Categorie: Predici scrise
Scopul lui Pavel, în Coloseni, este să-L proslăvească pe Cristos, înălţându-L înaintea cititorilor săi, mai presus de toate lucrurile, la statutul pe care Acesta Îl are în univers. Ca plinătate a Dumnezeirii, El este Chipul Dumnezeului nevăzut, mijlocitorul creaţiei cât şi Capul Bisericii.
Pentru astăzi, aş dori să privim la Cristos ca mijlocitor al creaţiei. Textul de bază este Coloseni 1:15-17: ,,El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.” În aceste versete, apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, ne transmite câteva adevăruri foarte importante, legat de mandatul divin al lui Cristos, de mijlocitor al creaţiei. El este autorul creaţiei, autoritatea supremă peste ea, scopul pentru care aceasta a fost adusă în existenţă, susţinătorul ei cât şi restauratorul acesteia. Ca unii care suntem chemaţi să-L înălţăm pe Cristos, vă propun să medităm mai pe larg asupra acestor adevăruri cât şi asupra implicaţiilor practice care decurg din ele.
1. Cristos co-autorul creaţiei.
,,Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute… Toate au fost făcute prin El” La acest text putem adăuga Ioan1:3: ,, Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” Ca egal cu Tatăl, Fiul face lucrările Tatălui, dupăcum El Însuşi a mărturisit: ,,Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.” (Ioan 5:19-20) Dumnezeu Tatăl este creatorul tuturor lucrurilor. Dar El nu crează nimic de unul singur, ci toate lucrurile le face împreună cu Fiul Său. Dar întrebarea este, în ce fel conlucrează Tatăl cu Fiul la realizarea creaţiei. Conform textului biblic, cel mai simplu răspuns la această întrebare ar putea fi formulat astfel: Tatăl crează toate lucrurile prin Fiul Său. Cel mai clar text biblic în sensul acesta este 1 Corinteni 8:6: ,,totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care Sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.” Scriptura Îl prezintă pe Tatăl ca Cel de la care vin toate lucrurile, iar pe Fiul, ca Cel prin care sunt toate lucrurile. Tatăl este originatorul tuturor lucrurilor, iar Fiul este mijlocitorul tuturor lucrurilor. Tatăl a întocmit în detaliu întregul plan al creaţiei, cât şi al noii creaţii, dar acest plan a fost adus la îndeplinire prin Fiul. Tatăl face totul împreună cu Fiul din dragoste pentru Acesta, iar Fiul, tot din dragoste, se supune Tatălui împlinind planurile Sale.
Acest adevăr biblic are cel puţin două implicaţii:
În primul rând, faptul că Fiul este co-autor al creaţiei împreună cu Tatăl, spulberă orice suspiciuni cum că Cristos ar fi prima creatură a lui Dumnezeu, învăţătură propovăduită de către Martorii lui Iehova. Cristos nu poate fi prima creatură a lui Dumnezeu, deoarece El nu face parte din creaţie. Cristos este înafara şi deasupra creaţiei. El este creator, şi Creatorul nu se poate confunda cu creaţia Sa, dupăcum pictorul nu poate fi confundat cu pictura sa. Expresia: ,,Cel întâi născut din toată zidirea” are un alt sens decât cel atribuit de către Martorii lui Iehova, şi îl vom descoperi ceva mai târziu.
În al doilea rând, faptul că Fiul este co-autor al creaţiei împreună cu Tatăl, ne descoperă ceva despre relaţia pe care Dumnezeu doreşte să o aibă şi cu noi. Dupăcum Tatăl conlucrează cu Fiul Său, El vrea să conlucreze şi cu Fiii Săi, atât în ce priveşte actuala creaţie cât şi în ce priveşte noua creaţie. După ce Dumnezeu a creat pământul l-a dat pe mâna oamenilor ca să-l administreze. Unii, urmând exemplul lui Dumnezeu, au continuat să creeze: culturi, arte, civilizaţii care au rămas peste milenii, iar alţii, urmând exemplul lui satan, au început să distrugă ceea ce a creat Dumnezeu. Astăzi, după câteva mii de ani de la creaţie, vedem foarte bine ce a mai rămas din tot ce a făcut Dumnezeu. Păcatul omului a transformat pământul într-o planetă aproape cu neputinţă de locuit;… şi cine ştie ce ne mai aşteaptă în viitor? Se pare că nici nu este nevoie ca Dumnezeu să pună capăt existenţei acestei planete că este cine să o facă. În 2 Corinteni 6:1 Pavel se adresează credincioşilor ca unora care sunt chemaţi să lucreze împreună cu Dumnezeu. Ca fii ai lui Dumnezeu, suntem chemaţi să învăţăm să zidim. Tatăl zideşte, Fiul zideşte, şi copiii lui Dumnezeu trebuie să zidească. Diavolul, în schimb, este hoţul care nu vine decât să fure să junghie şi să prăpădească. Orice lucru atins de el se sparge. Copiii diavolului urmează cu stricteţe modelul tatălui lor. Există un test foarte simplu după care pot fi identificaţi copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului: ,,după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Mat.7:20), nu după religia sau teologia lor, nici măcar după credinţa lor, ci după roadele pe care credinţa le produce în ei. Dacă atunci când apar eu vine pacea, când îmi deschid gura ascultătorii sunt zidiţi, iar unde pun eu mâna toate se repară, atunci sunt copilul lui Dumnezeu. Însă, dacă atunci când apar eu apar şi scandalurile, când îmi deschid gura începe discordia, iar unde pun mâna totul se face ţăndări, sigur sunt copilul diavolului.
2. Cristos autoritatea supremă peste creaţie.
,,Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El…” Toate formele şi rangurile de autoritate din univers, începând cu cele pământeşti şi continuând cu cele cereşti, au fost create prin Cristos, iar El este deasupra tuturor acestora. De aceea El este numit în Scriptură: ,,Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor” (Apoc.17:14,19:16) În viziunea lui Ioan de pe insula Patmos, înaintea Mielului se închină cele patru făpturi vii, cei douăzeci şi patru de bătrâni, îngerii cât şi toate făpturile din cer de pe pământ şi de sub pământ. (Apoc.5: 8-14) În Filipeni 2, după ce Pavel prezintă smerenia lui Cristos afirmă: ,,De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Fil.2:9-11)
Acest fapt ne învaţă că trebuie să ne aliniem şi noi în urma făpturilor vii, a celor douăzeci şi patru de bătrâni, în urma îngerilor şi sfinţilor din cer şi de pe pământ, şi să-I aducem închinare şi ascultare Celui care este vrednic de acestea. Imaginea corectă pe care trebuie să o avem despre Isus, nu este aceea a ,,Pruncului culcat într-o iesle”, la care să ne gândim odată pe an, sau pentru cei mai religioşi, odată pe săptămână, nici măcar aceea a ,,făcătorului de minuni din Galileia”, la care să ne gândim doar când ne e foame sau suntem bolnavi, ci aceea a Împăratului Împăraţilor, ca în viziunea lui Ioan din Apocalipsa. Cristos este Cel de care trebuie să ne apropiem cu evlavie şi cu frică, şi Căruia trebuie să-i dăm ascultare necondiţionată, dupăcum Tatăl ne-a învăţat: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.” ( Lc.9:35)
3. Cristos scopul creaţiei.
,,Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El” În structura lăuntrică a tuturor lucrurilor, există un cod tainic care ar putea fi tradus în felul următor: ,,Făcut pentru Cristos” Ca urmare a acestui cod structural, fiecare lucru sau fiinţă îşi găseşte locul, rolul şi menirea atunci când este pus în slujba lui Cristos.
Lucrul acesta este valabil şi în ce priveşte fiinţele noastre. Ca parte a creaţiei, şi în structura noastră lăuntrică există acest cod tainic, în care sunt înscrise cuvintele: ,,Făcut pentru Cristos”. Dumnezeu ne-a creat în aşa fel încât să devenim fericiţi şi împliniţi doar atunci când spunem ca Pavel: ,,Căci pentru mine a trăi este Cristos” (Fil.1:21) Însă dacă spunem: căci pentru mine a trăi este plăcerea, averea, cariera, faima, confortul, sau orice altceva, consecinţa va fi nefericire, disperare, lipsă de sens. De ce este plină lumea de oameni cu probleme psihice? De ce sunt pline spitalele de nebuni? De ce atâţia oameni care au în viaţă tot ce le doreşte inima ajung să îşi pună capăt zilelor? Răspunsul este simplu: Am fost creaţi pentru Cristos. Când Cristos este Iubitul şi Mirele nostru, atunci trăim viaţa la maximă intensitate. Cînd Îl înlocuim cu orice altceva, totul se duce de râpă.
4. Cristos susţinătorul creaţiei.
,,El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.” Cristos nu este doar creatorul ci şi susţinătorul creaţiei. Creaţia nu este asemenea unui ceasornic, pe care ceasornicarul l-a creat, l-a tras şi apoi a plecat să-şi vadă de alte treburi. Creaţia are nevoie nemijlocită de autorul ei. Acolo unde este Cristos totul se leagă, prinde cheag şi se ţine laolaltă. Acolo unde lipseşte Cristos, totul se fărămiţează, se dezintegrează şi se împrăştie. Putem lua nenumărate exemple pentru a argumenta acest principiu. Să luăm de exemplu familia: O familie întemeiată fără Cristos, are toate şansele să se sfărâme la orice conflict, neânţelegere sau intervenţie a unei a treia persoane. Într-o astfel de familie nimic nu este sigur. Totul este imprevizibil. Ea trăieşte sub tirania lui Cupidon, zeul dragostei carnale, care leagă şi dezleagă dupăcum îi vine la socoteală. În schimb, o familie întemeiată pe Cristos, are resurse să supravieţuiască în ciuda tuturor atacurilor crunte şi furibunde, interne sau externe, care s-ar putea abate asupra ei. În Cristos nu există fatalitate, nici ursită, nici legări sau dezlegări, după placul unor vrăjitori mai mult sau mai puţin declaraţi, ci voie divină bună plăcută şi desăvârşită, protecţie şi siguranţă. În Coloseni există îndemnuri şi pentru viaţa de familie, iar familia care doreşte să fie de neânfrânt trebuie să le respecte. Conform cu Ioan 15:7, a rămâne în Cristos, înseamnă printre altele a rămâne în cuvintele Sale.
5. Cristos restauratorul creaţiei.
,,El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea.” Cel mai interesant lucru este faptul că încă înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a avut în vedere atât căderea cât şi restaurarea. Cristos nu este doar autorul creaţiei ci şi răscumpărătorul ei. Prin moartea şi învierea Sa, Cristos devine autorul noii creaţii, dupăcum spune tot Pavel în 2 Corinteni 5:17: ,,Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” El este Cel întâi născut din această nouă creaţie, capul de serie sau în limbaj tehnic, piesa de referinţă a începutului de lot. Ca unul care lucrez în producţie, la începutul unui lot de piese, trebuie să fac piesa de referinţă, după care vor fi confruntate toate celelalte. Toate piesele care urmează a fi produse, trebuie să fie identice cu piesa de referinţă. Fără a avea pretenţia că paralela este perfectă, expresia: ,,Cel întâi născut din toată zidirea”, semnifică faptul că Cristos este piesa de referinţă a noii creaţii. El este începutul de lot, sau pârga celor adormiţi, dupăcum spune tot Pavel, şi tot El este şi modelul a ceea ce trebuie să fim. Ideea că Cristos este începutul de lot cât şi modelul nostru, este foarte bine subliniată în Evrei 12:2: ,,Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Ideea că Cristos este Căpetenia ne vorbeşte de faptul că El este începutul de lot, sau capul de serie, iar ideea de Desăvârşire a credinţei ne vorbeşte că El este modelul pe care trebuie să-L urmăm. Noi trebuie să avem privirea aţintită la El aşa cum operatorul trebuie să urmărească piesa de referinţă.
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/