Sfințirea gândurilor

Sfințirea gândurilor

Filipeni 2:1-7

„Deci, dacă este vreo îndemnare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină, și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând.

Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși.

Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele altora.

Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus:

El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.”

Gândurile omului sunt foarte multe și se nasc din grijuri, din îngrijorări, din dorințele pe care le are fiecare individ în parte, din așteptările pe care le are de la viață, de la parteneri, de la oamenii din jurul lui.

De asemenea gândurile omului se nasc și în urma comportării sau ale acțiunilor celor din jur.

Omul se gândește și se întreabă de multe ori: Oare ce o vrea să facă? Sau oare ce o vrea să spună?

Și se frământă în așternutul patului, se „perpelește” ziua și noaptea, pentru că gândurile nu-i dau pace.

Dar cele mai multe și mai dăunătoare gânduri vin de la cel rău.

Nu există om pe pământul acesta, care să nu gândească, să nu-și pregătească măcar la nivelul gândurilor viața, acțiunile, lucrurile, întâlnirile.

Chiar și dincolo de viața aceasta trecătoare, oamenii își fac fel de fel de gânduri.

În Eclesiastul 3:11, Cuvântul Sfânt spune că „Dumnezeu a pus în inima omului chiar și gândul veșniciei... ”

Apostolul Pavel inspirat de Duhul Sfânt, ne încurajează și ne îndeamnă să lăsăm gândurile noastre prelucrate, sau influențate de către Domnul Isus, Mântuitorul.

Versetul 5 „Să aveți în voi gândul acesta care era și în Cristos Isus... ”

Ceea ce înseamnă că noi trebuie să ne lăsăm călăuziți de către Isus, inclusiv la nivelul gândurilor.

Dar înainte de a ne sfătui în sensul acesta, Pavel se dă pe sine ca exemplu personal, spunându-ne că, s-a dezbrăcat de sine însuși și asemenea lui Cristos, a luat chip de rob.

Acum, zice apostolul: „Trăiesc, dar nu nai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine.”

Lucrul acesta înseamnă a fi rob a lui Cristos, să nu te mai vezi stăpân pe ființa ta, ci să-L lași pe Isus să-ți conducă viața.

Faptele mele, gândurile mele, dorințele firii mele nu mai sunt în viața mea, pentru că Isus le-a schimbat după gândul Său.

De fapt aceasta înseamnă să ai gândul lui Cristos, sau să-ți sfințești gândurile și anume, să-L lași pe El să te conducă în tot adevărul.

Pentru că în toate cazurile, gândurile lui Cristos sunt în opoziție cu gândurile noastre.

Gândul Domnului era la cât de jos poate să coboare pentru salvarea omului din robia morții, sau până la ce nivel poate să se smerească înaintea făpturii mâinilor Sale.

El a coborât din slava cerească, într-un grajd cu măgăruși.

Omul se gândește întotdeauna, cât de mult poate să se urce pe o scară a valorilor, în ce vilă, sau în care palat să locuiască.

Gândurile omului sunt îndreptate spre înavuțire și spre acumulări de averi.

Gândul Domnului Isus este să se facă sărac, pentru ca oricine să poată ajunge la El.

Gândul omului este să se știe despre el, mai ales despre ceea ce a realizat în viață să se afirme în mijlocul fraților săi.

Gândul lui Isus este să nu se știe despre ceea ce face. El a săvârșit toate semnele și minunile fără spectacol și fără faimă de Sine.

Orbului din Betsaida pe care L-a vindecat, îi spune: „Să nu intri în sat, și nici să nu spui cuiva în sat.” Marcu 8:26.

Gândul omului este să se facă cunoscut prin conturile de socializare.

Gândul lui Isus este să facă un loc în cer tuturor celor care vor crede în El.

Gândul omului, este să atragă atenția asupra sa prin orice mijloace.

Gândul Domnului este se smerească și să treacă neobservat. Luca 4:30 „Dar Isus a trecut din mijlocul lor, și a plecat de acolo.”

Măcar că avea tot dreptul să se facă remarcat, măcar că avea dreptul să fie mereu în centrul atenției, El S-a smerit, a coborât nespus de mult, pentru ca după moartea Sa să se urce în locurile cele mai de sus, la dreapta lui Dumnezeu.

În 1 Samuel 15:7 citim cuvintele acestea, adresate de către Domnul Dumnezeu: „Când erai mic în ochii tăi... ” îi spune Dumnezeu lui Saul, puteam să Îmi proslăvesc Numele și puteam să fac prin tine o lucrare mare.

Dar acum, pentru că te-ai ridicat în ochii tăi și M-ai nesocotit pe Mine, te lepăd de la fața Mea.”

Dumnezeu nu lucrează cu oameni semeți.

Nu lucrează cu oameni care se înalță pe ei înșiși.

Dumnezeu lucrează cu oameni smeriți, ascultători, cu oameni care au în permanență mintea și gândurile conectate la cer.

Domnul Dumnezeu să ne ajute!