Dumnezeu controlează cataclismele naturale

Din cauza cutremurelor de pământ și din cauza la tsunami, în Japonia, în prima jumătate a lunii martie, în anul 2011, numărul victemelor a crescut până la 27.000 de oameni. Și este evident că nu este ultima cifră, căci numărul celor, care au suferit, putea să se mărească. Unii au murit, alții au dispărut fără veste, iar a treia categorie, au rămas fără casă. Ascultând noutățile despre această tragedie mare, unii ajung la concluzia, că este pedeapsa Lui Dumnezeu, ei cred că Dumnezeu i-a pedepsit astfel pe oameni. Dar de ce Dumnezeu a permis să aibă loc aceasta – nu ne este dat să cunoaștem. Este evident un lucru: Dumnezeu controlează cutremurul. Desigur, probabil altora le este mai ușor să accepte învățătura rabinului Kushnir, cu privire la aceea că, această acțiune este puterea naturii, a unor puteri, care sunt oarbe din punct de vedere moral, care există după legile proprii. De ce să-I atribui Lui Dumnezeu acest haos și aceste suferințe?

Dar Însuși Dumnezeu vorbește despre legătura Lui cu aceste evenimente. „Eu sunt Domnul, şi nu este altul. Eu întocmesc lumina şi fac întunericul, Eu dau propăşirea şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.” (Isaia 45:6,7) În conformitate cu Scriptura putem să zicem: Dumnezeu controlează natura, fenomenele ei. Dumnezeu Își asumă responsabilitatea pentru primejdiile cauzate. Ba mai mult: El în mod deschis afirmă că El – Domnul și nu este altul! Este foarte greu să accepți acest adevăr, când vezi, cum oamenii ajung sub ruinele caselor, sau mai rău, tu însuși treci prin așa ceva. Dar în Biblie este scris anume ceea ce trebuie să fie scris, ci nu ceea ce ne-am dori să auzim. Este foarte clar: nu înțelegem, de ce Dumnezeu trimite necazul anume asupra acestui oraș, ci nu asupra altuia. Înțelegem: „El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:45) Dar, de asemenea trebuie să primim, că El face cutremurele și tsunami. Dumnezeu controlează totul! Iar El are scopurile Sale: „Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului... El zice zăpezii: ‘Cazi pe pământ!’Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi... Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari. Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori; mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit. Îi face să pară ca o nuia
cu care loveşte pământul sau ca un semn al dragostei Lui... ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu! (Iov 37:2-3,6, 10-14). Indiferent de felul cum sunt cutremurele, tsunami, zăpada, ploaia – slabe, sau dezastruoase – nu trebuie să privim la aceasta, ca la ceva ce a avut loc la întâmplare, și nu trebuie să ne socotim „jertfe nenorocite” ale fenomenelor naturii. Dumnezeu a creat universul, și de asemenea nu a plecat, El nu a lăsat ca universul să trăiască după legile lui. Dumnezeu nu a plecat nicăieri, El nu a încetat să aibă grijă de creația Sa. Fără îndoială: El i-a dat naturii legi, în conformitate cu care acționează fenomenele naturii. Dar aceste legi sunt în conformitate cu voia Sa suverană. Anume mâna Lui Dumnezeu controlează vremea de afară. Dumnezeu întotdeauna o controlează, ci nu doar în anumite cazuri. „La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui.” (Ieremia 10:13)

Deci, ce trebuie să pricepem din cele spuse mai sus:

1. Biblia zice, că Dumnezeu controlează toate fenomenele naturii. Cutremurul distrugător, și vântul blând de primăvară – lucrările Lui Dumnezeu. El – Domnul naturii: „Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11);

2. Dacă Domnul va voi, niciodată nu vei deveni jertfa vreunui fenomen a naturii. Domnul decide, dacă vei avea de suferit în urma vreunui cataclism natural, sau nu. În orice situație trebuie să ne învățăm să vedem mâna Cea Atotputernică și Iubitoare a Lui Dumnezeu. „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” (Matei 10:29-31)

3. Încetează să te plângi pe timpul de afară, și nu accepta obiceiurile rele ale oamenilor din jur, dar învață-te să-I mulțumești Lui Dumnezeu pentru ea. Zilnic, Dumnezeu, ne dă așa o vreme, pe care o socoate cea mai potrivită pentru creația Sa. Uneori timpul de afară slujește în calitate de un instrument pentru pedepse (Amos 4:7-9), dar mai des, prin ea, Domnul arată cum poartă de grijă creației sale. „Mulțumiți pentru toate lucrurile” (1 Tes. 5:18);

4. Mulți creștini se întreabă: de ce atât de multe fenomene dezastruoase și groaznice au loc în lume? De ce Dumnezeu permite aceasta? - ne întrebăm. - De ce Dumnezeu permite ca din cauza cataclismelor naturale să moară copii nevinovați? Nu este ceva groaznic, să ne punem astfel de întrebări. Foarte important – să-L respectăm într-un mod deosebit pe Dumnezeu, dar să nu-L răsturnăm de pe tronul Său, și să nu-L învinuim. Ține minte, că El este absolut suveran. „Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.” (Apocalipsa 16:9)

„Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!” (Ieremia 14:22)

Rugăciunea fiecărui dintre noi să fie: Mărețe și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeul Cel Preaînalt! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împăratul Sfinților! Cine nu se va teme de Tine, Doamne, și cine nu va proslăvi numele Tău? Căci Tu unicul ești sfânt. În numele atotputernic a Domnului Iisus Hristos. Amin.

În anumite cazuri, cataclismele naturale sunt o încercare a credinței! Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie (să le întâlnești cu pâine și cu sare) când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov 1:2-4)