Neprihănirea dăruită de Dumnezeu și neprihănirea omului care duce la pieire (Eclesiast 7:15-20, Matei 5:20)

Categorie: studii biblice, predici scrise

Eclesiast 7:15. Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. 16. Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? 17. Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? 18. Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână; căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. 19. Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. 20. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

Matei 5:20. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

Sunt două pericole în care poate să cadă omul care spune că este credincios, unul este legat de legalism sau o neprihănire personală, prin care crede că este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu și alta, libertinismul, prin care omul se îndepărtează de Dumnezeu și trăiește în păcat, crezând că oricum Dumnezeu îl mântuiește.

 

Vom privi împreună la ceea ce spune cuvântul lui Dumnezeu privitor la subiectul neprihănirii și cum putem să fim într-o stare după voia lui Dumnezeu:

 

1. Neprihănirea care absolvă pe om de vină este cea dăruită de Dumnezeu prin credință
Evrei 11:7. Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă. 8. Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. 9. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.10. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
 

2. Neprihănirea care absolvă pe om de vină este fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus
Romani 3:21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii – 22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. 23. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; 26. pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
1 Corinteni 1:25. Caci nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat oamenii; si slabiciunea lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii. 26. De pilda, fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. 27. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. 28. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt; 29. pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu. 30. Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, 31. pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda sa se laude in Domnul.”
2 Corinteni 5:21. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
 

3. Neprihanirea omului care duce la pieire este falsă, doar de fațadă sau de ochii oamenilor
Matei 5:20. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

 

a) Neprihănirea care duce la pieire reprezintă o forțare personală prin care îți justifici înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu câștigarea neprihănirii
Matei 23:12. Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat. 13. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.
 

b) Neprihănirea care duce la pieire este doar de ochii lumii, de defilare înaintea oamenilor
Matei 23:14. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.
Matei 23:25. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. 26. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.
 

c) Neprihănirea care duce la pieire este activă, poate arăta prosperă dar este falsă
Matei 23:15. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.

 

4. Neprihănirea dăruită de Dumnezeu este un mod de viață trăit în faptele pregătite de Dumnezeu mai dinainte, în Hristos Domnul
Efeseni 2:8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

 

a) Trăirea în Domnul implică să-ți vezi starea de păcat,  să trăiești o viață de pocăință, având teamă de Dumnezeu și fugind de păcat
Eclesiast 7:20. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

Isaia 64:6. Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. 7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns faţa Ta şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.
Romani 7: 21. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. 22. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu; 23. dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului care este in madularele mele. 24. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…? 25. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca slujesc legii pacatului.
 

b) Trăirea în Domnul implică să te sfințești și să trăiești smerit, păstrând o relație bună atât cu Dumnezeu cât și cu aproapele tău
Eclesiast 7:16. Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? 17. Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
Astăzi sunt tot felul de învățături false și eretice, unii se cred dumnezeu, cred că cuvântul care iese din gura lor creează, cred că la cuvântul lor crește contul în bancă, minunile vin pe bandă rulantă. Unii azi se cred judecători în locul lui Dumnezeu, își asumă Judecata pe care doar Dumnezeu o poate face.
 

Sfințirea, creșterea spirituală merge mână-n mână cu smerenia, fiind conștient că șI eu am încă firea pământească în mine șI doar pri Har sunt în picioare.
2 Petru 1:3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, 4. prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte. 5. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; 6. cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; 7. cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. 8. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.

 

Să ne cercetăm înaintea Cuvântului lui Dumnezeu de astăzi și să ne întrebăm: ”Ce fel de neprihănire am dobândit și trăim?

 

Avem o Neprihănire primită prin credința în Domnul Isus, prin pocăință, prin har și care se manifestă printr-o conștientizare a stării de păcat, printr-o viață de pocăință, prin înțelepciunea dobândită prin frica de Domnul, prin sfințire smerenie, văzând în noi călăuzirea și Roada Duhului sau avem o neprihănire doar de fațadă, de Duminica sau de defilare, o neprihănire câștigată prin anumite fapte proprii, printr-o justificare personală înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu, având o trăirea personală în realitate sub robia păcatului și departe de voia lui Dumnezeu, urmărind profitul,  puterea sau alte scopuri care duc la pierzare veșnică?
 

Simion Ioanăș