Chemare

Chemare

Scriu aceste cuvinte încercînd să dau libertate sufletului meu să vorbească, materializînd asfel ceia ce de mult nu am put să o fac, poate chiar niciodata, dar zilele mai speciale din vietile noastre, dacă sunt sau nu, sa zic asa, sensibilizează mai mult interiorul nostru care se deschide mai usor.

În prmul rînd atunci cînd Divinitatea nea daruit ființa, a pus în noi un compex de însusiri nebanuite de noi, dar pe care le decoperim ulterior rînd pe rînd, unele niciodata din pricina faptului ca ființa noastră nu este in relația adecvată de gradul x sa zicem pe care ar vrea suveranul Dumnezeu să o atingem. Asa că descoperim la un moment dat că suntem în posesia unor însușiiri ce nu ne aparțin dar care se vede de departe ca cineva ni le-a oferit, lucru ce ne convoaca să ne punem întrebarea. De ce?

Oare de ce Divinul Dumnezeu ma ales chiar pe mine să le dețin? Care este scopul? Si asfel descoperim că: Dumnezeu a facut o alegere, mai bine zis ma ales, te-a ales, ca să îi îndeplinim diferite misiuni, lucru ce nu-l știm în momentul alegerii. Înainte de a trece la al doi-lea scop al însușirilor vreau să spun că noi nu percepem în momentul alegerii, scopul alegeri, în masura în care comunicarea pe filonul vertical capată o tot mai mare amploare receptivitatea noastra are un curs ascendent, culminînd la un moment dat cu o stare explozivă, mai greu de sezizat în exterior, doar efectul statorniciei și al credincioșiei pot da reacții, de obicei forma este atipică, dar în interiorul nostru se produce un torent de efecte care la început par inexplicabile dar dupa o scurta perioadă de ascensiunese derulează întreaga metamorfoză, prin vizualizarea întregului scop a lui Dumnezeu cu persoana în cauză. Este de fapt ceea ce noi numim, orizont spiritulal defint printr-o viziune clară a interesului și scopului ce-L are Dumnezeu. Acest lucru este perceput în viața ucenicilor, apoi a apostolilor și a primilor creștini implicați de Dumnezeu în Scopurile Sale, doar dacă te uiți atent. Noile valențe ce le capătă ființa noastră trebuiesc sesizate, descoperite și apoi valorificate, ori tocmai acest lucru face diferența între mîntuiți ce răspund chemărilor Lui Dumnezeu și mîntuiți ce nu răspund. Acest efect se sesizează la momentul exploziei Bisericii după Cinzecime, si momentul de început al interiorizari Bisericii, prin dominația stală, și apoi apostazie. Posesiunile interioare ale omului înoit de Cristos sunt relevante doar atunci cînd persoana înoită conștientizează misiunile încredințate de către Domnul Isus, altfel starea latentă induce în viața credinciosului trăirea călduță, traire ce în timp aduce o stare opacă ce nu mai poaate permite receptare a viziunii, iar fără viziune credinciosul pierde simțul orientări spirituale. În aceasta situație Duhul Sfînt nu mai poate sensibiliza inima, de fapt nu mai poate comunica cu, credinciosul Scopul Lui Isus este ca fiecare din noi să avem sarcinii, apoi sarcinile să le ducem la îndepălinire, aceasta înseamnă să fiu rodnic în via Domnului, Rodnicie ce transformă viața mea întru-n clocot furibund ce îmi va oferi statorncie pe cale din pricina acestei continuități prpetue a valorilor Divine în viața mea. Expansiunile Bisericii nu înseamna alceva decît a lua din ce este a lui Satan și a duce în mîna Lui Cristos, iar pe acest eșantion a linei întîii Isus are nevoie de asemenea lucrători ce sunt apți pentru luptă. De aceia fac chemare către Biserica Lui ISUS să-și facă introspecția spirituală pentru a fi pregatită ca să facă față asaltului puterilor demonice, asupra tuturor copilor Lui Dumnezeu.