"Convins și călăuzit de Duhul"-predica scrisa

Categorie: Predici scrise

Ioan 16:8-15

Interpretarea clasică a acestui text biblic, observă în acest pasaj, o descriere a lucrării Duhului Sfânt, în raport cu: lumea, credinciosul și cu Cristos Însuși.

În raport cu lumea: Duhul convinge de vinovăție, în ce privește: păcatul, neprihănirea și judecata. În raport cu credinciosul: Duhul călăuzește, în tot Adevărul, iar în raport cu Cristos, Duhul Îl proslăvește pe Fiul.

Aceste lucrări nu sunt individuale, ci într-o strânsă legătură una cu alta. Scopul Duhului Sfânt, în noi, este cinstirea Fiului, călăuzindu-ne în tot Adevărul. Dar Duhul nu poate călăuzi decât pe aceia, pe care, în prealabil, i-a convins de vinovăție, în ce privește: păcatul, neprihănirea și judecata.

Vă invit deci, să-L urmărim pe Duhul Sfânt la lucru, în viețile noastre: Cinstindu-L pe Fiul, convingându-ne de vinovăție în ce privește: păcatul, neprihănirea și judecata, și călăuzindu-ne în tot adevărul.

1. Cinstindu-L pe Fiul.

Un lucru este cert: În ultimă instanță, Duhul este aliatul Fiului, nu al nostru. El se află în noi la inițiativa Fiului, este acolo ca să-L proslăvească și va rămâne totdeauna de partea Sa.

Acest fapt are implicații foarte importante.

Duhul va face în noi, de fiecare dată, acele lucrări, care Îl proslăvesc pe Fiul. Dacă Cristos va fi proslăvit, prin dovedirea vinovăției noastre, Duhul nu va ezita nici o clipă în a o face,… iar dacă Cristos va fi proslăvit, prin călăuzirea noastră, în tot Adevărul, atunci Duhul va face această lucrare, cu toată bucuria. Scopul Duhului, nu este confortul nostru, ci punerea în lumină a frumuseții persoanei și lucrărilor Domnului Isus. Prin urmare, dacă ne poziționăm împotriva Fiului și Duhul se va poziționa împotriva noastră. Lucrarea Duhului Sfânt în noi, depinde de atitudinea noastră față de Cristos.

De asemenea, și darurile spirituale sunt distribuite, de către Duhul, tot cu scopul proslăvirii Fiului: în lucrarea de propovăduire a Evangheliei și de creștere a ucenicilor în asemănarea lui Cristos. Duhul nu are nimic de oferit pentru alimentarea poftei după: senzațional, spectaculos, popularitate sau influență personală. Când spectacolul ia locul închinării, iar cultul personalității omului ocupă locul lui Cristos, Duhul se retrage, iar singura lucrare pe care o mai face, este aceea de dovedire a vinovăției.

2. Convingându-ne de vinovăție în ce privește: păcatul, neprihănirea și judecata. 

,,Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. În ce privește păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine; În ce privește neprihănirea, fiindcă Mă duc la Tatăl și nu Mă veţi mai vedea; În ce privește judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.” (8-11)

În legătură cu expresia: ,,va dovedi vinovata” din v8, John McArthur afirmă următoarele: ,,Acest cuvânt are două semnificaţii: (1) actul juridic al condamnării în vederea unei sentinţe (termen juridic, condamnarea pentru păcat); sau (2) actul de a convinge. Aici, se potriveşte mai bine acest al doilea sens, având în vedere că scopul Duhului Sfânt nu este acela de a condamna, ci de a-l convinge pe om că are nevoie de Salvator. ”

De aceea și noi vom prefera termenul de ,,convingere” a Duhului, în schimbul termenului de ,,condamnare” a Duhului. Însă, celui ce respinge lucrarea de convingere a Duhului, nu-i rămâne altă opțiune, decât condamnarea.

Dar care sunt direcțiile lucrării de convingere a Duhului?

(1) În primul rând, lucrarea Duhului este să ne convingă de faptul că: SINGURA SOLUȚIE VIABILĂ LA PROBLEMA PĂCATULUI, ESTE CEA OFERITĂ DE CRISTOS.

,,În ce privește păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine;” (9)

Vina păcătosului, este necredința în Isus Cristos, jertfa de ispășire, pentru păcat. A nu aduce păcatul la cruce, spre a fi iertat, curățit și eliberat, reprezintă act de necredință în Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.

De fiecare dată când adoptăm altă soluție pentru păcatul nostru, decât pocăința biblică, la piciorul crucii, dovedim necredință în Fiul lui Dumnezeu. Minimalizarea gravității păcatului, ascunderea păcatului, justificarea păcatului, dezvinovățirea de păcat, pocăința superficială, și alte metode de soluționare a păcatului, ca acestea, reprezintă necredință în Domnul Isus.

Când ne facem vinovați de astfel de atitudini, procesul de călăuzire a Duhului, se blochează, și începe cel de dovedire a vinovăției, în ce privește păcatul, respectiv demascarea necredinței noastre în Mielul lui Dumnezeu, oferit pentru ispășirea păcatului. Doar după ce problema păcatului se rezolvă, în mod corect, Duhul își va relua lucrarea de călăuzire, în Adevărul lui Cristos.

Este o mare autoînșelare, să credem că putem fi cu păcatul asupra noastră și în același timp călăuziți de Duhul. David a cunoscut acest adevăr, de aceea în psalmul pocăinței sale s-a rugat Domnului zicând: ,,Nu mă lepăda de la Faţa Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!” (Psalmul 51:11) Samson a tolerat păcatul în viața sa, iar când a avut nevoie de puterea Duhului, în lucrare, s-a văzut total descoperit: ,,Nu știa că Domnul Se depărtase de el.” (Judecători 16:20)

Astăzi există mulți autoînșelați, care trăiesc în păcat, dar continuă să creadă că Duhul ar mai fi Călăuzitorul lor. Fără pocăință, condamnarea este sigură: ,,depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’’ (Matei 7:23)

(2) În al doilea rând, lucrarea Duhului este să ne convingă de faptul că: SINGURUL TEMEI ÎN BAZA CĂRUIA NE PUTEM APROPIA DE TATĂL, ESTE NEPRIHĂNIREA LUI CRISTOS.

,,în ce privește neprihănirea, fiindcă Mă duc la Tatăl și nu Mă veţi mai vedea;” (10)

Domnul Isus leagă lucrarea Duhului de dovedire a vinovăției păcătosului în ce privește neprihănirea, de înălțarea Sa la Tatăl. Scopul înălțării lui Cristos la Tatăl, a fost acela de a fi un mijlocitor între păcătoși și Tatăl. ( Romani 8:34, Evrei 7:25) El se califică pentru această slujbă, deoarece a luat păcatele noastre asupra Lui și ne-a dat în schimb neprihănirea Sa.

Lucrarea Duhului este să ne dovedeascâ vinovați atunci când încercăm să ne apropiem de Dumnezeu, pe baza neprihănirii noastre personale, ceea ce reprezintă necredință în Marele nostru Preot și mijlocitor, Isus Cristos.

Doar neprihănirea care se capătă prin credința în Isus Cristos este satisfăcătoare înaintea Tatălui. În sensul acesta Domnul Isus a spus ucenicilor: ,,…dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 5:20) Scopul apostului Pavel a fost: ,, să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă.” (Filipeni 3:9)

Așadar, atunci când ne apropiem de Dumnezeu cu mândrie, încredere în sine, etalându-ne meritele personale sau superioritatea față de cei de lângă noi, Duhul ne stă împotrivă.

Modul corect al apropierii de Dumnezeu este: cu smerenie, cu inima zdrobită, cu duhul mâhnit, dar în același timp, cu deplină încredere în mila și meritele Marelui nostru Preot.

(3) În al treilea rând, lucrarea Duhului este să ne convingă de faptul că: NOI TREBUIE SĂ ACORDĂM CREDIT CUVINTELOR DOMNULUI ISUS NU CUVINTELOR DIAVOLULUI.

Când alegem o altă soluție la păcatul nostru, decât aceea oferită de Domnul Isus, sau când ne apropiem de Dumnezeu pe altă bază decât neprihănirea lui Cristos, de fapt noi discredităm cuvintele Domnului și acordăm credit cuvintelor diavolului, care ne îndeamnă în direcțiile respective. Aceasta nu înseamnă altceva decât necredință în Isus Cristos, Marele Profet, care a venit să ne aducă Cuvintele Tatălui.

În această situație, lucrarea Duhului este să ne dovedească vinovați în ce privește judecata, amintindu-ne, că cel de al cărui sfat am ascultat, este un condamnat.

De fapt lucrarea Duhului este să ne convingă de iraționalitatea faptului de a pune sub semnul întrebării Cuvintele lui Dumnezeu și a acorda credit cuvintelor diavolului: este ca și cum am lua lecții de corectitudine politică de la un politician, condamnat și închis pentru fapte de corupție.

3. Călăuzindu-ne în tot Adevărul.

Odată ce problema păcatului s-a rezolvat în mod corect, prin credința în Isus, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii, …odată ce accesul la Tatăl s-a realizat, pe drumul corect, prin credința în Isus Cristos, Marele nostru Preot, …odată cu refuzul de a-l mai crede pe cel rău și cu hotărârea de acordare a a credibilității cuvintelor Marelui nostru Profet, care a venit să ni-L descopere pe Tatăl, faza pregătitoare a lucrării Duhului s-a realizat și poate începe lucrarea efectivă, pozitivă de călăuzire în tot Adevârul.

Această lucrare are în vedere devenirea noastră ca și Cristos și are două etape: iluminarea și împuternicirea.

ILUMINAREA este acțiunea Duhului asupra minții noastre, spre a ne ajuta să cunoaștem tainele lui Dumnezeu, taine care nu pot fi cunoscute prin înțelepciunea omeneascâ: ,,Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.” (1 Corinteni 2:14) De aceea Pavel se roagă: ,,…ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moștenirii Lui în sfinţi și care este faţă de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,” (Efeseni 1:17-19)

ÎMPUTERNICIREA este lucrarea de întărire realizată de Duhul cu scopul de a putea trăi și împlini Adevărul. Duhul nu doar ne descoperă Adevărul ci ne și dă putere să umblăm în El, în cadrul procesului de sfințire, adică de devenire ca și Cristos. (1Petru 1:2)

Concluzii:

Duhul Sfânt n-a fost dat ca să fie sclavul nostru, ci ca să-L proslăvească pe Cristos în noi, călăuzindu-ne în Adevărul Său.

Dar ca această lucrare să poată avea loc, noi trebuie să credem în Isus ca: Miel de jertfă, Mare Preot mijlocitor, și Mare Profet care ne-adus Cuvântul Vieții. Concret asta presupune: atitudine permanentă de pocăință față de păcat, apropiere de Tatăl în baza neprihănirii și meritelor lui Cristos, încredere în Cuvântul lui Dumnezeu.

Doar de pe această bază ne vom putea bucura de iluminarea și împuternicirea Duhului, spre a umbla în Adevărul lui Cristos, respectiv a deveni asemenea Lui.

sursa: https://predicipredici.wordpress.com/