Categorie: predici scrise
Textul Biblic la slujba din această zi este din II Impărați cap 5 ;14.(S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit.)
Dorim în mod deosebit să analizăm aspectul credinței,avînd ca exemplu de credință fetița roabă din casa lui Naaman Sirianul,cît și atitudinea lui Naaman în fața ofertei ce i se făcuse,iar în paralel fiecare dintre noi putem verifica credința noastră, întrucît:
-și noi am primit credința.
-și noi suntem într-o țara străină ,într-un teren ostil.
-și noi avem datoria să proclamăm autoritatea Dumnezeului suveran în această lume dependentă de puterile întunericului.
Fetița roabă din casa lui Naaman:
-rămîne credincioasă,
-cunoștea aspectul Lucrării Domnului
-s-a smerit în slujba în care era
-nu răspunde cu rău ,la răul care i se face-(Oh ,dacă domnul meu…)
-caută să facă bine celui care-i făcuse rău-.(.proorocul l-ar tămădui de lepra lui..).
Naaman,căpetenia oștirii Împăratului Siriei
-era bolnav ,lepros
-încearcă pe cale diplomatică-(nu iți pune încrederea în cei mari ),
-încearcă cu bani,cu cadouri,.
-cu scrisori către împăratul pămîntesc -care iși rupe hainele,
Oamenii lui Dumnezeu văd diferit față de ceilalți-(Lasă-l să vină la mine,și va ști că este un prooroc în Israel)-Mai există astăzi prooroci ?,unii vor spune nu,alții vor spune ……Da eu spun că mai există.
Dumnezeu prin cuvintele lui Elisei,ne provoacă ca să avem credință-(Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat.)”
Necredința lui Naaman aduce cu sine în viața lui ,mînie,iar mînia nestăvilită aduce mîndrie-(„Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra.)
Necredința aduce refuzul ofertei -(Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.)
Manifestarea credintei aduce intotdeauna slava lui Dumnezeu-(Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel.)
Trăirile sufletești în relația Dumnezeu și Om ,au la bază credința și manifestările ei
“Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: Ridică-te și aruncă-te în mare,și dacă nu se va îndoi în inima lui,ci va crede că ce va zice se va face,va avea lucrul cerut.De aceea,vă spun că,orice lucru veți cere,cînd vă rugați,să credeți că l-ați și primit,și-l veți avea”(Marcu 11.23-24).
Din cuvintele Domnului Isus care ne spune că dacă am avea credință,am putea mișca munții, întelegem că credința este o forță deosebită ,forță ce o dețin toți aceia care primesc mîntuirea.
Atunci cînd dorim să ne informăm despre credință trebuie să abordăm Cuvîntul Evangheliei ,care în(Evrei 11.1) ne aduce în față definiția credinței:și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite,o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd”. Cuvîntul scripturii este cel care ne ilustrează mai multe mijloace prin care se poate ajunge la credință :
-prin auz -“Credința vine în urma auzirii”(Romani.10.17).
-prin privire-“Uită-te la noi”(Fapte.3.4).
-prin încredere
Analizînd cuvîntul credința ,observăm cuvîntul grecesc pentru “credință”are sensul de “a acorda cuiva credit”,a te încrede în cineva,ca și “a sta pe ceva”,a sta pe o temelie sigură.
Credința în viața noastră de copii ai lui Dumnezeu,apare la începutul vieții . Ea nu este o credulitate oarbă,lipsită de rațiune,Credința se bazează pe cunoașterea lui Dumnezeu revelată în Sfintele Scripturi.
Pornind de la aceasta putem spune că:
1. Este evidentă necesitatea credinței. Fară credință nu putem fi plăcuți lui Dumnezeu.(Evrei11.6)Ea este absolut necesară pentru mîntuire(izbăvire)(Ps.78.22;Evrei 3.19; Ioan 3.36). Cei care nu cred sunt condamnați.
2. Cuvîntul Scripturii ne oferă exemple de credință și de rezultate obținute .
Ea ne asigură că Dumnezeu va onora credința noastră cu făgăduințele Lui.
-Sutașul (Matei8.5-10;Luca 7.2-10)
-Femeia bolnavă de 12 ani (Matei9.20-22;Marcu 5.25-34)
-Cei doi orbi Mat.9.27-30)
-Femeia siro-feniciană (Mat.15.21-28;Marcu 7.24-29)
-Orbul Bartimeu(Marcu10.46-52;Luca18.35-43)
-Femeia păcătoasă (Luca7.36-50)
-Leprosul (Luca17.12-190
-Slujbașul împărătesc (Ioan 4.46-52)
-Ologul de la poarta Frumoasă (Fapte 3.2-16)
-Ologul Fapte 14.8-10)
-Avraam (Romani4.3;Gal.3.6,17; Iacov2.23)
3.Întreaga viață a creștinului este o viață de credință.
a/-Umblăm prin credință (2 Cor.5.7)
b/-Trăim prin credință (Gal.3.11)
Credința este veriga de legatură care unește pe credincioși cu atotputernicia lui Dumnezeu,prin care el devine mai mult decît biruitor. Fapte 3.16;Evrei 11.30;Marcu 9.23).
4. Măsuri ale credinței.
Există mai multe trepte ale credinței, mai multe măsuri ale credinței. Apostolul Pavel vorbește despre o credintă mai mică,care duce la o credință mai mare Rom.1.17) .Tot el vorbește despre o măsură diferită a credinței, împărțită de Dumnezeu fiecăruia (Rom.12.3-6).
5. Aspecte negative ale credinței.
a/-Lipsa de credință:”Apoi le-a zis:Pentru ce sunteți așa de fricoși?Tot n-aveți credință?”(Marcu 4.40)
b/-Credintă mică: “El le-a zis:De ce vă este frică,puțin credincioșilor?”(Mat.8.26).”Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”(Mat.14.31).
c/-Credința slabă: “Primiți bine pe cel slab în credință,și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice”(Rom.14.1).
d/-Credința moartă: “Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși”(Iacov 2.17).
6. Poziții și interpretări teologice despre credință.
Cu privire la credință s-au purtat multe discuții între teologi,care se situează pe două poziții
a/-Poziția fundamentalistă privește credința ca un lucru ce depășește rațiunea omenească, iar Cuvîntul lui Dumnezeu ca o revelație verbală,după cuvîntul lui Pavel,care spune:”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu”(2Tim.3.16).
Poziția fundamentalistă acceptă că nu toate adevărurile dumnezeiești pot fi înțelese de mintea omenească.De exemplu,este greu de priceput nașterea Mîntuitorului dintr-o fecioară.
Poziția fundamentalistă acceptă ideea că orice este posibil lui Dumnezeu,chiar și cele mai mari minuni și arată calea umblării prin credință.
b/-Poziția modernistă încercînd să explice din punct de vedere rațional cuprinsul Bibliei,dezbracă adevărul ei de orice element divin și supranatural.
Teologia modernistă dă o interpretare raționala lucrurilor supranaturale.
In realitate,nu exista un conflict intre credinta si ratiune, atunci cînd ele sunt întelese corect.
Rațiunea este darul lui Dumnezeu cu care a încoronat omenirea. Ea este sădită în adîncul ființei omenești și Dumnezeu apelează la ea pentru a accepta promisiunile și Cuvîntul Său(Isaia 1.18).
La fel, credința este un dar al lui Dumnezeu(Efes.2.8).
Atunci cînd Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu aceste două calități, El n-a intenționat să fie între ele un antagonism,ci cooperare și ajutor reciproc. Păcatul însa le-a despărțit.
Rațiunea este ochiul sufletului,iar credința este ochiul spiritului.De aceea putem spune că o credință irațională este nereligioasă,iar o ratiune lipsită de credință, este nelogică.
-Credința nu contrazice rațiunea,dar se ridică deasupra ei.
-Ceea ce rațiunea nu pricepe,credința acceptă.
-Credința nu este subordonată rațiunii.Ea se ridică deasupra lucrurilor văzute și pipăite,unde rațiunea nu poate pătrunde.
-Omul,cu toate că Dumnezeu l-a înzestrat cu putere de a raționa,nu-L poate înțelege deplin pe Dumnezeu cu mintea lui,dar credința Îl acceptĂ ca pe cea mai mare realitate.
-Credința se încrede în Dumnezeu acolo unde rațiunea nu mai are nici o soluție.
-Rațiunea se bazează numai pe lucruri văzute și experimentate deja.
-Credinta însă intră într-un domeniu nevăzut și ne face părtași legăturii cu un Dumnezeu nevăzut.Creștinul umblă prin credință,și nu prin vederea lucrurilor.(2 Cor.5.7;Col.2.16).
-Credința”acceptă lucrurile lui Dumnezeu ca și cînd le-ar vedea,ca și cînd le-ar auzi și simții(Rom.6.24-25;Evrei 11.1;2 Cor.5.1).Domnul Isus a spus:”Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut”(Ioan 20.29).
Rațiunea trebuie să arate concluziile credinței și nu să le domine.Să reținem mărturisirile lui(Iov 42.2-6): “Știu că Tu poți totul,și că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale!”
Credința se ridică în sferele unde Dumnezeu este totul în toți,unde El lucrează fara sa fie limitat de o ratiune.
-Credința nu pune întrebări.Ea nu ia în considerare ceea ce spune experiența rațiunii omenești;Ea acceptă că Dumnezeu e Suveran și poate să facă tot ce vrea,chiar dacă noi nu putem aprecia sau înțelege cu mintea noastră lucrările Sale.Credința este dincolo de rațiune, fară a I se opune.
7. Rolul credinței.
Credința este aportul credinciosului la mîntuirea sa și la obținerea oricărei alte făgăduințe dumnezeiești
Această credință se manifestă în mai multe feluri:
-la sutas-prin umilință.(Mat.8.8,13)
-la orbul Bartimeu-prin stăruință.Marcu 10.48 si 52)
-la femeia siro-feniciană-se manifestă prin stăruință si umilință.(Mat.15.22-28).
8. Importanța credinței.
Scriptura spune că noi suntem;
-mîntuiți prin credință(Fapte 26.18;Efes.2.8;Rom.5.1;9.30),
-sfințiți (Fapte 26.18),pastrati (1Petru1.5; Rom.11.20; 2Cor.11.24;Ioan 5.4),
-vindecați prin credintă (Iac.5.15;Fapte 14.9),
-umblăm prin credință (2Cor.5.7)
-placuți lui Dumnezeu prin credință (Evrei11.6).
Uneori întîlnim mai mulți termeni:
-credință,
-încredere,
-nădejde,
Credința comportă 3 elemente:
a/-Elementul intelectual-care are la bază unele noțiuni pe care noi le primim prin auzirea Evangheliei.”Astfel,credința vine în urma auzirii”(Rom.10.17).
b/-Elementul afectiv comportînd și anumite stări și trăiri sufletești (Ps.106-12;Mat.13.20-21; Ioan 8.30-31;Marcu12.32-34;Ioan5.35)
Credința aduce după sine anumite manifestări sufletești :bucurie,pace,siguranța(încredere).
c/-Elementul voinței care determină declanșarea anumitor actiuni din partea credinciosului ca parasire a pacatului.
-credinciosul trebuie să creadă cu mintea,
-sa simtă cu inima și să aducă pe altarul Domnului viața lui.
Dumnezeu ne solicită anumite acțiuni,dar nu ne obligă să le interprindem (Prov.23.26; Matei 11.28-29)
9. Sursa credinței.
a/-Sursa divină ca un dar al lui Dumnezeu(Rom.12.3;2 Petru 1.1;Gal.2.20;Evrei 6.1)rezultat al harului divin.”Căci prin har ați fost mîntuiti,prin credință .Și aceasta nu vine de la voi;ci este darul lui Dumnezeu”(Efes.2.8)
b/-Sursa umană acceptarea lucrării Cuvîntului lui Dumnezeu în inima omului(Rom.10.14;Ioan 5.47;Fapte 4.4)
10. Rezultatele credintei:
a/-Siguranța launtrică. Pacea lăuntrică este mărturia Duhului Sfînt (Rom.8.16; 1Ioan 4.13;5.10).
Siguranța comportă:
-pace (Rom.5.1;Isa.26.3);
-odihnă (Evrei 4.3),
-bucurie (1Ioan 1.8).
b-Faptele bune din care rezultă prezența credinței(Efes.2.9;Rom. 3.20;Mat.5.16;Iac.2.17-26;Gal.2.16;3.10).
Frați ți surori haide-ți să ne verificăm dacă:
-avem o credință adevărată?
-avem credința care aduce minunile lui Dumnezeu în viata noastra?
-este credința ta o credință vie sau este moartă?
În fața cuvîntului care l-am avut astăzi ca temă de învățatură ,ne putem pune multe întrebări,am pornit de la exemplul de credință a unei fetițe care :
-era o roabă
-era într-o tara straina
-era luată de lîngă familia ei
-era în casa vrajmașului ei și a poporului ei.
Acolo însă ea l-a proclamat pe Dumnezeul lui Israel ,adevăratul Dumnezeu.
A ramas credincioasa si loiala lui Dumnezeu.
Dorința mea este să ne aducem aminte de cuvintele Domnului, care în această zi de 14 sep 2008 El ni le-a ne trimis tocmai ca să ne edificăm credinta care o avem in noi ,si prin potentialul ei sa putem fi asemenea acestei fetite din casa lui Naaman,oameni ai credinței în orice loc ne-am afla.
Domnul Isus să ne ajute la aceasta.
Doryn M
sursa: www.pastormargea.wordpress.com