Despre răspunsurile la rugăciuni

"Căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm." (Romani 8:26)

Cele mai mari neînţelegeri în viaţa noastră de creştini, sunt legate de răspunsurile la rugăciuni. Se întâmplă aşa, că ne rugăm cu răbdare, dar Tatăl nostru Ceresc ne pune în aşa împrejurări, în care răbdarea noastră este pusă la încercare până la limite, căci "necazul aduce răbdare." (Romani 5:3)

Îl rugăm, ca să ne supunem Lui, dar El trimite suferinţe, căci prin suferinţe obţinem abilitatea de a asculta.

Ne rugăm, ca El să ne izbăvească de egoism, dar Dumnezeu ne dă oportunităţi, în care trebuie să ne jertfim, pentru ca să căutăm folosul celorlalţi, şi să ne învăţăm să ne punem sufletele pentru fraţii noştri.

Îl rugăm să ne dea putere şi smerenie, dar vine îngerul diavolului, şi ne chinuie, iar răul pe care ni l-a făcut, ne face să ne smerim în cenuşă, şi să-L rugăm pe Dumnezeu, ca să ne izbăvească de la el.

Îl rugăm: "Doamne înmulţeşte-ne credinţa," şi deodată mijloacele noastre financiare îşi fac aripi şi zboară; deodată copii se îmbolnăvesc grav; sjujitorul se dovedeşte a fi neglijent, risipitor, şi nu-şi îndeplineşte responsabilităţile la timpul potrivit; sau o încercare nemaipomenită vine în vieţile noastre, pentru care este nevoie de o credinţă tare, pe care nu am manifestat-o în trecut.

Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea o inimă smerită, ca a Mielului; şi iată El ne dă o slujire smerită, sau ne pune într-o situaţie, în care oamenii ne batjocoresc, şi nu avem voie să cârtim şi nu avem voie să răspundem la fel, pentru ca să nu răspundem la rău cu rău; căci "ca un miel pe care-l duci la măcelărie... n-a deschis gura." (Isaia 53:7)

Îl rugăm să ne izbăvească de iritare, şi deodată năvăleşte o furtună reală de ispite, care ne provoacă să ne irităm. Căutăm linişte, dar nervii noştri se agită, şi nu vine pacea, pe care ne-o dorim: pentru ca rugându-ne Domnului, să înţelegem, că liniştea, pe care ne-o dăruieşte, nimeni şi nimic nu poate s-o tulbure.

Îl rugăm pe Domnul să ne înmulţească dragostea: iar ca răspuns El ne trimite suferinţe: în calea noastră întâlnim oameni, care se comportă urât, care ne calcă pe nervi şi ne batjocoresc prin comportamentul lor, care nu este bine gândit: căci dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, nu se gândeşte la rău, nu se irită. Dragostea suferă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, şi niciodată nu va înceta. Căutăm, ca Hristos să se vadă în noi, iar El ne răspunde: "Iată, te-am pus în cuptor... " (Isaia 48:10) "Îţi va suferi inima şi îţi vor fi mâinile destul de tari în zilele când voi lucra împotriva ta?" (Ezechiel 22:14)

Pentru ca să avem pace, şi biruinţă, trebuie să ne învăţăm să primim toate lucrurile ca din mâna Domnului; orice împrejurare: încercări, sau lipsuri, pe care le-a trimis El, Tatăl nostru iubitor; să trăim în ceruri, mai presus de nori, în prezenţa Tronului Lui Dumnezeu, şi să privim de sus în jos la tot ce ne înconjoară, ca la lucruri, pe care le-a hotărât Tatăl nostru iubitor. (Letti Kauman)

Traducere: Repalov Veaceslav