De ce Dumnezeu ne încearcă?

"10 Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule,

ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
11 Ne-ai adus în laţ
şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
12 Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre,
am trecut prin foc şi prin apă,
dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.” (Psalmul 66:10-12)

De la început autorul psalmului își aduce aminte despre lucrurile acele minunate, pe care Dumnezeu le-a făcut pentru Israel. Cum El a prefăcut în uscat calea prin Marea Roșie. Iar când israeliții, după 40 de ani, au ajuns la râul Iordan, ei de asemenea, l-au putut trece ca pe uscat. Cum se bucura atunci poporul lui Israel!

De asemenea cântărețul de psalmi ne aduce aminte, cu privire la felul, cum Dumnezeu lucra la inima poporului Său. Dumnezeu l-a curățit, precum se curăță argintul de zgură, sub influența temperaturii înalte, în cuptorul aprins. Această transformare, nu era ușoară pentru oameni. Ei au fost prinși în laț, fără ca să dorească aceasta (i-a prins în laț). Ei au fost făcuți robi, și erau impuși să lucreze ca niște robi (ne-ai pus o grea povară pe coapse). Au fost călcați în cap de cei nelegiuiți (Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre). Au fost în pericole de moarte (am trecut prin foc şi prin apă). Și la urma urmei, Dumnezeu i-a eliberat, i-a dat ceea, ce ei foarte mult își doreau. Fiind curățiți, ei au fost pregătiți să intre în pământul, pe care Dumnezeu i l-a promis.

Deseori, ne dorim, ca Dumnezeu să ne izbăvească într-un chip minunat, de la obstacolele, care sunt în cale, spre ceea ce El ne-a promis. Dorim ca Dumnezeu „să usuce în fața noastră apele mării,” să facă o cale prin „răul Iordan, când era plin cu apă.” Dorim ca Dumnezeu să schimbe împrejurările noastre, dar El nu dorește să facă aceasta, fără ca să lucreze la inimile noastre, care au o foarte mare nevoie de curățire!

Noi nu întotdeauna suntem gata pentru aceasta, deoarece ne vedem mai buni, decât suntem în realitate. Noi nu vedem, câtă „zgură mai există în inimile noastre.” Dar această „zgură” o vede Dumnezeu! Pe Cel Care prelucrează inimile, Îl interesează calitatea relației noastre cu El, cât de curate sunt inimile noastre, și cât de sincere sunt rugăciunile noastre.

Înțelegând prioritatea Lui Dumnezeu, autorul acestui psalm spune: „18 Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Domnul.
19 Dar Dumnezeu m-a ascultat,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu,
care nu mi-a lepădat rugăciunea
şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!” (Psalmul 66:18-20)

Dumnezeu primește rugăciunea celor curați la inimă, și nu îndepărtează bunătatea Lui! Dumnezeu “i-a scos”!

De aceea, ca bogăția bunătății Lui să fie disponibilă pentru mine și tine, Dumnezeu „ne va trece prin cuptor” și ne va curăți, trecându-ne, vorbind la figurat „prin laț, prin foc, prin apă, ne va pune o grea povară pe coapse.” După „ce ne va topi,” ne va duce la libertate, la locul belșugului.

Dumnezeu ne dă greutăți în viață, deoarece ne iubește, și ne poartă de grijă, și din cauza că dorește să ne dăruiască pe deplin din bunătățile Lui!

Domnul să nu-ți lepede rugăciunea și să nu depărteze bunătatea Lui de la Tine! (Psalmul 66:20) În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule... ” (Psalmul 51:10)