Despre întristare și har

Cuvântul grecesc pentru întristare este thlipsis, care înseamnă „a zdrobi sau a stoarce”. În textul 2 Corinteni 1:8 este tradus necaz. De obicei, cuvântul se referă la suferința provocată de circumstanțele exterioare. Întristare sau necaz poate fi orice lucru, sau situație, care ne împovărează duhul. În 2 Corinteni 1:8, Pavel spune că necazul de care au avut parte i-a apăsat peste măsură de mult și aproape că a depășit capacitatea lor de a-l îndura.

2 Corinteni 1:8-9

„În adevăr, fraților, nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul, care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață.

Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu, Care învie morții.”

Harul (dar nemeritat, favoare, îndurare) Domnului ne împuternicește pe noi (cei, care avem Duhul Sfânt), în mod supranatural, cu o putere, care este tot timpul suficientă pentru a învinge slăbiciunile noastre. Prin harul Său, noi primim putere să facem ceea ce nu putem face noi înșine. Pentru aceasta, trebuie să ne recunoaștem slăbiciunea, să ne supunem Lui Dumnezeu, și să ne punem încrederea în El.