Cu ce ne hrănim?

„OMUL NU SE HRĂNEȘTE NUMAI CU PÂINE“

Călătorul a ajuns într-un platou întins. E foarte însetat. Unde ar putea găsi apa atât de necesară? Cantitatea de apă ce iese afară din organism prin transpirație trebuie înlocuită cu aceeași cantitate de apă. DE UNDE?
Nu departe e un lac. Dar apa nu e curată; e stătută. E tentat să bea căci, altfel, nu ar mai rezista căldurii. Dar nu poate servi din ea.
Cum să bea apă impură? Nu se poate! Continuînd călătoria dă peste o baltă....uscată? Nu, nu e uscată, se vede puțină apă rămasă, apă urât mirositoare. Organismul cere, dar cum să bea astfel de apă? Nu se poate! Abia după timp îndelungat găsește izvorul mult dorit. Apă limpede, rece. Setea e potolită.
Oricât ne-ar chinui setea nu bem din apa care ar dăuna sănătății noastre; oricât ne-ar chinui foamea nu servim din hrană care ar dăuna sănătății.
CE FACEM CÂND E VORBA DE SUFLET? Avem noi grijă să evităm ceea ce e nociv? Avem noi grijă de suflet cum avem grijă de trup?
În lumea în care trăim există atâtea impurități. Imoralitatea e considerată în multe cercuri ca virtute. Cu ce ne alimentăm? Care e sursa? Cât timp petrecem studiind Scriptura și cât timp petrecem pe Facebook? Din care surse alimentăm lăuntrul?
Nu pot să nu-mi amintesc despre hermină. Animal mic, alb. IUBEȘTE culoarea albă a blanei. Sau mai bine zis iubește puritatea. Nu poate să vadă o pată pe blana ei care e foarte scumpă. Vânătorii știu detaliul acesta și o ademenesc spre o mlaștină. Ar putea să scape fugind prin mlaștină. Dar ea nu poate suporta noroi pe trupul ei imaculat. De aceea se lasă capturată, deci își dă viața de dragul purității.
Cu ce ne alimentăm? Cât iubim puritatea? La Proverbe 4: 23 găsim aceste cuvinte: „Păzește-ți inima mai mult decît orice, căci din ea ies izvoarele vieții.“ Dacă nu am păzi-o ar însemna să nu ne pese cu ce o alimentăm. Sper că ne pasă!  Ce dăm de mîncare la copilașii de un an? Mâncare adecvată. Dacă o dăm la timpul potrivit și în cantitatea potrivită când copilul este dus la medic pentru control totul este ok. Ce dăm de mîncare la un câine? Nici nu ne trece prin gând să-i dăm ceva care ar cauza moartea.  Ce dăm de mîncare sufletului? Dacă e cazul să schimbăm meniul, haideți să-l schimbăm! Să-i dăm mai multă cântare, mai multă rugăciune, mai multă meditație, mai mult studiu biblic, mai multă poezie etc. Oricum, suntem restanți în această privință.
DE CE SIMȚIM USCĂCIUNE, STAGNARE, LIPSĂ DE PROGRES ÎN VIAȚA DE CREDINȚĂ?

1. Ne alimentăm din alte izvoare

2. A scăzut pasiunea pentru Cuvânt

3. A intervenit nepăsarea

4. S-a răcit dragostea și devotamentul.

5. Când ne vorbește Dumnezeu acordăm puțină atenție.

CARE E SOLUȚIA?
Există în limba engleză o expresie: „We are what we eat“(Suntem ceea ce mâncăm) Fie ca aceste rânduri scrise în pauze la servici pe iphone să fie un nou prilej de cercetare. Să însetăm mai mult pentru neprihănire. Să nu uităm că-i ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu.
Cum își va ține tânărul curată cărarea? E intrebarea din cel mai lung psalm. Cred că nu greșim dacă formulăm intrebarea în felul acesta: cum își va ține credinciosul curată cărarea? Răspunsul e clar, e același: CUVÂNTUL. Să servim din EL, să ne săturăm din EL!

George Cronici/11 august, 2015