"Ioram, fiul lui Iosafat"

Categorie:  Predici pentre copii
 

Text: 2 Cronici 21

Context: În timpul domniei lui Asa şi Iosafat, bunicul şi tatăl lui Ioram, a fost cea mai înfloritoare perioadă de dezvoltare economică, de după separarea triburilor lui Israel, timp în care poporul din regatul lui Iuda s-a bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu, trăind în linişte şi dreptate. Au urmat însă opt ani de decădere sub domnia lui Ioram, care a moştenit o greşeală, pe care a amplificat-o la maxim. Ce s-a întâmplat şi care au fost urmările, acestei situaţii, aflăm de la cronicarul biblic.

1. „Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său David, .. fără să facă ce făcea Israel. Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat.... Şi a avut o mulţime de bogăţii şi slavă. Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului, şi a îndepărtat din Iuda chiar şi înălţimile şi idolii” (2 Cronici 17:3-6). „Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur” (2 Cronici 20:30). „Iosafat a adormit cu părinţii săi... Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram..., pentru că el era întâiul-născut” (2 Cronici 21:1-3). Ioram a moştenit tronul lui David în condiţii foarte bune, căci Iosafat era bogat şi în ţară era pace. Dar ce-i mai important, el a beneficiat de o educaţie aleasă, crescând într-un mediu ferit de tentaţiile idolatre, iar faptul că era întâiul născut, i-a oferit şi dreptul de a fi rege. Dacă se putea numi fericit cineva în ţară, acela era Ioram, fiul lui Iosafat. Situaţia lui poate fi comparată cu cea a unui copil dintr-o familie bună, unde nu lipseşte nici pâinea cea de toate zilele, nici Pâinea Vieţii, iar cel în cauză are şi făgăduinţe cu privire la chemarea în lucrarea Domnului. Ioram a avut un tată credincios, de la care a moştenit multe, pentru care putea fi mulţumitor lui Dumnezeu, după cum şi voi copii, începând cu cei mai favorizaţi, ar trebui să nu uitaţi de Dumnezeu şi cei ce v-au dat viaţă şi moştenire. Dacă vă consideraţi defavorizaţi, comparaţi-vă cu alţi copii de vârsta voastră din alte perioade ale istoriei şi din alte locuri de pe glob, unde se moare de foame.

2. „Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său şi când s-a întărit, a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo cîţiva din capii lui Israel. Ioram avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab şi a făcut ce este rău înaintea Domnului... Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie şi a amăgit pe Iuda” (2 Cronici 21:4-11). Când Iosafat n-a mai fost şi Ioram a devenit rege, totul s-a schimbat, iar el s-a dovedit a fi o fiară. Mai întâi şi-a omorât fraţii, după modelul lui Abimelec, deşi ei nu atentau la poziţia lui. Apoi a ucis pe unii din cei mai buni şi valoroşi oameni din ţară, probabil cei care nu erau de acord cu noua orientare păcătoasă. Aceste grozăvii au fost comise sub influenţa soţiei lui, care era păgână, idolatră şi foarte violentă, o fiică a Izabelei, simbol al celei mai demonice femei din istoria evreilor, precum Cleopatra a egiptenilor. El s-a comportat ca unul care nu a cunoscut pe Dumnezeu, uitând toate învăţăturile sfinte şi a introdus într-o ţară curată cele mai vinovate stări ale păcatului. Cele relatate despre el, ne ajută să înţelegem că şi-a folosit poziţia şi a forţat adoptarea formelor păgâne de închinare, fiind influenţat şi influenţând el la rândul lui pe alţii, spre culmea răului. Din istoria lui Ioram, rezultă că un copil sau un adolescent bine crescut şi cu potenţial, poate ajunge un stricat şi un criminal, o victimă a lumii şi a influenţelor ei în poporul lui Dumnezeu. Am auzit depre liderii unor bande mafiote şi despre unii dintre cei mai mari duşmani ai adevărului şi al bisericii care au fost copii din familii de credincioşi. Un copil crescut în adunare va deveni un înger sau un demon şi cu cât capacitatea sau poziţia îi vor fi mai importante, cu atât efectele lucrării lui vor fi mai puternice, fie în rău fie în bine. Trebuie însă menţionată şi greşeala părintelui său evlavios, Iosafat, pentru care şi Domnul s-a mâniat pe el: colaborarea şi încuscrirea cu Ahab, regelui lui Israel. Dumnezeu şi Biblia prezintă adevărul despre fiecare, arătând vinovăţia părinţilor şi a copiilor, după caz, fiecare suportând consecinţele propriilor fapte, dar afectând şi generaţiile următoare.

3. „I-a venit o scrisoare de la proorocul Ilie, care zicea: «Aşa vorbeşte Domnul, ..: «Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău Iosafat şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda, ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de Israel: şi pentru că ai omorât pe fraţii tăi, care erau mai buni decât tine şi care făceau parte din însăşi casa tatălui tău; iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale şi tot ce este al tău. Iar pe tine, te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, care se va îngreuia din zi în zi până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii» Şi Domnul a aţîţat împotriva lui Ioram duhul filistenilor şi al arabilor, ... După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac. Ea s-a îngreuiat din zi în zi şi pe la sfârşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n-a ars tămâie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui.... A murit fără să lase părere de rău în urmă şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor” (2 Cronici 21:12-20). Conform atributelor Sale de dragoste şi dreptate, Dumnezeu, nu poate fi indiferent faţă de păcat, dar încercând să-l salveze pe păcătos, l-a avertizat şi l-a ameninţat şi pe Ioram, pentru toate păcatele în care trăia împreună cu cei din jurul lui, la Ierusalim şi în Iuda. Au urmat o serie de pedepse ce creşteau în intensitate şi pedeapsa a culminat cu o boală nemiloasă, sfârşindu-şi zilele în chin şi dispreţ. Cazul lui este un exemplu înfiorător pentru cei care abandonează treptat, dar fără revenire prin pocăinţă, învăţăturile şi practicile sfinte. Atenţie, în mod special adolescenţilor, cu cine vă împrieteniţi şi cu cine visaţi să vă căsătoriţi; dacă prietenul şi apoi partenerul de viaţă va fi un adevărat copil al lui Dumnezeu, veţi moşteni toate promisiunile binecuvântărilor părinţilor şi Domnului, altfel se va găsi cine să vă blesteme, cine să vă vesteasă nenorocirea şi va fi vai de voi! Câţi ani a durat puterea şi fericirea pentru Ioram? În fond care a fost câştigul lui? Pentru viaţa de aici s-a ales cu scurtarea zilelor, pentru că a fost prea rău (Eclesiastul 7:17), iar pentru eternitate cu o durere mai rea decât cancerul lui.

sursa: http://www.dragostepentruadevar.ro/