Dragostea care disciplinează

''Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s-a potolit... Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui''

(Iona 1:15; 2:1)

Prorocul Iona, fugind de chemarea, pe care i-a dat-o Dumnezeu, a fost aruncat de corăbieri peste bord, în marea înfuriată. Mai târziu Iona a recunoscut, că Dumnezeu a cârmuit acțiunile corăbierilor, căci Dumnezeu a dorit să-l smerească pe prorocul nesupus.

''Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine. '' (Iona 2:3)

Perioadele foarte neplăcute (''adâncul mării'' și ''pântecele peștelui mare'') ne apropie de Dumnezeu. Căci înainte de a ajunge în această criză, Iona n-a dorit să se roage Domnului. Dar acum el recunoaște suveranitatea Lui Dumnezeu, grija Lui și recunoaște în rugăciune ''din adâncul mării'' dependența lui de voia Lui Dumnezeu.

Când ești într-o criză din cauza că nu te-ai supus Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu te pedepsește și te educă, trebuie să-L cinstești pe Dumnezeu și trebuie să-ți repari viața ta de rugăciune. Căci, când Dumnezeu educă, mustră, îndreaptă pe copiii Lui, intenția inimii Lui este dragostea față de copiii Lui! La proverbele Lui Solomon așa este zis: ''Căci Domnul mustră (o altă traducere: educă sever) pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte! '' (Proverbe 3:12)

Dacă ai păcătuit și treci acum prin consecința păcatului tău, ce se schimbă în felul cum Îl cinstești pe Dumnezeu ''din punctul de vedere al adâncului mării''?

Ce vei face cu motivul nenorocirii tale? Vei ignora, și vei ''lupta cu puterile tale cu valurile groaznice'', sau te vei supune Lui Dumnezeu, Care are putere asupra acestor valuri și îți dorește binele?

- Doamne! Recunosc puterea Ta asupra oamenilor și asupra furtunilor de pe mare, asupra valurilor și asupra adâncurilor, care împlinesc scopurile Tale. Învață-mă să privesc la aceea, care ''mă aruncă în mare'', la întristările (întristare - ceva, care împovărează duhul) și necazurile din viața mea, nu ca la un rău absolut, nu ca la un blestem din partea Ta, dar ca la măsura Ta de educație, ca un Tată, pentru creșterea mea duhovnicească! Căci Cuvântul Tău învață: ''Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. '' (Evrei 12:6) Îți mulțumesc pentru dragostea Ta, care disciplinează, pentru aceste lecții, care zdrobesc duhul și smeresc, și pentru aceea, că nu renunți la sluga Ta neglijentă (Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător)! Doresc să-mi schimb starea din interior înaintea Ta! Cred, că dacă mă voi ruga ''din adâncul mării'', aceasta nu va împiedica rugăciunea mea să ajungă la tronul Tău, și aceasta nu va împiedica să primesc convingerea că voi fi izbăvit(ă)! În numele Lui Iisus Hristos te rog. Amin.

''Fiule, nu dispreţui (o altă traducere: ia în serios mustrarea Domnului) mustrarea Domnului şi nu te mâhni (o altă traducere: nu te înfuria din cauza pedepselor Lui) de pedepsele Lui! Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

(Proverbe 3:11-12)