text Predici scrise

Dorinţa de a vedea pe Isus

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Olga Bucaciuc

“Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus când a ajuns la locul acela Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: “Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: “A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului şi I-a zis: “Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Isus i-a zis: “Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca cap.19:1-10).

Zacheu, un om bogat, mai marele vameşilor, auzind despre Domnul Isus, despre faima şi popularitatea Lui, a dorit şi el să-L vadă pe Domnul. Căci Domnul Hristos venit pe pământ nu era un om oarecare ci, datorită personalităţii Sale, a învăţăturii şi a faptelor Sale bune, atrăgea foarte mult norod, care venea după El. În această povestire ce a avut loc sunt prezentate nişte adevăruri de o importanţă vitală pentru orice om păcătos. Zacheu, un om păcătos ca noi toţi, a dorit sincer să vadă şi să cunoască pe Domnul Isus. Domnul Isus Hristos era la lucru aici pe pământ pentru mântuirea şi salvarea celor păcătoşi. Domnul este şi de data aceasta în mijlocul norodului, asaltat de mulţi oameni pe care i-a ajutat în multe feluri, căci sărăcia şi nevoile lor erau foarte mari, dar cea mai mare nevoie a lor era nevoia de mântuire şi de salvare pentru viaţa veşnică. Zacheu reprezintă pe acele persoane care doresc sincer să-L cunoască pe Domnul Isus Hristos, o dorinţă sinceră şi după voia lui Dumnezeu. Domnul cheamă la El sufletele obosite şi dornice de mântuire (Matei cap.11:28). La această dorinţă Domnul Isus răspunde, vine în întâmpinarea ei şi mai mult decât s-ar fi aşteptat cineva El este oaspete de onoare în casa lui Zacheu şi la masa lui. Dumnezeu cunoaşte gândurile şi dorinţele din inima omului.

Zacheu îşi dă seama cine este Domnul Isus Hristos cu adevărat şi-L recunoaşte ca pe Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul său. Plin de bucuria mântuirii, Zacheu, a hotărât să se pocăiască, să se despartă de ce era trecător şi păcătos până atunci pentru el şi să-şi îndrepte viaţa şi nu oricum: se angajează înaintea Domnului să facă nişte reforme radicale îndreptând ceea ce el până atunci făcuse rău. El a avut pentru Domnul o inimă deschisă pe care i-a predat-o imediat Lui. Domnul a lucrat la mintea şi la inima lui, încât acesta era dispus să facă totul pentru Domnul şi pentru mântuirea şi salvarea sa veşnică. Domnul Isus garantează mântuirea şi salvarea a lui Zacheu, ca răspuns al dorinţei din inima sa şi pentru că a fost dispus să deschidă uşa Domnului pentru a-L primi în viaţa sa.

Unii din popor cârteau împotriva Domnului pentru că a intrat să găzduiască la un păcătos. Aceştia erau acei farisei lipsiţi de dragoste şi care nu au înţeles sau au refuzat să înţeleagă lucrarea de mântuire a Domnului Hristos. Dumnezeu doreşte salvarea oricărui păcătos, mai ales când acesta Îl caută, recunoaşte pe Domnul Isus Hristos şi doreşte să se pocăiască pentru a fi mântuit.

Şi astăzi Domnul nostru Isus Hristos încă mai este în căutarea sufletelor pierdute. Încă mai există timp de har şi de mântuire pentru orice suflet robit de păcat. Jertfa Lui de la Calvar este îndestulătoare, plătind pentru păcatele întregii lumi. Numai că acesta jertfă măreaţă a Domnului are putere şi este de ajutor pentru iertare şi pentru moştenirea vieţii veşnice doar pentru acele suflete care doresc să-L cunoască pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal care-L invită în casa lor, în inima lor. Numai acele suflete care-şi dau interesul de a cunoaşte şi de a-L găsi pe Domnul se vor bucura de mântuirea Lui. “Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul...” (Ieremia cap. 29:13-14). Mântuirea oferită de Domnul Isus este pentru acele suflete care deschid uşa Domnului şi-L invită în inima lor, în viaţa lor, în casa lor ca pe cel mai onorat oaspete. “Iată Eu stau la uşa şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc. Cap.3:20).

La acele suflete unde Domnul a fost căutat, găsit şi primit în inimă lor, prin Duhul Sfânt, El va rămâne pentru totdeauna. O astfel de inimă curăţită de tot ce a fost rău a devenit templul Duhului Sfânt. Dacă dorim mântuirea şi viaţa veşnică este strict necesar să dorim să cunoaştem pe Dumnezeu Tatăl, pe Domnul Isus Hristos, Mântuitorul şi pe Duhul Sfânt. Pentru fiecare zi a vieţii dăruită de Dumnezeu să avem acest gând şi această dorinţa înălţate prin rugăciune: să invităm pe Domnul Isus Hristos în inimă şi în viaţa noastră. Dorinţa să-L avem pe Domnul ca Lumină, sfătuitor şi ocrotire. Avem stricta nevoie de un aşa ajutor care este cel mai preţios şi cel mai bun – Domnul Isus Hristos în viaţa noastră zilnică. Domnul, cu multă dragoste şi milă, va răspunde dorinţei şi invitaţiei noastre şi va veni la noi personal, cei care dorim întâlnirea cu El şi mântuirea Sa. Ne va dărui Duhul Său cel Sfânt pentru a ne fi lumină şi călăuza şi pentru a ne pecetlui pentru Împărăţia Sa.

Adevăratul creştin va dori în permanenţă pe Domnul Isus Hristos. Dorinţele lui se manifestă prin gânduri şi rugăciuni făcute cu credinţă. Va dori ca inima să-i fie umplută cu prezenţa Duhului Sfânt şi sa se lase călăuzit de El pentru o viaţă de sfinţenie. Adevăratul creştin şi copil al Domnului are o dorinţă arzătoare de a se întâlni cu Domnul Isus Hristos la revenirea Sa în slavă. Are credinţă în Cuvântul Evangheliei şi în făgăduinţele Sale.

Întrebarea pe care să ne-o punem fiecare: “Cât de tare dorim prezenţa Domnului Isus Hristos în inima noastră şi pentru viaţa noastră?”

Este posibil să nu preţuim suficient darurile lui Dumnezeu pentru mântuire. Suntem atenţionaţi de Domnul Isus în Matei cap.6:33: “Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Interesul ce trebuie să-l avem pentru trăirea în neprihănire şi pentru intrarea în Împărăţia Sa cea veşnică să fie pe primul loc în căutările noastre. S-ar putea să iubim mai mult viaţa aceasta trecătoare cu toată agoniseala ei decât viaţa veşnică ce ne este promisă. Dorinţa pentru mântuire şi pentru trăirea în neprihănire trebuie să fie mai mare şi mai presus decât altă dorinţă ce aparţine interesului acestei vieţi.

Zacheu şi-a dat seama de imensa valoare a mântuirii şi a vieţii veşnice, încât a fost hotărât şi dispus să se despartă de averea sa trecătoare pentru mântuirea ce i-a oferit-o Domnul Isus Hristos. Zacheu preţuieşte mai mult făgăduinţele veşnice decât ce este trecător.

“Doamne Isuse, Mântuitorul nostru, te rog ajută mântuirii noastre, să ne putem despărţi de tot ce este trecător în viaţa noastră şi să Te avem pe Tine oaspete de onoare în inimă pentru totdeauna.” Amin

1. Ia-mă Doamne în slujba Ta

Şi tot în slujbă Ta mă ţine,

Să n-am nimic în asta lume

Decât, Doamne, numai pe Ţine.

2. Ia-mi mâinile şi a lor lucrare

Picioarele şi a lor umblare.

Ia-mi inima din pieptul meu

Şi o curată de orice rău.

3. Ia-mi gura şi a ei vorbire

Să nu mai fie spre pieire.

Ia-mi ochii şi privirea lor

Să-L văd pe-al meu Mântuitor.