De ce nu trebuie să ne plângem pe vremea amară din viaţă

Recunoaştem, că oameniii au dreptul deplin să administreze bunurile lor, aşa cum au decis, dar cu atât mai mult Dumnezeu, Căruia Îi aparţine totul!

Gândeşte-te, că toate binecuvântările pământeşti din viaţa ta, de la început au aparţinut Lui Dumnezeu, şi întotdeauna vor aparţinea în primul rând Lui Dumnezeu, şi doar apoi ţie. Când îţi dăruieşte felurite plăceri pământeşti, Dumnezeu nu renunţă la dreptul Său de proprietar asupra lor. ''Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! '' (1 Cronici 29:11)

Tot ce Dumnezeu a luat de la tine, într-un moment, El ţi le-a dăruit: ''şi a zis Iov: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului! '' (Iov 1:21) Putem să ne bucurăm de ceea, ce Dumnezeu ne-a trimis, Dumnezeu are dreptul suveran să dăruiască şi să ia, ceea ce ne-a dăruit.

Fără acceptarea acestor adevăruri, omul ''Îl va ameninţa cu pumnul'' pe Dumnezeu, în inimă se va înfuria pe Dumnezeu, învinuindu-L pe nedrept. Omul Lui Dumnezeu nu se va purta aşa. După ce a pierdut copiii, averea, slujile, poziţia în societate, sănătatea, prietenii, inima lui Iov, care a suferit foarte mult, a rămas deschisă, închinată înaintea suveranităţii şi bunătăţii Lui Dumnezeu, în lucrarea Lui de providienţă. ''Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: ‘Ce faci?’'' (Iov 9:12) Când ne plângem pe evenimentele vieţii, atunci, ne răsculăm împotriva Lui Dumnezeu, şi aducem asupra noastră necazul, nenorocirea: ''Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pământului! Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: ‘Ce faci?’ şi lucrarea ta zice ea despre tine: ‘El n-are mâini’? '' (Isaia 45:9) În pustiu copiii lui Israel, nu s-au mulţumit cu mâncarea, pe care Dumnezeu le-a dat-o, măcar că era pâine cerească. Ei s-au răsculat împotriva Lui Dumnezeu, iar El a răspuns cu o mânie foarte puternică la ''pumnii lor strânşi''. Vaietele, cârtirile, regretele lor: ''De ce am părăsit Egiptul? '' Dumnezeu a perceput aceasta, ca o răscoală împotriva Lui, ca o respingere a lucrărilor providienţei Lui: ''... n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt? '' (Numeri 11:20)

Prietenilor, păziţi-vă inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii, şi nu fiţi nemulţumitori de soarta voastră, fiţi recunoscători Domnului pentru soarta, pe care v-a dat-o!

Fii gata să primeşti ca dar, tot ce-ţi va da Dumnezeu, şi aceasta să te descrie pe tine. ''A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! '' (1 Cronici 29:11). ''Binecuvântat fie Numele Domnului'' (Iov 1:21). Bunătatea, mila Lui Dumnezeu este cu mult mai mare, întrece pierderile, nenorocirile, necazurile noastre!

Plângerile Lui Ieremia 3:21-26

Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!
„Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.
Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Rugăciunea fiecărui dintre noi să fie:

• Doamne! ''Se epuizează'' averea noastră, dispar prietenii noştri, sănătatea noastră... , dar nu se epuizează bunătatea TA faţă de noi. Din cauza la bunătatea TA n-am dispărut. Primim cu mâna deschisă toate evenimentele vieţii noastre, ca ceva trimis de Tine, Creatorul nostru, spre binele nostru. Chiar dacă nu cunoaştem gândurile Tale şi căile Tale, din cauza că sunt atât de înalte, vom nădăjdui în Tine, în bunătatea TA, în mila Ta, în credincioşia TA faţă de noi. Vom căuta Faţa TA şi vom aştepta cu răbdare izbăvirea din partea Ta. În numele Domnului Iisus Hristos. Amin.

Chiar şi atunci, când ţi se pare că nu există scăpare, Dumnezeu îţi va da putere să treci peste toate şi îţi va da biruinţă!