era stabilita printre acestia, era gata sa vina la Roma. De remarcat sunt cele trei motivatii ale vietii lui Pavel in v. 14-16; "...sunt dator... am dorinta...nu mi-a rusine.." Intr-adevar, un model de urmat pentru fiecare.
In versaetele 16 si 17 gasim tema intregii epistole: Evanghelia lui Cristos descopera neprihanirea lui Dumnezeu, care se capata prin credinta, la indemana tuturor, nu numai a Iudeilor, pentru ca cel neprihanit traieste prin credinta.

III. Acuzatii (1:18-32)

Incepem acum prima sectiune a epistolei si anume cea care se ocupa de problema pacatului (1:18 – 3:20- vezi schita cartii) In versetele urmatoare, Apostolul explica cum omenirea a ajuns in starea deplorabila si intunecoasa in care se afla si cum mania lui Dumnezeu se descopera impotriva lor.
Iata cateva trepte pe care omenirea le-a coborat de-a lungul istoriei :

A. L-au cunoscut pe Dumnezeu v.18-20

Dumnezeu S-a descoperit pe Sine, atat "in ei ", prin intermediul constiintei, cat si "lor" prin intermediul creatiei. Contrar opiniei generale, omul nu a inceput in ignoranta si a evoluat gradual spre inteligenta; ci a inceput printr-o descoperire stralucita a intelepciunii si puterii lui Dumnezeu, careia au ales sa-i intoarca spatele, iar consecintele le traim pana in ziua de astazi. Dumnezeu se descopre pe El insusi inca din creatie, asa ca cei care nu au auzit mesajul Evangheliei, nu au nici o scuza. In cap.2 vom dezvolta acest subiect precum si felul in care Dumnezeu va judeca acesti oameni.

B. Nu L-au proslavit ca Dumnezeu v. 21-23

Gandirea desarta si fara pricepere, dintotdeauna l-a indepartat pe om de adevar si l-a adancit din ce in ce mai mult in minciuna. Intotdeauna, indiferenta duce la ingratitudine, iar aceasta rezulta in idolatrie. Lumea venereaza astazi filozofii greci si romani si cuvintele lor au mai multa greutate in ochii lor decat Cuvantul lui Dumnezeu, dar Ap. Pavel numeste aceste filozofii "gandiri desarte" si "vremuri de nestiinta"(Fapte 17:30), iar urmatorul pas este idolatrie, inchinarea la faptura ( inclusive omul) in locul Creatorului.




C. Au schimbat adevarul lui Dumnezeu v.24-25

Acest cuvant "schimbat", ar putea fi citit si "inlocuit", pentru ca ,de fapt, aceasta s-a si intamplat; omul a inlocuit adevarul lui Dumnezeu cu minciuna diavolului! Care este aceasta minciuna? Sa te inchini creaturii, in locul Creatorului; sa te inchini la om, in loc de Dumnezeu; sa te inchini la obiecte, in locul lui Cristos. Satan, L-a ispitit si pe D-l Isus sa faca acelasi lucru (Matei 4:8-11). De remarcat este ca, in Romani 1:18 oamenii "au inabusit adevarul", iar in v.25 "au schimbat adevarul" in minciuna! Adevarul, crezut si ascultat, ne face slobozi (Ioan 8:31-32); adevarul, respins si schimbat, ne face robi.

D. Au respins cunoasterea de Dumnezeu v. 26-32

Acesti oameni au inceput in cunoasterea lui Dumnezeu (v.19-21) si a judecatii Sale impotriva pacatului (v.32), dar, treptat, au ajuns sa respinga orice cunostinta de Dumnezeu.
Este deprimant sa vezi rezultatele pracrice ale acestui declin spiritual. Miscarea evolutionista, ar vrea sa ne faca sa credem ca, omul a evoluat, dintr-o fiinta ignoranta si primitive, la "minunata faptura" care este astazi. Pavel vine si spune exact opusul, si anume ca, omul a inceput ca si coroana creatiunii lui Dumnezeu si s-a transformat intr-un animal.
De notat sunt cele trei judecati ale lui Dumnezeu:
1. Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei si idolatriei v. 24-25
2. Dumnezeu i-a lasat prada unor patimi scarboase v.26-27
3. Dumnezeu i-a lasat prada mintii lor blestemate v. 28 in jos

Dumnezeu i-a abandonat! Aceasta este descoperirea maniei lui Dumnezeu (v.18). Pacatele descrise aici, sunt prea scarboase ca sa le definim sau sa le discutam, si cu toate acestea, sunt practicate la scena deschisa in societatea noastra. Oamenii stiu ca pacatul va fi judecat, si cu toate acestea, gasesc placere in el. Si, ca ei, am fost si unii dintre noi, dar Dumnezeu ne-a eliberat prin Evanghelie. "Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare" 2Corinteni 9:15

Stefan Tohatan, M Th
[email protected]