Dacă ești gata să renunți

În ochii Lui Dumnezeu, Iov a fost un bărbat neprihănit. Totuși, el a trecut prin vremuri, când a dorit să renunțe: „... suferinţa îmi înăduşe suspinele.” (Iov 23:2)

Nevoia lui a crescut dintr-o contradicție teribilă. În inima lui, Iov era convins, că Dumnezeu cunoștea în ce situație se afla, și că trebuia să-l încerce: „Dar El ştie ce cale am urmat... ” (Iov 23:10). Dar, indiferent de toate eforturile, el nu a putut să intre în prezența Lui Dumnezeu. El se plânge: „Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc: dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi” (Iov 23:8-9). Iov de parcă și-ar zice: „Știu că Dumnezeu undeva este, și mă vede pe mine în nevoia mea. El cunoaște tot ce fac, dar indiferent de toate eforturile mele, nu-L pot găsi. El se ascunde de mine.”

El suspină: „Dumnezeu mi-a tăiat inima (mi-a făcut inima slabă), Cel Atotputernic m-a umplut de groază” (Iov 23:16). De aceea, Iov așa s-a întristat, și așa s-a îngrozit, după părerea lui, Dumnezeu nu făcea ceva. „... să-Și îndrepte privirea spre mine” (Iov 23:6). “Mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi! Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună... ” (Iov 23:4-5) Iov cerea de la Dumnezeu: ori să-l izbăvească, și să facă ca toate lucrurile să se îmbunătățească, sau să-l omoare, dar să nu tacă: „De ce n-am fost nimicit mai înainte de vremea, când a venit acest întuneric al durerii, de ce nu m-a izbăvit de negura, în care sunt înfăşurat.” (Iov 23:17)

David strigă în nevoia sa: „Trezeşte-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie! Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

(Psalmul 44:23-24)

Să nu te mire prietene, că oamenii măreți a Lui Dumnezeu, trebuiau să îndure așa lupte, probabil, prin care treci în viața ta. Ți se pare că rugăciunile nu sunt ascultate. Ești disperat(ă) și strigi după ajutor, dar pare că Dumnezeu nu te aude. Citești Biblia, te rogi, te stărui să faci bine, să-i ajuți pe ceilalți, dar indiferent de toate acestea, de multe ori te simți gol, și neîmplinit(ă). Îndoiala ta crește, iar satana îți șoptește: „Nimic nu se face. Credința ta nu poate să influențeze ceva. Indiferent de lacrimile tale, de rugăciunile tale, și de încrederea ta, nimic nu se schimbă. Trec lunile, și anii, iar dorințele și speranțele tale, încă rămân neîmplinite, iar rugăciunile rămân fără răspunsuri. Acum destul! Renunță!” Fiecare creștin odată (sau nu doar o singură dată), trece printr-o situație, în care pare că nu există scăpare, trece prin vremuri, când lupta și ispitele par a fi peste puterile lui, iar el sau ea se simte fără putere și obosit(ă)... Unde este ajutorul?

Nu dispera, totuși ajutorul va veni! Apostolul Iacov a zis: „Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare (plin de milă și receptiv).” (Iacov 5:11)

Ține minte, că credința, pe care au chinuit-o și au torturat-o îndoielile, și care le-a învins, indiferent de toate, nădăjduind în bogăția milei și îndurării Lui Dumnezeu – este mult mai puternică, decât acea credință, care niciodată nu s-a plâns și nu i-a pus întrebări Lui Dumnezeu!

Să te binecuvânteze Dumnezeu, ca să înduri și să birui toate valurile de îndoială, de întristări și de nenorociri, și să ieși din ele cu o credință mult mai tare! Fie ca focul credinței tale să nu se stingă: „Da, mă va ucide: totuși voi nădăjdui” (Iov 13:15). „Chiar acum martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.” (Iov 16:19) “Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ” (Iov 19:25).

În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

“Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?” (Iov 17:3)